Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 86 din 7 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27 si art. 31 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 150 din 7 martie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi art. 31 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Maria Roza şi Trandafir Popa în Dosarul nr. 389/246/2010 al Judecãtoriei Ineu şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 210D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã Decizia nr. 1.519/2011 a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 61/2001 din 25 ianuarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 389/246/2010, Judecãtoria Ineu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi art. 31 alin. 1 şi 2 din Codului de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Maria Roza şi Trandafir Popa cu ocazia soluţionãrii unei cereri de recuzare a unui judecãtor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 24 şi art. 20 raportate la cele ale art. 1 şi 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens aratã, în esenţã, cã, deoarece procedura instituitã în vederea judecãrii cererii de recuzare stabileşte numai ascultarea judecãtorului recuzat, iar pe justiţiabil îl împiedicã sã participe la judecarea cererii de recuzare, creeazã un dezechilibru evident în ceea ce priveşte drepturile procesuale pe care le are justiţiabilul şi o inegalitate în faţa legii între acesta şi judecãtorul recuzat. Autorul excepţiei, referindu-se la Decizia Curţii Constituţionale nr. 40 din 27 ianuarie 2005, considerã cã art. 27 din Codul de procedurã civilã "prezintã doar o aparentã minuţiozitate [...], în sensul cã cele nouã puncte sunt vãdit insuficiente, a fortiori existând o sumedenie de alte situaţii care nu au fost circumscrise acestui text de lege". În continuare, aratã cã în optica legiuitorului este eliminatã, într-un mod profund discreţionar, însãşi regina probelor, interogatoriul luat judecãtorului recuzat. Invocã, în acest sens, Decizia nr. 969 din 30 octombrie 2007 prin care Curtea Constituţionalã a admis luarea interogatoriului pentru dovedirea motivelor de divorţ.
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 şi art. 31 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 27: "Judecãtorul poate fi recuzat:
1. când el, soţul sãu, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudã sau afin, pânã la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din pãrţi;
2. când el este soţ, rudã sau afin în linie directã ori în linie colateralã, pânã la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei pãrţi sau dacã este cãsãtorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane;
3. când soţul în viaţã şi nedespãrţit este rudã sau afin a uneia din pãrţi pânã la al patrulea grad inclusiv, sau dacã, fiind încetat din viaţã ori despãrţit, au rãmas copii;
4. dacã el, soţul sau rudele lor pânã la al patrulea grad inclusiv au o pricinã asemãnãtoare cu aceea care se judecã sau dacã au o judecatã la instanţa unde una din pãrţi este judecãtor;
5. dacã între aceleaşi persoane şi una din pãrţi a fost o judecatã penalã în timp de 5 ani înaintea recuzãrii;
6. dacã este tutore sau curator al uneia dintre pãrţi;
7. dacã şi-a spus pãrerea cu privire la pricina ce se judecã;
8. dacã a primit de la una din pãrţi daruri sau fãgãduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;
9. dacã este vrãjmãşie între el, soţul sau una din rudele sale pânã la al patrulea grad inclusiv şi una din pãrţi, soţii sau rudele acestora pânã la gradul al treilea inclusiv.";
- Art. 31 alin. 1 şi 2: "Instanţa decide asupra recuzãrii, în camera de consiliu, fãrã prezenţa pãrţilor şi ascultând pe judecãtorul recuzat.Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadã a motivelor de recuzare."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului raportat la prevederile cuprinse în art. 1 referitor la obligaţia de a respecta drepturile omului şi art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor de lege criticate s-a pronunţat prin mai multe decizii.
Astfel, prin Decizia nr. 364 din 20 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2008, şi prin Decizia nr. 1.176 din 11 decembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 23 ianuarie 2008, Curtea a statuat, în esenţã, cã dispoziţiile art. 27 din Codul de procedura civilã reglementeazã în mod limitativ cazurile de recuzare a judecãtorilor, protejând astfel partea în cazul în care se presupune cã judecãtorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Curtea a observat însã cã aceste dispoziţii de lege acoperã o paletã foarte largã de situaţii, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cãrora stau criterii obiective şi raţionale, duc la finalitatea mai sus arãtatã. Pe aceastã cale este împiedicatã posibilitatea îndepãrtãrii de cãtre o parte de rea-credinţã a unui judecãtor pentru motive subiective sau netemeinice, situaţie ce nu contravine textelor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3).
Prin Decizia nr. 268 din 6 martie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 20 mai 2008, Curtea a reţinut cã art. 31 din Codul de procedurã civilã nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, întrucât judecarea cererii de recuzare nu vizeazã fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin aceastã reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri, încheierea prin care s-a respins recuzarea putându-se ataca o datã cu fondul, instanţa superioarã de fond urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţã, atunci când constatã cã cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsã.
Pentru aceleaşi argumente, nu a putut fi primitã nici critica privind încãlcarea art. 24 privind dreptul la apãrare din Constituţie.
În final, Curtea a reţinut cã procedura privind judecarea cererii de recuzare este aceeaşi, indiferent de calitatea pãrţilor în proces, astfel încât nu se poate reţine nici încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi.
Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
În fine, Curtea constatã cã, prin dispoziţiile de lege criticate, legiuitorul a înţeles sã asigure un climat de ordine, indispensabil exercitãrii, în condiţii optime, a drepturilor constituţionale invocate. Exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de naturã a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionãrii cauzelor deduse judecãţii.
De altfel, în speţã, autorul excepţiei solicitã modificarea soluţiilor legislative criticate, considerând cã, "într-un mod profund discreţionar", legiuitorul a eliminat "însãşi regina probelor - interogatoriul [...]". În acest sens, invocã Decizia nr. 969 din 30 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 29 noiembrie 2007, prin care Curtea a decis cã dispoziţiile art. 612 alin. 6 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, deoarece împiedicã administrarea interogatoriului în dovedirea motivelor de divorţ.
Curtea observã însã cã dispoziţiile legale analizate corespund art. 126 alin. (2) din Constituţie, din care rezultã cã legiuitorul are libertatea de a institui reguli de procedurã judiciarã adecvate situaţiilor procedurale pe care le reglementeazã. Admiterea interogatoriului ca mijloc de probã pentru dovedirea unor motive de recuzare ar supune, în mod evident, judecãtorul unor presiuni, ceea ce ar deteriora actul de justiţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi art. 31 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Maria Roza şi Trandafir Popa în Dosarul nr. 389/246/2010 al Judecãtoriei Ineu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
