Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 859 din 24 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74 si ale anexei la Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 81 din Legea nr. 650/2002 " pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, precum şi ale "anexei nr. 3 la <>Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 ", excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Pit Stop" - SRL în Dosarul nr. 19.452/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 18 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 19.452/325/2008, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 81 din Legea nr. 650/2002 " pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, precum şi ale "anexei nr. 3 la <>Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 ", excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Pit Stop" - SRL. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât stabilesc un tratament diferenţiat "al contravenientului persoanã juridicã şi al contravenientului persoanã fizicã sub aspectul cuantumului şi al condiţiilor de desfãşurare a activitãţilor comerciale propriu-zise". Se mai aratã, cu privire la anexa la ordonanţã, cã "include, spre exemplu, Codul CAEN 5020 - Întreţinerea şi repararea autovehiculelor (fãrã reparaţii executate în întreprinderi organizate de tip industrial), îngrãdind practic persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de "întreprinderi organizate de tip industrial" dreptul la muncã, prin instituirea unor reguli, taxe şi proceduri de autorizare discriminatorii în raport cu categoriile de comercianţi arãtate supra". Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia invocatã este neîntemeiatã. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, se constatã cã acesta îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 81 şi ale anexei nr. 3 la <>Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 650/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002, care se regãsesc în art. 74 şi în anexa aceleiaşi ordonanţe, urmare republicãrii <>Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, cu renumerotarea textelor (anexele nr. 1 şi 2 fiind abrogate prin <>art. I pct. 73 din Legea nr. 650/2002 ). Astfel fiind, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra dispoziţiilor <>art. 74 şi ale anexei la Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, aprobatã prin <>Legea nr. 650/2002 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, având urmãtorul cuprins: - Art. 74: "Sancţiunile prevãzute la art. 73 se pot aplica şi persoanelor juridice, caz în care limitele minime şi maxime ale amenzilor se dubleazã."; - Anexa care face parte integrantã din ordonanţã cuprinde "Tabelul cu clasificarea activitãţilor din economia naţionalã". Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 - Munca şi protecţia socialã a muncii, art. 45 - Libertatea economicã, art. 52 alin. (2) - Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, se constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, dispoziţiile legale criticate, referitoare la dublarea cuantumului amenzilor contravenţionale în cazul persoanelor juridice şi la clasificarea activitãţilor din economia naţionalã, nu contravin dreptului la muncã. Textul constituţional care reglementeazã acest drept nu interzice stabilirea unor condiţii în legãturã cu exercitarea dreptului la muncã, atâta timp cât aceste condiţii se aplicã oricãrei persoane care doreşte sã aleagã o profesie sau un loc de muncã. Nu se aduce atingere nici dispoziţiilor art. 41 şi art. 53 din Constituţie, întrucât normele în discuţie nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau libertãţi fundamentale, ci instituie sancţiuni pentru comercianţii care nu respectã dispoziţiile legale referitoare la comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã. De altfel, libertatea economicã implicã accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile impuse de lege. Se constatã, totodatã, cã în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii <>art. 74 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã. Astfel, prin <>Decizia nr. 369 din 17 aprilie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate invocatã, reţinând cã dispoziţiile art. 81 (în prezent <>art. 74) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 "reprezintã norme coercitive care constituie sancţiuni pentru comercianţii care nu respectã dispoziţiile legale referitoare la comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, iar reglementarea unei sancţiuni mai aspre pentru persoanele juridice este justificatã de pericolul social ridicat al faptei sãvârşite de aceasta, şi nu de posibilitãţile financiare, astfel cum susţine autorul excepţiei. Legiuitorul a înţeles sã recurgã la sancţionarea contravenţionalã mai drasticã a comercianţilor persoane juridice în scopul prevenirii şi sancţionãrii faptelor care genereazã sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscalã. Mai mult decât atât, unele contravenţii nu pot fi sãvârşite decât de agenţii economici." De asemenea, prin <>Decizia nr. 891 din 16 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, pentru considerentele acolo arãtate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile pronunţate prin deciziile menţionate, cât şi considerentele acestora sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 74 şi ale anexei la Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţã, excepţie invocatã de Societatea Comercialã "Pit Stop" - SRL în Dosarul nr. 19.452/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2010.
