Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 86 din 19 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii financiare, precum si a dispozitiilor art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata cu modificari prin Legea nr. 12/1995
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 385 din 6 iunie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Garzii financiare, precum şi a dispoziţiilor <>art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transtex" - S.R.L. din Sighisoara în Dosarul nr. 2.361/2001 al Tribunalului Mures - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât, în legatura cu aspectele invocate în susţinerea ei, Curtea nu este competenta sa se pronunţe, sens în care se invoca jurisprudenta acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 iulie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 2.361/2001, Tribunalul Mures - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Garzii financiare, precum şi a dispoziţiilor <>art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 . Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Transtex" - S.R.L. din Sighisoara într-o cauza având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate impotriva Sentinţei civile nr. 427 din 14 februarie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 249/1999 al Judecãtoriei Sighisoara.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţin urmãtoarele:
I. Cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Garzii financiare, se invoca încãlcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi (7), art. 48, 49, 51, art. 134 alin. (2) lit. a), art. 135 alin. (1) şi (6) şi ale art. 136 din Constituţie. Astfel, referitor la încãlcarea art. 136 din Constituţie, care stabileşte ca formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unitãţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice se reglementeazã prin lege, se arata ca textul de lege criticat "nu îndeplineşte condiţia impusa de cãtre acest articol din Legea fundamentalã, şi anume nu specifica din punct de vedere al controlului atributia Garzii financiare", ci lasa "la discretia Ministerului Finanţelor Publice de a dispune efectuarea controlului, sau mai multor controale pe aceeaşi tema, prin mai multe organe de control".
II. În legatura cu prevederile <>art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , se susţine ca neconstituţionalitatea acestora "deriva, de asemenea, din nespecificarea expresã a competentelor şi atribuţiilor organelor de control". Se mai susţine ca acest text este neconstitutional deoarece contravine <>art. 5 şi 15 din Legea nr. 30/1991 , precum şi art. 136 din Constituţie, prin aceea ca nu stabileşte "care este competenta specialã, sau cui revine competenta specialã" de a exercita atribuţiile de control. Asa fiind, se considera ca Garda financiarã nu are competenta materialã de a constata încãlcãri ale dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 , precum şi faptul ca prin <>Legea nr. 101/1998 sunt abrogate "implicit sancţiunile contravenţionale stabilite de <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ".
III. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate mai susţine ca atât prevederile <>art. 15 din Legea nr. 30/1991 , cat şi prevederile <>art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 contravin şi art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, "întrucât prin mãsurile nelegale dispuse de cãtre Garda financiarã Mures în atribuirea de competente pe care nu le are, proprietatea privatã nu mai este inviolabilã" şi "statul intervine astfel, prin mãsuri administrative, în sfera proprietãţii private, aceasta întrucât sumele obţinute intra în patrimoniul unei societãţi cu capital privat". De asemenea, în opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate, "în condiţiile arãtate" statul nu asigura libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi nici nu creeazã cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, astfel încât textele criticate sunt contrare prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Potrivit unui alt motiv de neconstituţionalitate, prin mãsurile dispuse de Garda financiarã ca urmare a controalelor efectuate în temeiul acestor dispoziţii de lege se instituie, contrar prevederilor art. 49 din Constituţie, o ingradire a drepturilor şi libertãţilor fundamentale.
În sfârşit, se apreciazã ca "organele Garzii financiare incalca în mod repetat proprietatea privatã, prin mãsurile administrative pe care le impun, materializate, de regula, prin sancţiuni contravenţionale", ceea ce este în contradictie cu prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (2) şi (7), precum şi cu cele ale art. 48 şi 51, întrucât respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, fiind o îndatorire fundamentalã şi pentru instituţiile statului.
Tribunalul Mures - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu sunt contrare art. 136, art. 134 alin. (2) lit. a), art. 135 alin. (6), art. 41 alin. (2) şi (7), art. 48 şi 51 din Constituţie, iar prevederile constituţionale ale art. 49 nu sunt incidente în cauza.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, în esenta, se arata ca <>art. 15 din Legea nr. 30/1991 stabileşte atribuţiile de control ale Garzii financiare, astfel ca nu sunt incalcate prevederile art. 136 din Constituţie, referitoare la "Sistemul financiar", iar dispoziţiile "<>art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu au legatura cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţia României". De asemenea, textele criticate nu contravin art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, "întrucât nici economia de piata şi nici libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere". În punctul de vedere al Guvernului nici susţinerea referitoare la încãlcarea art. 41 alin. (2) şi (8) din Constituţie nu este intemeiata, deoarece scopul dispoziţiilor criticate este consolidarea regimului valutar şi întãrirea disciplinei financiare, iar nu instituirea unui regim discriminatoriu din punct de vedere al proprietãţii private. În sfârşit, se considera ca nu sunt întemeiate nici susţinerile referitoare la încãlcarea prevederilor art. 48 şi 51 din Constituţie.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Garzii financiare, precum şi ale <>art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , dispoziţii al cãror conţinut este urmãtorul:
- <>Art. 15 din Legea nr. 30/1991 : "Garda financiarã exercita controlul operativ şi inopinat în legatura cu:
a) aplicarea şi executarea legilor fiscale şi a reglementãrilor vamale, urmãrind împiedicarea oricãrei sustrageri sau eschivari de la plata impozitelor şi taxelor; [...]" ;
- <>Art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 : "Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la pct. 7 şi 8 revin organelor Ministerului Finanţelor şi Bãncii Naţionale a României, împuternicite în acest scop."
În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate dispoziţiile de lege criticate contravin art. 41 alin. (2) şi (7), art. 48, 49, 51, art. 134 alin. (2) lit. a), art. 135 alin. (1) şi (6) şi art. 136 din Constituţie, care prevãd:
- Art. 41 alin. (2) şi (7): "(2) Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. [...]
(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.";
- Art. 48: "(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obţinã recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã.
(3) Statul rãspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sãvârşite în procesele penale.";
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii."
- Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constata urmãtoarele:
I. O prima critica de neconstituţionalitate vizeazã dispoziţiile <>art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Garzii financiare, potrivit cãrora aceasta exercita controlul operativ şi inopinat în legatura cu aplicarea şi executarea legilor fiscale şi a reglementãrilor vamale, urmãrindu-se împiedicarea oricãrei sustrageri sau eschivari de la plata impozitelor şi taxelor. În opinia autorului exceptiei acest text de lege, care "nu specifica din punct de vedere al controlului atributia Garzii financiare", incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 136 alin. (1), care "stipuleazã foarte clar ca în ceea ce priveşte formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unitãţilor administrativ-teritoriale, ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege."
Curtea constata ca aceasta sustinere nu poate fi reţinutã, deoarece în realitate ea nu priveşte constituţionalitatea textului de lege în sine, ci nereglementarea detaliatã a cazurilor în care Garda financiarã poate efectua controale, or, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicatã, "În exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea supusã controlului".
Autorul exceptiei mai considera ca şi prevederile <>art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , incalca art. 136 din Constituţie. În opinia acestuia neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate, potrivit cãrora "Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la pct. 7 şi 8 revin organelor Ministerului Finanţelor şi Bãncii Naţionale a României, împuternicite în acest scop", "deriva, de asemenea, din nespecificarea expresã a competentelor şi atribuţiilor organelor de control".
Curtea constata ca nici aceasta sustinere nu vizeazã aspecte privind constituţionalitatea textului de lege şi, în consecinta, pentru argumentele arãtate anterior, şi critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , prin raportare la dispoziţiile art. 136 din Constituţie, urmeazã a fi respinsã.
II. Cea de-a doua critica de neconstituţionalitate priveşte atât dispoziţiile <>art. 15 din Legea nr. 30/1991 , cat şi dispoziţiile <>art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , care în opinia autorului exceptiei sunt contrare art. 41 alin. (1) şi (7), art. 48, 49, 51, art. 134 alin. (2) lit. a) şi art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie.
Astfel, în esenta, se arata ca prin aplicarea de sancţiuni contravenţionale organele Garzii financiare incalca în mod repetat proprietatea privatã, care nu mai este inviolabilã, ceea ce contravine prevederilor art. 41 alin. (1) şi (7) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, precum şi celor ale art. 48 şi 51. Se mai considera ca statul nu asigura libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi nici nu creeazã cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, astfel încât textele criticate sunt contrare prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
În sfârşit, se apreciazã ca prin mãsurile dispuse de Garda financiarã, ca urmare a controalelor efectuate, se instituie, contrar prevederilor art. 49 din Constituţie, o ingradire a drepturilor şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând argumentele invocate, Curtea constata ca acestea reprezintã critici privind mãsurile dispuse de Garda financiarã în exercitarea controlului efectuat în conformitate cu prevederile <>art. 15 din Legea nr. 30/1991 , precum şi în legatura cu sancţiunile contravenţionale aplicate de cãtre organele competente ale Ministerului Finanţelor Publice şi Bãncii Naţionale a României, în temeiul <>art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 . Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, aceasta nu este competenta sa se pronunţe asupra modului de aplicare a legii. Aplicarea unei sancţiuni nu constituie o problema de constitutionalitate, ci este o problema de fapt care nu intra în competenta Curţii.
De altfel, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 105 din 1 iulie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999), prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie ca şi în cauza de fata.
Argumentele ce au fundamentat soluţiile de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate, invocate cu privire la prevederile art. IV din ordonanta criticata, îşi menţin valabilitatea şi în prezentul dosar, întrucât nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea acestei jurisprudente a Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Garzii financiare, precum şi a dispoziţiilor <>art. IV pct. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transtex" - S.R.L. din Sighisoara în Dosarul nr. 2.361/2001 al Tribunalului Mures - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 martie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
