Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 864 din 9 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) si alin. 9 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 786 din 20 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alexandru Poteleanu în Dosarul nr. 2.792/2/2007 (1.057/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi familie.
La apelul nominal se prezintã pentru pãrţile citate apãrãtorii aleşi, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Domnul avocat Alexandru Stan, în calitate de reprezentant al autorului excepţiei, solicitã admiterea acesteia, arãtând cã textul legal criticat contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece partea faţã de care s-a pronunţat o soluţie de netrimitere în judecatã nu a putut avea cunoştinţã de întreg materialul existent la dosar înainte de a fi sesizatã instanţa de judecatã competentã sã soluţioneze o plângere potrivit procedurii stabilite de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã. Aşa fiind, persoana faţã de care s-a dispus netrimiterea în judecatã dobândeşte în urma reanalizãrii soluţiei calitatea de inculpat, fãrã ca acest moment sã fie precedat de prezentarea materialului de urmãrire penalã.
Reprezentantul pãrţii Societatea Comercialã "Tecnoarmit" - S.R.L. Bucureşti solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece nu poate fi pus semnul egalitãţii între situaţia juridicã a unei persoane cercetate ca urmare a unei acuzaţii publice sau din oficiu, care implicã necesitatea prezentãrii materialului de urmãrire penalã, şi situaţia unei persoane cercetate ca urmare a unei acuzaţii private, condiţionatã de plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 760 din 11 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 2.792/2/2007 (1.057/2007) Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alexandru Poteleanu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva încheierii prin care s-a respins ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, art. 124 alin. (2) referitoare la egalitatea, unicitatea şi imparţialitatea justiţiei, art. 126 alin. (2) referitoare la competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã, ale art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece, prin absenţa prezentãrii materialului de urmãrire penalã, inculpatul nu a beneficiat de toate garanţiile procesuale ca alte persoane aflate în situaţii similare, iar partea vãtãmatã devine în mod inacceptabil titularul acţiunii penale, substituindu-se rolului Ministerului Public.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi familie opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã deoarece dispoziţiile legale criticate contravin art. 124 alin. (2) din Constituţie, întrucât prin procedura reglementatã justiţia devine parţialã. Totodatã, se instituie un criteriu de discriminare între cetãţeni în faţa legii, discriminare ce rezultã din modul diferit în care sunt acuzaţi. De asemenea, prin prevederile criticate se încalcã principiul egalitãţii armelor, justiţia nemaiavând rolul unui arbitru între acuzare şi apãrare, ci mai degrabã atribuţii ce ţin mai mult de sfera unei autoinvestiri şi a "tragerii la judecatã", exercitând practic funcţii de acuzare în detrimentul dreptului la apãrare al uneia dintre pãrţi.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã deoarece în situaţia reglementatã de textele legale criticate instanţa nu dezleagã fondul, ci apreciazã numai cu privire la legalitatea şi temeinicia actului atacat, soluţionarea cauzei constituind o altã etapã procesualã distinctã guvernatã de regulile procedurale aplicabile judecãrii în primã instanţã şi în cãile de atac.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã deoarece dispoziţiile legale criticate reglementeazã o etapã procesualã distinctã, guvernatã de regulile procedurale aplicabile judecãrii în primã instanţã şi în cãile de atac, reguli cu privire la care textele invocate stabilesc în mod expres cã se aplicã "în mod corespunzãtor". Astfel, art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã asigurã posibilitatea tuturor pãrţilor de a formula apãrãri, de a propune probe şi de a recurge la cãile de atac prevãzute de lege, aşadar de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã un proces echitabil.
De altfel, întreaga procedurã de soluţionare a plângerilor formulate împotriva ordonanţelor sau rezoluţiilor procurorului de netrimitere în judecatã se desfãşoarã în limitele principiilor constituţionale ale înfãptuirii justiţiei. Împrejurarea cã judecãtorul învestit cu soluţionarea unei astfel de plângeri pronunţã o încheiere prin care admite plângerea şi desfiinţeazã actul contestat nu constituie în sine o prezumţie a imparţialitãţii acestuia, deoarece judecata finalizatã prin pronunţarea încheierii are alt obiect decât judecata fondului. În plus, dupã învestirea instanţei în condiţiile impuse de textul contestat, acţiunea penalã se exercitã tot de procuror, care, în funcţie de probele administrate şi de dispoziţiile aplicabile în cauzã, poate sã cearã condamnarea sau achitarea inculpatului ori încetarea procesului penal.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând decizia de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Plângerea în faţa judecãtorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, care au urmãtorul conţinut: "Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: [...]
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor.
În cazul prevãzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la acelaşi prevederi. Astfel, prin <>Decizia nr. 172 din 22 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 22 aprilie 2005, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã o excepţie identicã pentru considerentele acolo arãtate, care îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de argumentele deciziei mai sus precizate, Curtea mai constatã cã procedura prezentãrii materialului de urmãrire penalã este specificã primei faze a procesului penal, care, spre deosebire de faza a doua, este nepublicã. Acest argument are drept urmare instituirea obligativitãţii opozabile procurorului de a chema învinuitul în cel mai important moment al urmãririi penale - trimiterea în judecatã - şi îşi gãseşte raţiunea tocmai în scopul asigurãrii învinuitului sau inculpatului a posibilitãţii de a fi asistat de un apãrãtor şi de a dispune de timpul necesar pentru a-şi pregãti apãrarea. Însã procedura prezentãrii materialului de urmãrire penalã în cazul în care opereazã principiul oficialitãţii nu poate fi absolutizatã şi extinsã şi la situaţia în care acţiunea penalã este pusã în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, urmând procedura prevãzutã de art. 279 ori de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, deoarece prevederile legale criticate, dupã admiterea plângerii în cea din urmã situaţie, nu opresc persoana interesatã de a lua cunoştinţã de întreg materialul probator existent la dosar şi de a formula cereri noi în cadrul noii faze procesuale cãreia i se aplicã dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac prevãzute de lege.
În sfârşit, Curtea mai aratã cã eventualele probleme practice care s-ar fi ivit cu privire la modul de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor contestate de autor au fost dezlegate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. XV din 22 mai 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, a admis recursul în interesul legii şi a stabilit cã, "în aplicarea dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, judecãtorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi reţine cauza spre judecare, apreciind cã probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil sã soluţioneze fondul acesteia". Aşa fiind, nu se poate susţine cã prevederile legale criticate contravin principiului dreptului oricãrei persoane la un proces echitabil, instituit prin art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, la care România este parte.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Alexandru Poteleanu în Dosarul nr. 2.792/2/2007 (1.057/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penalã şi pentru cauze cu minori şi familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
