Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 86 din 27 ianuarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 165 din 8 martie 2011
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de George-Cesario Rãucescu în Dosarul nr. 2.914/91/2009 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.914/91/2009, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de George-Cesario Rãucescu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţe prin care a fost admisã contestaţia formulatã la decizia de suspendare a contractului individual de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile legale criticate constituie premisa înlãturãrii de cãtre angajator a persoanelor incomode pe criterii arbitrare, fãrã o cercetare disciplinarã prealabilã. Se apreciazã cã este încãlcatã prezumţia de nevinovãţie; totodatã, se susţine cã despãgubirile care s-ar putea acorda în cazul anulãrii deciziei de suspendare a contractului individual de muncã nu pot acoperi traumele psihice suferite de angajat.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã, reiterând considerente de principiu care au stat la baza <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 24 din 22 ianuarie 2003.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, reiterând considerente de principiu care au stat la baza <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 24 din 22 ianuarie 2003.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul cuprins:
"(1) Contractul individual de muncã poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în urmãtoarele situaţii: [...]
c) în cazul în care angajatorul a formulat plângere penalã împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecatã pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinutã, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii judecãtoreşti;".
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncã şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, în raport cu critici de neconstituţionalitate identice, a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. În acest sens, Curtea reţine, cu titlu exemplificativ, <>Decizia nr. 24 din 22 ianuarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, <>Decizia nr. 520 din 11 octombrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 7 noiembrie 2005, şi <>Decizia nr. 926 din 18 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 14 noiembrie 2007.
Prin aceste decizii Curtea a statuat cã suspendarea contractului individual de muncã constituie o mãsurã temporarã, putând fi dispusã de angajator faţã de salariatul împotriva cãruia s-a formulat plângerea penalã ori s-a început urmãrirea penalã pentru sãvârşirea de infracţiuni incompatibile cu funcţia deţinutã. Pe perioada suspendãrii salariatul nu poate deţine doar funcţia cu care este incompatibilã fapta pentru care s-a formulat plângerea penalã, nefiind împiedicat sã se încadreze la altã unitate ori în altã funcţie chiar la aceeaşi unitate. Astfel, dreptul sãu la muncã nu este atins.
Curtea a mai arãtat cã mãsura suspendãrii nu este contrarã nici principiului prezumţiei de nevinovãţie, întrucât plângerea penalã se întemeiazã pe date şi pe indicii cu privire la sãvârşirea de salariat a unei infracţiuni incompatibile cu funcţia deţinutã, iar existenţa ori inexistenţa vinovãţiei se stabileşte prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã. Fapta salariatului, chiar dacã nu va atrage rãspunderea penalã a acestuia, poate constitui abatere disciplinarã, ce poate fi sancţionatã inclusiv cu încetarea contractului de muncã. În situaţii în care se va constata nevinovãţia salariatului şi dispunerea nejustificatã a suspendãrii contractului individual de muncã, salariatul are dreptul la mãsuri reparatorii corespunzãtoare în temeiul dispoziţiilor art. 52 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cãrora "În cazurile prevãzute la alin. (1) lit. a), b) şi c), dacã se constatã nevinovãţia celui în cauzã, salariatul îşi reia activitatea anterioarã, plãtindu-i-se, în temeiul normelor şi principiilor rãspunderii civile contractuale, o despãgubire egalã cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendãrii contractului".
Curtea a mai reţinut cã dispoziţiile legale criticate se aplicã în mod egal faţã de toţi salariaţii care se aflã în situaţii identice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Prevederile art. 52 alin. (2) din Codul muncii, pe lângã reparaţiile acordate salariatului al cãrui contract de muncã s-a suspendat, reprezintã şi garanţii pentru prevenirea comportamentului abuziv al angajatorului. Întrucât dispoziţiile legale examinate nu restrâng exerciţiul niciunui drept fundamental, prevederile art. 53 din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de George-Cesario Rãucescu în Dosarul nr. 2.914/91/2009 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
