Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 861 din 28 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165, art. 180 alin. (1) si ale cap. IX din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 45 din 22 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165, <>art. 180 alin. (1) şi ale cap. IX din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Alexandru P. Balan în Dosarul nr. 4.275/2006 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei. Lipseşte partea Casa Judeţeanã de Pensii Iaşi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei solicitã admiterea acesteia. În acest sens, aratã cã reducerea sporului de vechime de la 20% la 15% pentru perioada 1 martie 1990-1 aprilie 1992, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 , afecteazã un numãr mare de persoane care au lucrat în unitãţile C.F.R. în aceastã perioadã. De asemenea, considerã cã în aprecierea constituţionalitãţii textelor de lege invocate trebuie sã se ţinã seama şi de documentele Consiliului Europei privind protejarea dreptului la pensie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu produc efecte retroactive şi nu conţin dispoziţii discriminatorii. De asemenea, aratã cã, din modul în care este motivatã excepţia, rezultã cã autorul acesteia este, de fapt, nemulţumit de modul de aplicare a legii, aspect ce revine competenţei instanţei judecãtoreşti, iar nu celei de contencios constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 iunie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 4.275/2006, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165, <>art. 180 alin. (1) şi ale cap. IX din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Alexandru P. Balan cu prilejul soluţionãrii contestaţiei formulate împotriva deciziei de recalculare a pensiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile <>art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 încalcã principiul constituţional privind garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului. În acest sens, aratã cã, deşi a contribuit pentru pensia suplimentarã cu 3% din retribuţia tarifarã lunarã şi din sporul de vechime, care reprezenta 20% din salariul tarifar, creditând astfel statul, în urma reducerii sporului de vechime la 15% i s-a stabilit un punct de pensie mai mic, ceea ce a avut ca efect reducerea cuantumului pensiei şi, prin urmare, încãlcarea dreptului sãu de proprietate. De asemenea, considerã cã art. 77, art. 165 şi <>art. 180 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 sunt retroactive, încalcã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi şi aduc atingere dreptului de proprietate, întrucât duc la eliminarea pensiei suplimentare şi au ca efect reducerea cuantumului pensiei. În sfârşit, aratã cã sunt contrare dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie şi prevederile capitolului IX din <>Legea nr. 19/2000 , întrucât nu dispun menţinerea sporului proporţional cu timpul lucrat în grupa a II-a de muncã.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate nefiind contrare dispoziţiilor din Constituţie invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã prevederile de lege criticate sunt aplicabile deopotrivã tuturor cetãţenilor care se aflã în situaţii identice, fãrã privilegii sau discriminãri, şi produc efecte pentru viitor de la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 19/2000 . În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 44 din Constituţie, aratã cã acestea nu au relevanţã în cauzã.
Avocatul Poporului considerã cã toate textele de lege criticate sunt constituţionale, având în vedere cã nu conţin nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, nu instituie privilegii ori discriminãri şi nu încalcã dreptul de proprietate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165, <>art. 180 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, aşa cum au fost modificate ulterior prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 19/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 30 martie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 338/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002. În prezent aceste texte de lege au urmãtoarele formulãri:
- Art. 77: "(1) Punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determinã prin împãrţirea numãrului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numãrul de ani corespunzãtor stagiului complet de cotizare, prevãzut în anexa nr. 3.
(2) În situaţia asiguraţilor prevãzuţi la art. 43 şi 47, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevãzute la aceste articole.
(3) În situaţiile prevãzute la art. 44, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraţilor conform alin. (1) se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevãzute în anexele nr. 4 şi 5.
(4) La calcularea punctajului mediu anual, a punctajului anual şi a numãrului de puncte realizat în fiecare lunã se utilizeazã cinci zecimale." ;
- Art. 164 alin. (3): "La determinarea punctajelor anuale, pe lângã salariile prevãzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent, care, dupã data de 1 aprilie 1992, au fãcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncã sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unitãţi, conform legislaţiei în vigoare. Sporul de vechime care se utilizeazã la stabilirea punctajelor anuale este urmãtorul:
a) perioada 1 martie 1970 - 1 septembrie 1983:
3% pentru o vechime în muncã totalã cuprinsã între 5-10 ani;
5% pentru o vechime în muncã totalã cuprinsã între 10-15 ani;
7% pentru o vechime în muncã totalã cuprinsã între 1520 de ani;
10% pentru o vechime în muncã totalã de peste 20 de ani.
b) perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992:
3% pentru o vechime în muncã totalã cuprinsã între 3-5 ani;
6% pentru o vechime în muncã totalã cuprinsã între 5-10 ani;
9% pentru o vechime în muncã totalã cuprinsã între 10-15 ani;
12% pentru o vechime în muncã totalã cuprinsã între 15-20 de ani;
15% pentru o vechime în muncã totalã de peste 20 de ani."
- Art. 165: "(1) Asiguraţii care au contribuit la Fondul pentru pensia suplimentarã cu 2%, 3%, respectiv 5% beneficiazã de o creştere a punctajului, determinat prin aplicarea urmãtoarelor procente la punctajele anuale realizate în aceste perioade, astfel:
a) 16% pentru perioada 1 ianuarie 1967 - 1 ianuarie 1973;
b) 13% pentru perioada 1 ianuarie 1973 - 1 ianuarie 1978;
c) 14% pentru perioada 1 ianuarie 1978 - 1 iulie 1986;
d) 21% pentru perioada 1 iulie 1986 - 1 noiembrie 1990;
e) 15% pentru perioada 1 noiembrie 1990 - 1 aprilie 1991;
f) 14% pentru perioada 1 aprilie 1991 - 1 aprilie 1992;
g) 13% pentru perioada 1 aprilie 1992 - 1 ianuarie 1999;
h) 22% pentru perioada 1 ianuarie 1999 - 1 februarie 1999;
i) 17% pentru perioada de dupã 1 februarie 1999.
(2) Asiguraţii care au contribuit cu 4% la Fondul pentru pensia suplimentarã beneficiazã de o creştere a punctajului, determinat prin aplicarea urmãtoarelor procente la punctajele anuale realizate în aceste perioade, astfel:
a) 26% pentru perioada 1 iulie 1977 - 1 ianuarie 1978;
b) 28% pentru perioada 1 ianuarie 1978 - 1 iulie 1986."
- Art. 180: "(1) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi pensiile de asigurãri sociale de stat, pensiile suplimentare, pensiile de asigurãri sociale pentru agricultori, stabilite pe baza legislaţiei anterioare, precum şi ajutoarele sociale stabilite potrivit legislaţiei de pensii devin pensii în înţelesul prezentei legi."
De asemenea, autorul excepţiei criticã şi dispoziţiile întregului capitol IX - "Dispoziţii tranzitorii" din <>Legea nr. 19/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocã dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2), referitoare la principiul neretroactivitãţii legii, art. 16 alin. (1), privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, şi ale art. 44 alin. (1), referitor la garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã una dintre criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei se referã la faptul cã sporul de vechime din care i-a fost reţinutã contribuţia pentru pensia suplimentarã reprezenta 20% din salariul tarifar, iar, în prezent, dispoziţiile <>art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 prevãd cã sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale este de 15% pentru o vechime în muncã mai mare de 20 de ani. Considerând cã partea sa de contribuţie la asigurãrile sociale reprezintã o creanţã asupra statului pe care nu o mai poate recupera, susţine cã i se încalcã dreptul de proprietate.
Faţã de aceste susţineri, Curtea observã cã, în realitate, problemele învederate de autorul excepţiei se referã la existenţa unui conflict între douã acte normative de aceeaşi forţã juridicã, respectiv între dispoziţiile <>art. 5 din Decretul-lege nr. 98/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din transporturile pe calea feratã, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 20 martie 1990, text de lege ce reglementeazã sporul pentru vechimea neîntreruptã în aceeaşi unitate, şi dispoziţiile <>art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 . Aceste aspecte privesc însã probleme de aplicare a legii, ceea ce revine competenţei instanţei judecãtoreşti.
O altã criticã formulatã de autorul excepţiei vizeazã faptul cã, prin efectul dispoziţiilor art. 180 şi <>art. 165 din Legea nr. 19/2000 , dispare categoria pensiilor suplimentare, acordându-se în schimb o creştere a punctajului, iar prin recalcularea pensiei cu luarea în calcul a punctajului mediu anual stabilit potrivit dispoziţiilor art. 77 din aceeaşi lege rezultã o pensie mai micã decât cea obţinutã potrivit legislaţiei anterioare. Astfel, considerã cã sunt încãlcate principiile constituţionale ale neretroactivitãţii legii civile şi egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, precum şi dreptul de proprietate.
Faţã de aceste susţineri, Curtea constatã, în acord cu cele statuate în mod constant în jurisprudenţa sa, cã, potrivit art. 47 din Constituţie, cetãţenii au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurãri sociale şi mãsuri de protecţie socialã, în condiţiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea sã stabileascã drepturile de asigurãri sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric, în raport cu posibilitãţile create prin resursele financiare disponibile, şi sã le modifice în concordanţã cu schimbãrile ce se produc în resursele economico-financiare. Aceastã prerogativã a legiuitorului nu poate fi consideratã ca o încãlcare a principiului constituţional al neretroactivitãţii legii civile, atât timp cât dispoziţiile de lege se aplicã de la data intrãrii lor în vigoare pentru viitor. De asemenea, Curtea a reţinut cã situaţia diferitã în care se aflã cetãţenii în funcţie de reglementarea aplicabilã potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privitã ca o încãlcare a dispoziţiilor constituţionale care consacrã egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi discriminãri.
De asemenea, Curtea observã cã sumele plãtite cu titlu de contribuţie la asigurãrile sociale nu reprezintã un depozit la termen şi, prin urmare, nu pot da naştere vreunui drept de creanţã asupra statului sau asupra fondurilor de asigurãri sociale. Astfel, asigurãrile sociale, funcţioneazã pe baza principiilor mutualitãţii şi solidaritãţii, iar asiguraţii beneficiazã de drepturi de asigurãri sociale, în condiţiile prevãzute de lege şi proporţional cu perioada de cotizare şi cu contribuţiile plãtite, pe întreaga perioadã în care sunt îndreptãţiţi sã beneficieze de drepturile respective.
În lumina acestor principii, criticile formulate faţã de dispoziţiile art. 77, art. 165 şi <>art. 180 din Legea nr. 19/2000 se dovedesc a fi neîntemeiate. Curtea observã însã cã, de fapt, nemulţumirile autorului excepţiei au în vedere faptul cã, prin aplicarea textelor de lege criticate, în urma recalculãrii, i s-a stabilit un cuantum al pensiei mai mic decât cel obţinut anterior, contrar prevederilor <>art. 180 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 . Acestea sunt însã probleme de aplicare a legii, ce revin competenţei instanţei de judecatã, iar nu celei de contencios constituţional.
În sfârşit, în ceea ce priveşte critica adusã dispoziţiilor întregului capitol IX din <>Legea nr. 19/2000 , Curtea constatã cã acestea nu produc efecte retroactive, aplicându-se pentru viitor, de la data intrãrii lor în vigoare. De altfel, critica se referã la o pretinsã omisiune de reglementare, aspect care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu poate fi soluţionat de Curtea Constituţionalã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77, art. 164 alin. (3), art. 165, <>art. 180 alin. (1) şi ale cap. IX din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã de Alexandru P. Balan în Dosarul nr. 4.275/2006 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 noiembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
