Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 864 din 28 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. b) si c) si art. 13 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 45 din 22 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Viorel Şerban Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. b) şi c) şi <>art. 13 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţãrii şi dezvoltãrii întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicatã de Societatea Naţionalã Radiocomunicaţii - S.A. prin Direcţia Radiocomunicaţii Timişoara în Dosarul nr. 5.815/59/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale, invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 5.815/59/2006, Curtea de Apel Timişoara Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. b) şi c) şi <>art. 13 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţãrii şi dezvoltãrii întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicatã de Societatea Naţionalã Radiocomunicaţii - S.A. prin Direcţia Radiocomunicaţii Timişoara într-o cauzã având ca obiect obligaţia de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã "prin formularea textualã şi din interpretarea coroboratã" a art. 12 alin. (1) lit. b) şi c) şi art. 13 din legea criticatã "se nasc contradicţii în primul rând cu Legea fundamentalã şi apoi cu alte acte juridice internaţionale sau tratate la care România este parte". Contradicţia constã în aceea cã dispoziţiile de lege menţionate instituie obligaţia imperativã de a se declara disponibile toate activele neutilizate de societãţile naţionale şi de a proceda la vânzarea sau leasing-ul obligatoriu al acestora; or, activul disponibil trebuie determinat prin voinţa proprietarului sãu, iar nu "fiindcã legea impune acest lucru". Se încalcã astfel, "în mod flagrant, principiul libertãţii contractuale prevãzut de art. 942 Cod civil" şi de art. 480 din acesta, pãrţile neputându-şi exprima liber acordul de voinţã asupra transmiterii proprietãţii activelor, şi se goleşte de conţinut protecţia conferitã dreptului de proprietate prin art. 44 şi art. 136 din Constituţie. Potrivit reglementãrii ce face obiectul excepţiei, societãţile naţionale nu au dreptul de dispoziţie asupra proprietãţii lor, "sunt puse evident într-o poziţie de inferioritate faţã de ceilalţi proprietari ce se pot bucura de toate atributele dreptului lor de proprietate" şi transformã "o obligaţie de negociere într-o obligaţie de transfer al proprietãţii", ceea ce "înseamnã a expropria peste voinţa proprietarului, fãrã o justã şi prealabilã despãgubire". Aratã cã, într-o situaţie similarã, în lipsa acordului proprietarului, <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 prevede trecerea bunurilor societãţii comerciale în domeniul public prin procedura exproprierii pentru cauzã de utilitate publicã şi dupã o justã şi prealabilã despãgubire.
Un alt aspect de neconstituţionalitate constã în aceea cã art. 12 alin. (1) "fixeazã cadrul general de acces al întreprinderilor mici şi mijlocii la activele disponibile ale societãţilor naţionale" prin trimitere la prevederile <>Legii nr. 213/1998 , potrivit cãrora, însã, bunurile proprietate publicã sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile şi nu pot fi vândute chiar dacã sunt disponibile în sensul legii speciale. În consecinţã, considerã cã atât timp cât "regula de mai sus este susceptibilã de a fi aplicatã independent de domeniul cãruia îi aparţine bunul, protecţia proprietãţii private este în pericol".
Autorul excepţiei apreciazã cã pentru argumentele expuse sunt încãlcate şi prevederile art. 53 din Constituţie, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi.
Invocã în sensul celor arãtate "jurisprudenţa abundentã pronunţatã în materia proprietãţii, inclusiv în cauze în care a fost condamnatã România, în Corneliu Liviu Popescu Hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate împotriva României (1998 - 2002), AllBeck, 2003, pag. 5, 26, 79, 162 etc".
Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, constatând cã nu sunt îndeplinite condiţiile de inadmisibilitate a excepţiei ridicate, astfel cum sunt acestea prevãzute de <>Legea nr. 47/1992 , apreciazã cã prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) şi c) şi <>art. 13 din Legea nr. 346/2004 "nu aduc atingere drepturilor constituţionale ale pãrţii care a invocat excepţia, întrucât mãsurile pe care acestea le dispun vizeazã drepturile pe care statul le are în calitatea sa de acţionar majoritar la diverse regii autonome, societãţi sau companii naţionale şi societãţi comerciale şi, pe de altã parte, transferul dreptului de proprietate asupra activelor disponibile din patrimoniul acestora în patrimoniul întreprinderilor mici şi mijlocii solicitante are loc ca urmare a perfectãrii unui contract de vânzare-cumpãrare, încheiat în condiţiile legii".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã art. 12 alin. (1) lit. b) şi c) şi <>art. 13 din Legea nr. 346/2004 nu aduc atingere dreptului de proprietate privatã, întrucât mãsurile pe care acestea le dispun privesc proprietatea statului în calitatea sa de acţionar majoritar la diverse regii autonome, societãţi/companii naţionale şi societãţi comerciale, iar transferul dreptului de proprietate asupra activelor disponibile din patrimoniul acestora în patrimoniul întreprinderilor mici şi mijlocii solicitante are loc ca urmare a perfectãrii contractului de vânzare-cumpãrare încheiat în condiţiile legii. În acest sens menţioneazã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 444/2005 . Considerã cã art. 53 din Constituţie, invocat ca fiind încãlcat, nu pune în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 12 alin. (1) lit. b) şi c) şi <>art. 13 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţãrii şi dezvoltãrii întreprinderilor mici şi mijlocii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 iulie 2004.
Textele de lege criticate prevãd:
- Art. 12 alin. (1) lit. b) şi c): "(1) Întreprinderile mici şi mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor autonome, societãţilor/companiilor naţionale şi societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat, cu respectarea dispoziţiilor legale privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, precum şi a drepturilor contractuale ale creditorilor ale cãror creanţe sunt garantate cu ipotecã, gaj, privilegiu asupra activelor respective sau asupra cãrora este instituit sechestru asigurãtor, în urmãtoarele condiţii: [...]; b) activele disponibile utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locaţie de gestiune sau a contractului de asociere în participaţiune, încheiate cu regiile autonome, societãţile/companiile naţionale, precum şi cu societãţile comerciale cu capital majoritar de stat vor fi vândute, la solicitarea locatarului sau asociatului, la preţul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de pãrţi, dupã deducerea investiţiilor efectuate în activ de cãtre locatar/asociat. În cazul contractelor de locaţie de gestiune şi asociere în participaţiune, asociatul/locatarul, întreprindere micã sau mijlocie, poate solicita şi încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauzã irevocabilã de vânzare, în aceleaşi condiţii. În cazul depunerii unei solicitãri exprese privind cumpãrarea activului sau încheierea unui contract de leasing imobiliar cu clauzã irevocabilã de vânzare de cãtre beneficiarii prezentelor dispoziţii, care utilizau activul în baza unui contract de închiriere, cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea contractului de închiriere, locatorul nu va putea refuza prelungirea contractului de închiriere cu o perioadã consideratã de pãrţi suficientã pentru rezolvarea formalitãţilor legate de încheierea contractului de vânzare-cumpã rare, respectiv leasing imobiliar cu clauzã irevocabilã de vânzare;
c) contractul de închiriere, la solicitarea locatarului, va fi transformat în contract de leasing cu clauzã irevocabilã de vânzare la preţul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de pãrţi";
- Art. 13: "(1) În contextul prezentei legi, prin active se înţelege unitãţi de producţie, subunitãţi, secţii, spaţii comerciale, spaţii de cazare ori alte bunuri de acelaşi gen din patrimoniul unei regii autonome, societãţi/companii naţionale, precum şi al unei societãţi comerciale cu capital majoritar de stat, ce pot fi organizate sã funcţioneze independent.
(2) În înţelesul prezentei legi, se considerã active disponibile activele care îndeplinesc oricare dintre urmãtoarele condiţii:
a) nu sunt utilizate de regiile autonome, societãţile/ companiile naţionale sau de societãţile comerciale cu capital majoritar de stat care le deţin pentru o perioadã de cel puţin 3 luni;
b) se aflã în conservare pentru o perioadã mai mare de un an;
c) activele închise operaţional, numai în cazul prevãzut la art. 12 alin. (1) lit. e).
(3) Desfãşurarea procedurii de vânzare a activelor închise operaţional este supusã prevederilor prezentei legi în situaţia în care o solicitare privind cumpãrarea activului din partea unei întreprinderi mici şi mijlocii este fãcutã în interiorul termenului prevãzut de <>art. 32^6 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(4) Regiile autonome, societãţile/companiile naţionale, precum şi societãţile comerciale cu capital majoritar de stat sunt obligate sã stabileascã şi sã întocmeascã liste cuprinzând activele disponibile, pe care le vor reactualiza lunar. Listele vor fi transmise la camerele de comerţ şi industrie judeţene şi a municipiului Bucureşti, la organizaţiile patronale, asociaţiile profesionale prin Agenţia Naţionalã pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie.
(5) Listele cuprinzând activele disponibile au caracter public şi vor fi afişate la sediile camerelor de comerţ şi industrie judeţene şi a municipiului Bucureşti, ale organizaţiilor patronale şi asociaţiilor profesionale, precum şi pe pagina de Internet a acestora. Acestea vor anunţa prin intermediul presei locale unde este afişatã lista cuprinzând activele disponibile.
(6) Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi ministerele de resort vor transmite lunar Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie situaţia activelor utilizate de întreprinderile mici şi mijlocii, respectiv a contractelor de vânzare-cumpãrare, închiriere, leasing şi concesiune, încheiate în condiţiile prezentei legi.
(7) Activele pot fi retrase de pe lista cu active disponibile, cu excepţia situaţiilor în care au fost depãşite termenele prevãzute la art. 12 alin. (1) lit. e) şi alin. (2), în oricare dintre urmãtoarele cazuri:
a) declanşarea procedurii de administrare specialã în perioada de privatizare;
b) declanşarea procedurii de dizolvare voluntarã şi lichidare;
c) declanşarea procedurii reorganizãrii judiciare şi falimentului".
Textele constituţionale, în ordinea invocãrii ca fiind încãlcate, sunt: art. 44 referitor la "Dreptul de proprietate privatã", art. 136 privind "Proprietatea" şi art. 53 în legãturã cu "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi". Se mai invocã şi încãlcarea art. 1 "Protecţia proprietãţii" - din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi art. 480 şi art. 942 din Codul civil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. În esenţã, autorul excepţiei considerã cã art. 12 alin. (1) lit. b) şi c) din legea criticatã încalcã "în mod flagrant" principiul libertãţii contractuale prevãzut de art. 942 şi art. 480 din Codul civil şi goleşte de conţinut protecţia dreptului de proprietate conferitã prin art. 44 şi art. 136 din Constituţie, punând "societãţile naţionale" într-o poziţie de inferioritate faţã de ceilalţi proprietari, care se bucurã de toate atributele acestui drept, precum şi cã proprietarul este expropriat "peste" voinţa sa şi fãrã o justã şi prealabilã despãgubire, deşi într-o situaţie similarã <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 prevede aceasta. Pentru aceleaşi argumente, autorul excepţiei considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 53 din Constituţie, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi. De asemenea, considerã cã art. 12 alin. (1) din lege este neconstituţional şi pentru cã, trimiţând la prevederile <>Legii nr. 213/1998 potrivit cãrora bunurile proprietate publicã sunt inalienabile, imprescriptibile şi insesizabile şi nu pot fi vândute chiar dacã sunt disponibile în sensul legii speciale, înseamnã cã aceastã regulã "este susceptibilã de a fi aplicatã independent de domeniul cãruia îi aparţine bunul, protecţia proprietãţii private este în pericol".
Analizând aceastã excepţie, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţãrii şi dezvoltãrii întreprinderilor mici şi mijlocii au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate într-o cauzã în care, în esenţã, formulându-se critici asemãnãtoare, se invoca încãlcarea art. 44 din Constituţie. Cu acel prilej, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate prin <>Decizia nr. 444 din 15 septembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 28 septembrie 2005, a constatat cã aceste dispoziţii "reprezintã mãsuri strategice de reformã economicã menite a accelera procesul de privatizare prin stimularea înfiinţãrii şi dezvoltãrii întreprinderilor mici şi mijlocii, statul având obligaţia, în virtutea art. 135 din Constituţie, sã asigure «crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie», «protecţia concurenţei loiale», precum şi «protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã»". Totodatã, prin aceeaşi decizie, constatând cã <>art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004 a preluat soluţia legislativã cuprinsã în <>art. 12 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 133/1999 , abrogatã, şi cu privire la care Curtea se pronunţase prin <>Decizia nr. 83 din 25 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 17 aprilie 2003, s-a mai statuat cã "statul, în calitate de acţionar majoritar, urmãreşte vânzarea activelor disponibile deţinute de regii autonome, societãţi/companii naţionale şi societãţi comerciale cãtre diferiţi agenţi economici, întreprinderi mici şi mijlocii care au utilizat aceste active în baza unor contracte. Activele se oferã spre vânzare cu respectarea drepturilor creditorilor şi doar în mãsura în care acestea nu aparţin proprietãţii publice şi asupra lor nu este instituit sechestru asigurãtor. Contractul de vânzare-cumpãrare parcurge etapele specifice unei asemenea tranzacţii, cu singura deosebire, justificatã, de altfel, prin specificul de reglementare al <>Legii nr. 346/2004 , cã operaţiunile trebuie finalizate în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de cãtre întreprinderile mici şi mijlocii", precum şi cã "textele legale atacate nu aduc atingere dreptului de proprietate privatã, întrucât mãsurile pe care acestea le dispun privesc proprietatea statului în calitatea sa de acţionar majoritar la diverse regii autonome, societãţi/companii naţionale şi societãţi comerciale. Pe de altã parte, transferul dreptului de proprietate asupra activelor disponibile din patrimoniul regiilor autonome, societãţilor/companiilor naţionale şi societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat în patrimoniul întreprinderilor mici şi mijlocii solicitante are loc ca urmare a perfectãrii contractului de vânzare-cumpãrare încheiat în condiţiile legii, şi nu ca efect al exproprierii, aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate".
Considerentele expuse sunt valabile şi pentru respingerea criticilor formulate, în prezenta cauzã, cu privire la constituţionalitatea prevederilor lit. c) alin. (1) <>art. 12 din Legea nr. 346/2004 . Aceasta, deoarece lit. c), ca şi lit. b) a aceluiaşi alineat, dispune tot cu privire la condiţiile în care întreprinderile mici şi mijlocii au acces la activele disponibile ale regiilor autonome, societãţilor/companiilor naţionale şi societãţilor comerciale cu capital majoritar de stat.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei, cele statuate prin Deciziile nr. 444/2005 şi nr. 83/2003 îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru aceleaşi argumente Curtea constatã cã nu sunt încãlcate nici prevederile art. 136 din Constituţie şi nici cele ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi cã prevederile constituţionale ale art. 53 nu sunt incidente în cauzã.
În legãturã cu invocarea încãlcãrii art. 480 şi art. 492 din Codul civil, Curtea constatã cã, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sunt neconstituţionale prevederile legilor, tratatelor internaţionale, regulamentelor Parlamentului şi ale ordonanţelor Guvernului "[...] care încalcã dispoziţiile sau principiile Constituţiei". Aşadar, Curtea nu efectueazã control de constituţionalitate prin raportare la prevederile altor acte normative.
II. În prezentul dosar, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile <>art. 13 din Legea nr. 346/2004 , cu privire la care, însã, autorul excepţiei nu formuleazã critici de neconstituţionalitate distincte faţã de cele privind art. 12 alin. (1) lit. b) şi c) din aceeaşi lege, adicã considerã cã sunt încãlcate dispoziţiile art. 44, art. 136 şi art. 53 din Constituţie, precum şi cele ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 480 şi art. 492 din Codul civil.
Analizând aceste susţineri, Curtea constatã cã prevederile <>art. 13 din Legea nr. 346/2004 definesc ce se înţelege prin active, ce active se considerã disponibile, precum şi desfãşurarea procedurii de vânzare a activelor ce intrã sub incidenţa legii. Aşadar, având în vedere cuprinsul reglementãrii textului de lege criticat, Curtea constatã cã dispoziţiile constituţionale, convenţionale şi legale invocate nu sunt incidente în cauzã.
III. În sprijinul susţinerilor de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate, autorul excepţiei face trimitere şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia protecţiei proprietãţii pronunţate în cauzele împotriva României.
Examinând jurisprudenţa invocatã, şi anume cauzele Vasilescu contra României, Brumãrescu contra României, Anghelescu contra României şi Nagy contra României, Curtea constatã cã ele nu sunt relevante. Aceasta, deoarece în cauzele enunţate constatarea încãlcãrii privea dreptul de proprietate privatã al unor cetãţeni români asupra unor bunuri mobile sau imobile ce le fuseserã confiscate ilegal sau expropriate. Or, în cauzã, aşa cum s-a arãtat, mãsurile pe care textele de lege criticate le dispun privesc proprietatea statului în calitatea sa de acţionar majoritar la diverse regii autonome, societãţi/companii naţionale şi societãţi comerciale, iar transferul dreptului de proprietate asupra activelor ce fac obiectul reglementãrii în patrimoniul întreprinderilor mici şi mijlocii solicitante are loc ca urmare a perfectãrii contractului de vânzare-cumpãrare, iar nu ca efect al exproprierii.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. b) şi c) şi <>art. 13 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţãrii şi dezvoltãrii întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicatã de Societatea Naţionalã Radiocomunicaţii S.A. prin Direcţia Radiocomunicaţii Timişoara în Dosarul nr. 5.815/59/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 noiembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
