Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Daniel Arcer. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul Personalului din Învăţământul Preuniversitar Vâlcea, pentru membra de sindicat Mihaela Luminiţa Iordache, în Dosarul nr. 1.459/90/2014 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 975D/2014. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 204 din 3 aprilie 2014. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 30 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.459/90/2014, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Sindicatul Personalului din Învăţământul Preuniversitar Vâlcea, pentru membra de sindicat Mihaela Luminiţa Iordache, în cadrul unei cauze având ca obiect soluţionarea cererii de obligare la plata drepturilor băneşti reprezentând sporul de doctorat de 15%. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin principiului egalităţii în drepturi şi al nediscriminării, întrucât creează o diferenţă de tratament juridic între cadrele didactice care au obţinut titlul ştiinţific de doctor anterior datei de 31 decembrie 2009 şi cele care au obţinut titlul ulterior acestei date, în sensul că beneficiul sporului aferent acestui titlu este acordat numai primei categorii de personal. Or, ambele categorii de cadre didactice au titlul ştiinţific de doctor, astfel încât consumul nervos, suprasolicitarea neuropsihică şi efortul psihic depus sunt aceleaşi. Mai arată că, deşi ambele categorii de personal au titlul ştiinţific de doctor şi prestează activitatea didactică la un nivel superior, tratamentul juridic în privinţa recompensării efortului psihic şi calităţii superioare a actului educaţional este diferit, uneia acordându-i-se sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, alteia nu. Data obţinerii titlului, în funcţie de care se face diferenţierea, nu reprezintă un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul juridic diferenţiat. Invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 şi susţine, totodată, că prin neplata dreptului aferent titlului ştiinţific de doctor cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar care au dobândit acest titlu ulterior datei de 31 decembrie 2009 se instituie o restrângere a exerciţiului drepturilor economice şi sociale ale salariaţilor în cauză. 6. Autorul excepţiei mai susţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 50 alin. (10) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, personalul didactic din învăţământul preuniversitar care are titlul ştiinţific de doctor este remunerat cu 15% în plus la salariul de bază, că Legea nr. 128/1997 a fost în vigoare până la data de 9 februarie 2011 când a intrat în vigoare Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, că dispoziţia art. 50 alin. (10) nu a mai fost aplicată cadrelor didactice care au obţinut titlul de doctor ulterior datei de 1 ianuarie 2010, ceea ce este vădit neconstituţional şi discriminatoriu. Mai arată că, potrivit art. 8 din anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011, persoanele care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de un spor pentru titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o compensaţie tranzitorie calculată prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază şi că aceste dispoziţii sunt aplicabile şi în anul în curs ca efect al Legii nr. 283/2011, care, la articolul unic, prevede că începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce priveşte salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011. Totodată, la data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care a menţinut dispoziţiile art. 50 alin. (10) din Legea nr. 128/1997, abrogând o serie de alte articole care instituiau drepturi salariale în favoarea cadrelor didactice. De asemenea, susţine că intenţia evidentă a legiuitorului a fost ca sporul de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor să fie acordat în continuare cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar ca recompensă pentru efortul depus şi pentru titlu în sine. Prin neacordarea acestor drepturi se încalcă valori protejate de întregul sistem de drept şi impuse cu putere de principiu în dezvoltarea istorică a dreptului naţional şi universal, prin norme ce se regăsesc în dreptul pozitiv - principiul egalităţii în faţa legii şi nediscriminării, prevăzut de art. 16 din Constituţie, art. 5 alin (1) din Legea nr. 53/2003 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Invocă în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 1/1994 şi nr. 1.615/2011, arătând că situaţia de faţă este aproape identică, întrucât: 1. există două categorii de cadre didactice - una care beneficiază de remuneraţia aferentă titlului ştiinţific de doctor deoarece l-a avut în plată la data de 31 decembrie 2009, alta care nu beneficiază de aceasta, deoarece nu l-a avut în plată la această dată; 2. ambele categorii lucrează în aceleaşi condiţii; 3. ambele categorii deţin titlul ştiinţific de doctor şi totuşi tratamentul juridic aplicat celor două categorii este diferenţiat, iar diferenţierea operată - în funcţie de existenţa sau nu în plată a dreptului salarial corespunzător titlului la data de 31 decembrie 2009 - nu este un criteriu obiectiv care să justifice tratamentul diferenţiat aplicat. De asemenea, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în nenumărate rânduri în sensul că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, nu urmăreşte un scop legitim şi nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere. 7. În final, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Astfel, prin neplata dreptului aferent titlului ştiinţific de doctor cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar care nu beneficiau de el la data de 31 decembrie 2009 se instituie o restrângere a folosinţei şi exerciţiului drepturilor economice, sociale ale reclamantului în condiţiile în care îi este negat dreptul de a beneficia de un drept salarial pe un criteriu temporal. În concluzie, solicită să se constate că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care se exclud de la acordarea sumelor corespunzătoare titlului de doctor persoanele care au dobândit acest titlu ulterior datei de 31 decembrie 2009. 8. Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă şi-a exprimat opinia în sensul că textul de lege criticat este constituţional, fiind atributul legiuitorului de a interveni asupra actelor normative şi de a reglementa situaţii care să corespundă nevoilor sociale existente la un moment dat. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 - "Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic şi personalului didactic auxiliar din învăţământ" la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011, care au următorul cuprins: "Persoanele care la data de 31 decembrie 2009 beneficiau de un spor pentru titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o compensaţie tranzitorie calculată prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază stabilit potrivit prezentului capitol, calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3." 13. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, privind protecţia proprietăţii. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate identice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 329 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 14 august 2013, Decizia nr. 204 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 414 din 4 iunie 2014). Curtea a statuat că sporurile, premiile şi alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. În acest sens, sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.601 din 9 decembrie 2010 şi nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011 şi, respectiv, nr. 99 din 8 februarie 2012. 15. De asemenea, Curtea a reţinut că sporul pentru titlul ştiinţific de doctor a fost eliminat începând cu data de 1 ianuarie 2010, potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Faptul că sumele de bani aferente sporului pentru titlul ştiinţific de doctor au fost menţinute în continuare sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu pentru persoanele care îl aveau în plată la data de 31 decembrie 2009 nu vizează existenţa sau inexistenţa sporului, ci reprezintă o măsură tranzitorie până la aplicarea, în totalitate, a prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, lege în care nu se regăseşte acest spor. 16. Prin urmare, Curtea a statuat că este de competenţa legiuitorului eliminarea sau, din contră, acordarea drepturilor salariale suplimentare, fără ca aceasta să aibă relevanţă constituţională. În acelaşi timp, cu privire la prevederile art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011, Curtea a constatat că acestea nu vizează situaţia autorului excepţiei, ci situaţia acelor persoane care aveau în plată, la data de 31 decembrie 2009, sporul pentru titlul ştiinţific de doctor. 17. Aşa fiind, Curtea a statuat că admiterea excepţiei ar echivala cu subrogarea acesteia în sfera de competenţă a legiuitorului, în sensul acordării sporului, încălcându-se astfel art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia instanţa de contencios constituţional "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". 18. În final, Curtea a observat că situaţia în care se află autorul excepţiei nu este similară cu cea constatată în Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, întrucât, în realitate, acesta îşi argumentează critica prin prisma unei soluţii legislative necuprinse în textul de lege criticat. De altfel, chiar constatarea neconstituţionalităţii art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011, sub aspectul invocat, nu ar avea drept efect acordarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor pentru persoanele care au obţinut acest titlu începând cu 1 ianuarie 2010, ci eliminarea din indemnizaţia de încadrare brută lunară a sumei compensatorii cu caracter tranzitoriu de care beneficiază alţi salariaţi. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*),────────── *) A se vedea opinia separată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 329 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 14 august 2013.────────── CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din capitolul I al anexei nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, excepţie ridicată de Sindicatul Personalului din Învăţământul Preuniversitar Vâlcea, pentru membra de sindicat Mihaela Luminiţa Iordache, în Dosarul nr. 1.459/90/2014 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 februarie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
