Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 din Codul penal, excepţie ridicatã de Teodor Pãtru în Dosarul nr. 912/828/2010 al Tribunalului Argeş - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
La dosar autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecatã, motivat de împrejurarea cã de la data sesizãrii instanţei de contencios constituţional, respectiv 1 noiembrie 2010, şi pânã în prezent, autorul excepţiei a dispus de un interval de timp suficient pentru angajarea unui apãrãtor.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia penalã nr. 852/R din 1 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 912/828/2010, Tribunalul Argeş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 220 din Codul penal, excepţie ridicatã de Teodor Pãtru în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care se fac cercetãri cu privire la comiterea infracţiunii reglementate de textul criticat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitoare la Dreptul de proprietate privatã, precum şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Protecţia proprietãţii şi ale art. 6 din aceeaşi convenţie referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece norma de incriminare nu ocroteşte pe deplin dreptul de proprietate, prin aceea cã permite autorilor infracţiunii prevãzute de art. 220 din Codul penal sã tulbure o posesie fãrã a o lua efectiv în stãpânire.
Tribunalul Argeş - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 220 din Codul penal - Tulburarea de posesie, care au urmãtorul conţinut: "Ocuparea, în întregime sau în parte, fãrã drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fãrã consimţãmântul acestuia sau fãrã aprobare prealabilã primitã în condiţiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Dacã fapta prevãzutã în alin. 1 se sãvârşeşte prin violenţã sau ameninţare ori prin desfiinţarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacã fapta prevãzutã în alin. 2 se sãvârşeşte de douã sau mai multe persoane împreunã, pedeapsa este închisoare de la 3 la 15 ani.
Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitoare la Dreptul de proprietate privatã, precum şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Protecţia proprietãţii şi ale art. 6 din aceeaşi convenţie referitoare la Dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 442 din 26 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 25 ianuarie 2005, Curtea a statuat cã, potrivit art. 1.846 alin. 2 din Codul civil, "Posesiunea este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitatã, una sau alta, de noi înşine sau de altul în numele nostru", iar în sistemul Codului civil, posesiunea constituie baza drepturilor reale şi este semnul exterior al existenţei lor. Este, aşadar, o instituţie deosebit de importantã, ocrotirea sa constituind, în primul rând, garantarea dreptului de proprietate. Se explicã astfel ocrotirea posesiei atât prin mijloace de drept civil - acţiunile posesorii -, cât şi prin sancţionarea penalã a actelor de tulburare de posesie, în condiţiile prevãzute de art. 220 din Codul penal.
Curtea a mai reţinut cã nu sunt încãlcate prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privatã indiferent de titular, chiar dacã proprietarul bunului poate fi subiect activ al infracţiunii de tulburare de posesie, deoarece o asemenea soluţie legislativã constituie aplicarea consecventã a principiului ordinii de drept, potrivit cãruia nimãnui nu îi este permis sã îşi facã singur dreptate. Prin urmare, proprietarul care considerã cã posesia exercitatã de o altã persoanã asupra unui bun al sãu este nelegitimã are posibilitatea sã îşi apere dreptul de proprietate prin acţiunea în revendicare şi prin celelalte mijloace prevãzute de legea civilã.
Totodatã, prin Decizia nr. 524 din 25 noiembrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 13 ianuarie 2005, Curtea a statuat cã incriminarea tulburãrii de posesie este realizatã de legiuitor în scopul apãrãrii, prin mijloace de drept penal, a dreptului de proprietate privatã, posesia fiind unul dintre dezmembrãmintele acestui drept şi semnul exterior al existenţei sale. Ca urmare, prevederile legale criticate nu numai cã nu încalcã dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie privind garantarea dreptului de proprietate, ci constituie o concretizare a acestui text constituţional, în deplinã concordanţã şi cu dispoziţiile privitoare la ocrotirea proprietãţii, cuprinse în art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În sfârşit, criticile avansate de autorul excepţiei potrivit cãrora textul are un caracter incomplet prin aceea cã nu incrimineazã şi tulburarea de posesie temporarã, neurmatã de luarea în stãpânire a imobilului în cauzã, nu pot fi primite, deoarece vizeazã, în realitate, completarea dispoziţiilor legale. Or, o astfel de intervenţie nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 din Codul penal, excepţie ridicatã de Teodor Pãtru în Dosarul nr. 912/828/2010 al Tribunalului Argeş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
