Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 858 din 23 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie si a dispozitiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 652 din 13 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicatã de Milorad Cirici, Drenca Cirici şi Olivera Jagoda Cirici în Dosarul nr. 4.807/30/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.311D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 4.419 D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, excepţie ridicatã de Vasile Boca în Dosarul nr. 2.174/95/2007 al Tribunalului Sibiu - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, având în vedere identitatea parţialã de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 dispune conexarea Dosarului nr. 4.419D/2010 la Dosarul nr. 4.311D/2010, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 20 octombrie 2010 şi 27 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 4.807/30/2009 şi nr. 2.174/95/2007, Tribunalul Timiş - Secţia penalã şi Tribunalul Sibiu - Secţia penalã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi, respectiv, art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 şi a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate.
Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Milorad Cirici, Drenca Cirici, Olivera Jagoda Cirici şi Vasile Boca, având ca obiect soluţionarea unor cauze penale în care se fac cercetãri cu privire la sãvârşirea infracţiunilor reglementate de textele de lege criticate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea pedepsei şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare, deoarece, pe de o parte, aceeaşi faptã poate fi încadratã în mod arbitrar în douã norme de incriminare distincte, cu pedepse şi tratamente diferite şi, pe de altã parte, legea nu dã o definiţie cu caracter univoc noţiunii de avantaj patrimonial sau nepatrimonial.
De asemenea, prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), ale art. 24 alin. (1) şi ale art. 23 alin. (1) şi (11) referitoare la libertatea individualã şi la principiul prezumţiei de nevinovãţie, deoarece generalizeazã excesiv modul în care poate fi sãvârşitã infracţiunea, fapt care nu permite destinatarilor legii sã prevadã într-o mãsurã normalã consecinţele penale pe care le poate atrage un act determinat.
Tribunalul Timiş - Secţia penalã şi Tribunalul Sibiu - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 29 ianuarie 2003, care au urmãtorul conţinut:
- Art.13^2 din Legea nr. 78/2000: "Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrãdirea unor drepturi, dacã funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.";
- Art.7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003: "Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formã a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (1), (11) şi (12) referitoare la libertatea individualã, la principiul prezumţiei de nevinovãţie şi la legalitatea pedepsei şi ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare.
Astfel, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 1.441 din 4 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2011, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000. Cu acel prilej, Curtea a arãtat cã principiul legalitãţii incriminãrii şi cel al legalitãţii pedepsei impun prevederea atât a faptei, cât şi a pedepsei. Din aceastã perspectivã, analizând textul art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, nu se poate ajunge la constatarea cã legea nu ar prevedea fapta sau pedeapsa. Dimpotrivã, potrivit textului legii, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrãdirea unor drepturi, în care este implicatã o persoanã dintre cele prevãzute la art. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Aşa fiind, dispoziţiile criticate conţin suficiente repere pentru a se putea considera cã acestea sunt "previzibile" şi suficient de clare în definirea faptei şi a scopului ilicit al acesteia, în consecinţã, şi sub acest aspect excepţia urmeazã a fi respinsã.
Totodatã, previzibilitatea şi predictibilitatea unei norme presupun cã destinatarul acesteia are reprezentarea unei astfel de calitãţi în virtutea cãreia este obligat sã-şi modeleze conduita. Prin urmare, faptul cã prevederile legale criticate se aplicã tuturor persoanelor care exercitã atribuţii de control, potrivit legii, are indubitabil un înţeles univoc, legiuitorul nefiind obligat, pentru a consfinţi caracterul constituţional, sã procedeze la o enumerare exhaustivã a acestora.
Totodatã, prin Decizia nr. 132 din 21 februarie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 24 martie 2008, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, statuând cã prin textul legal criticat se incrimineazã fapta de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional ori fapta de a adera sau sprijini un astfel de grup. Aşa fiind, scopul grupului infracţional este acela de a comite fapte antisociale incriminate ca atare în Codul penal ori în legi speciale, prin aceasta legiuitorul rãspunzând nevoilor societãţii şi având în acest sens, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, deplina libertate de reglementare.
Curtea a mai reţinut cã, prin art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, legiuitorul a reglementat o specie de infracţiune subordonatã unei categorii infracţionale de gen anume determinate, textul neconţinând elemente de naturã a crea confuzii de interpretare. În sfârşit, Curtea a arãtat cã nu este competentã a pronunţa decizii de interpretare şi aplicare a legii, acesta fiind, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie, atributul exclusiv al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitãţii organizate, excepţie ridicatã de Milorad Cirici, Drenca Cirici şi Olivera Jagoda Cirici în Dosarul nr. 4.807/30/2009 al Tribunalului Timiş - Secţia penalã şi de Vasile Boca în Dosarul nr. 2.174/95/2007 al Tribunalului Sibiu Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
