Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 864 din 18 octombrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/2012 privind unele masuri de reorganizare si pentru modificarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al Romaniei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 853 din 18 decembrie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012 privind unele măsuri de reorganizare şi pentru modificarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.176D/2012 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta arată că, faţă de actul normativ examinat, Avocatul Poporului a formulat critici de neconstituţionalitate extrinsecă, prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, care prevăd condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă, şi anume numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. Invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 109 din 9 februarie 2010, reprezentantul Ministerului Public apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012 nu îndeplineşte exigenţa urgenţei, impusă de textul fundamental menţionat, astfel că, pentru acest motiv, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Adresa nr. 7.192 din 2 iulie 2012, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 4.492 din 3 iulie 2012, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie şi al art. 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului a sesizat direct Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012 privind unele măsuri de reorganizare şi pentru modificarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Avocatul Poporului susţine că actul normativ criticat contravine prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie. Din Nota de fundamentare a Guvernului rezultă că adoptarea ordonanţei de urgenţă este necesară pentru organizarea şi funcţionarea Regiei Autonome "Monitorul Oficial", prin trecerea acesteia în subordinea Secretariatului General al Guvernului, astfel că neadoptarea măsurilor de rigoare poate conduce la disfuncţionalităţi majore în activitatea de editare, cu consecinţe deosebit de negative asupra întregii societăţi. În opinia autorului excepţiei, "niciunul dintre argumentele invocate nu reprezintă situaţii extraordinare şi ca urmare nu se poate astfel devoala vreo urgenţă în adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate. Toate aceste măsuri puteau fi adoptate în mod democratic pe baza procedurii obişnuite legislative care se desfăşoară în cadrul Parlamentului României".
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) şi ale art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele Senatului a transmis punctul său de vedere prin care susţine că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012 fiind constituţională. Se arată, în acest sens, că acest act normativ îndeplineşte condiţiile impuse de art. 115 alin. (4) din Constituţie, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale (a se vedea deciziile nr. 253 din 17 iunie 1997, nr. 114 din 20 iulie 1999, nr. 255 din 11 mai 2005, nr. 421 din 9 mai 2007, nr. 1.008 din 7 iulie 2009, nr. 188 din 2 martie 2010 şi nr. 919 din 6 iulie 2011). Scopul reglementării criticate este cel al punerii de acord a activităţii desfăşurate de Regia Autonomă "Monitorul Oficial" cu rolul constituţional al executivului şi, în mod special, al Guvernului. Sunt avute în vedere dispoziţiile art. 74 din Constituţie, potrivit cărora Guvernul are drept de iniţiativă legislativă, ale art. 115, care permit Guvernului să emită ordonanţe în baza unei legi de abilitare, precum şi ordonanţe de urgenţă, respectiv ale art. 116, care configurează structura administraţiei publice centrale de specialitate şi potrivit cărora ministerele şi, după caz, alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale se organizează în subordinea Guvernului. Toate aceste prevederi constituţionale pun în evidenţă amploarea deosebită a activităţii de legiferare, lato sensu, realizată de structurile puterii executive din România.
Astfel cum rezultă şi din Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012, exista o situaţie extraordinară, cu vădit caracter anormal şi excesiv, constând în aceea că Monitorul Oficial al României era organizat şi funcţiona numai în subordinea Camerei Deputaţilor - şi nu sub autoritatea Parlamentului - ipoteză legislativă care nu este impusă de nicio dispoziţie constituţională. Urgenţa reglementării rezidă în necesitatea punerii de acord a realităţii cu o situaţie obiectivă, anume aceea că Guvernul emite cel mai mare număr de acte cu caracter normativ, ceea ce a impus şi trecerea Regiei Autonome "Monitorul Oficial" sub autoritatea acestuia. Totodată, se poate observa că modificările şi completările aduse Legii nr. 202/1998 prin ordonanţa de urgenţă criticată au fost generate de necesitatea racordării de urgenţă a legislaţiei la realitate - aspect care s-a constituit într-o situaţie extraordinară - a cărei reglementare nu mai putea fi ignorată de Guvern şi nici amânată până la adoptarea unei legi pe calea unei proceduri obişnuite. Constituindu-se în existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa actualului Guvern, aceste disfuncţionalităţi nu mai puteau fi perpetuate, motiv pentru care s-a impus adoptarea unei soluţii legislative imediate, de natură să evite grave atingeri aduse interesului public.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, potrivit punctului său de vedere transmis la dosarul cauzei, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012 a fost adoptată în temeiul delegării legislative constituţionale, respectiv art. 115 alin. (4), scopul reglementării fiind cuprins atât în preambulul ordonanţei, cât şi în expunerea de motive ce însoţeşte proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012. Motivele ce definesc situaţia extraordinară şi urgenţa ce au impus adoptarea acesteia vizează interesul public şi determină, prin urmare, adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public.
Guvernul, prin punctul său de vedere, susţine următoarele:
Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, relevate de autorul sesizării prin raportare la art. 115 alin. (4) din Constituţie, apreciază că sunt neîntemeiate, deoarece preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012 cuprinde elemente de text şi argumente care sunt de natură să susţină fiecare dintre caracteristicile "situaţiei extraordinare", drept criteriu de constituţionalitate extrinsecă prevăzut expres de norma fundamentală invocată, astfel cum au fost conturate în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale (deciziile nr. 255 din 11 mai 2005, nr. 1.008 din 7 iulie 2009, nr. 109 din 9 februarie 2010 şi nr. 430 din 3 mai 2012). Cu toate acestea, aprecierea de la caz la caz a întrunirii elementelor caracteristice ale situaţiei extraordinare în cadrul preambulului unei ordonanţe de urgenţă revine Curţii Constituţionale.
Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, care vizează aspecte de neconstituţionalitate intrinsecă, invocate de autorul excepţiei, însă fără a se motiva în ce mod operează încălcarea, Guvernul apreciază că, în această privinţă, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, prin raportare la art. 10 din Legea nr. 47/1992, care impune condiţia esenţială ca orice excepţie de neconstituţionalitate să fie motivată.
În final, se subliniază faptul că în niciun stat membru al Uniunii Europene Parlamentul nu are atribuţiile unui minister de resort, adică nu are în subordine regii autonome sau societăţi comerciale.
CURTEA,
examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată direct de Avocatul Poporului, punctele de vedere ale preşedintelui Senatului, preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza a doua din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 32 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012 privind unele măsuri de reorganizare şi pentru modificarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 30 iunie 2012.
Normele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 115 alin. (4), potrivit cărora: "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea Constituţională constată că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Autorul excepţiei - în speţă, Avocatul Poporului - invocă, în susţinerea neconstituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012, dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, fără a formula însă şi argumente în favoarea acestei teze, care să releve raportul de contrarietate dintre actul normativ atacat şi textul fundamental indicat. Susţinerile prezentate se reduc, în realitate, la reluarea dispoziţiilor cuprinse în art. 115 alin. (4) din Constituţie, la redarea, în esenţă, a motivelor prezentate de Guvern în cuprinsul Notei de fundamentare ce însoţeşte ordonanţa de urgenţă supusă controlului, urmată, apoi, de afirmaţia potrivit căreia argumentele invocate nu prezintă situaţii extraordinare, care să impună reglementarea de urgenţă, fiind sugerată posibilitatea legiferării în procedura obişnuită care se desfăşoară în cadrul Parlamentului.
Curtea mai observă şi că în cuprinsul sesizării nu se regăsesc argumente care să susţină încălcarea alin. (6) al art. 115 din Legea fundamentală, invocate în partea introductivă a sesizării; de altfel, în finalul acesteia, autorul sesizării solicită constatarea neconstituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012 numai în raport cu alin. (4) al art. 115 din Constituţie, creându-se astfel aparenţa că fie renunţă la al doilea temei invocat, fie a omis, din varii motive, să-l menţioneze şi pe acesta.
În consecinţă, Curtea constată că sesizarea formulată, astfel cum a fost redactată, nu cuprinde o motivare minimă, ceea ce înseamnă că acesteia îi lipseşte un element determinant pentru a fi calificată ca fiind o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate; această constatare are caracter dirimant, astfel încât Curtea Constituţională nu poate exercita controlul de constituţionalitate asupra actului normativ criticat. Pe de altă parte, Curtea Constituţională nu se poate substitui autorului sesizării în demersul acestuia de a prezenta o argumentaţie pertinentă, necesară pentru reflectarea pretinsei stări de neconstituţionalitate a actului normativ examinat, susceptibilă a susţine şi a conduce la pronunţarea soluţiei solicitate, respectiv constatarea neconstituţionalităţii acelui act normativ.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) teza a doua şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), ale art. 29 şi art. 32 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2012 privind unele măsuri de reorganizare şi pentru modificarea Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, excepţie ridicată direct de Avocatul Poporului.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
_______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
