Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 857 din 10 decembrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 24 februarie 2016
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Nicolae Ovidiu Boloş în Dosarul nr. 2.057/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului nr. 987D/2015 al Curţii Constituţionale.
2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează aspecte privind interpretarea şi aplicarea legii. În subsidiar, precizează că textele din Constituţie invocate în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate nu sunt aplicabile în cauză, deoarece, prin conţinutul său juridic, dreptul fundamental la liberă circulaţie, prevăzut de art. 25 din Legea fundamentală, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop. Prin urmare, restrângerea exerciţiului dreptului de a conduce autovehicule nu este supusă condiţiilor prevăzute de art. 53 din Constituţie, iar prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie nu sunt incidente în cauză. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
4. Prin Încheierea din 22 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.057/296/2015, Judecătoria Satu Mare - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Nicolae Ovidiu Boloş întro cauză având ca obiect soluţionarea cererii de prelungire a dreptului de circulaţie.
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, potrivit art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în cazul în care titularul acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (2), art. 336, art. 337, art. 338 alin. (1) şi la art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din Codul penal. Astfel, potrivit art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi d), la art. 102 alin. (3) lit. a) şi c) din ordonanţa de urgenţă, precum şi în cele menţionate la art. 334 alin. (2) şi (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulaţie.
6. Chiar dacă, aparent, reţinerea permisului de conducere şi eliberarea unei dovezi înlocuitoare a acestuia, de către organele de poliţie rutieră, în momentul constatării unei presupuse infracţiuni din cele enumerate expres de art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 constituie măsuri administrative, în realitate, aceste măsuri au un caracter privativ de drepturi, fiind indisolubil legate de constatarea unei presupuse infracţiuni rutiere, producându-şi efectele pe toată durata procesului penal, respectiv privarea persoanei bănuite de săvârşirea infracţiunii, în calităţile sale procesuale succesive (suspect, inculpat), de dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
7. Dispoziţiile cuprinse în art. 111 alin. (1) lit. b) şi art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, stabilind reţinerea obligatorie şi automată a permisului de conducere al unei persoane bănuite de săvârşirea uneia din infracţiunile rutiere enumerate de lege şi eliberarea unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie, pe toată durata procesului penal, fără o limitare temporală, încalcă prezumţia de nevinovăţie a acelei persoane, întrucât aceasta va fi privată pe toată durata desfăşurării procesului penal de un drept câştigat legal, fără existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare şi fără a avea posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva reţinerii permisului de conducere şi emiterii unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie. Legiuitorul nu a prevăzut niciun termen-limită pentru care să poată fi luată această măsură, privarea de dreptul de a conduce autovehicule operând pe toată durata procesului penal, durată care, uneori, se poate prelungi dincolo de orice perioadă rezonabilă. O astfel de reglementare este vădit mai drastică decât măsurile preventive, pentru care legea prevede condiţii cu privire la necesitate şi proporţionalitate, limitarea duratei lor, posibilitatea revocării, înlocuirii sau încetării de drept.
8. Totodată, prevederile art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, analizate prin raportare la dispoziţiile art. 53 din Constituţie, pot apărea ca având un scop legitim, şi anume desfăşurarea procesului penal şi protejarea siguranţei rutiere, fiind o măsură aplicabilă în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, adecvată in abstracto scopului legitim urmărit, nediscriminatorie şi necesară într-o societate democratică, pentru protejarea valorilor statului de drept. Însă, o astfel de ingerinţă nu este proporţională cu cauza care a determinat-o. Chiar dacă s-ar accepta ca o persoană faţă de care exista bănuiala că a săvârşit una dintre infracţiunile enumerate în art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 ar prezenta o stare de pericol potenţial pentru siguranţa rutieră, pe de o parte, o astfel de bănuială nu este suficientă pentru privarea unei persoane de dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice, întrucât bănuiala trebuie să fie şi rezonabilă, întemeiată pe probe. Ca atare, nu ar trebui ca măsura să poată fi luată prin simpla sesizare a organelor de poliţie rutieră, ci ar trebui, eventual, subsumată fie momentului dispunerii, efectuării în continuare a urmăririi penale faţă de suspect, în temeiul art. 305 alin. (3) din Codul de procedură penală, fie, mai ales, momentului dispunerii punerii în mişcare a acţiunii penale de către procuror, în condiţiile art. 309 alin. (1) din Codul de procedură penală.
9. În acelaşi timp, autorul excepţiei susţine că neprevederea unui termen pentru care se pot dispune măsurile reţinerii permisului de conducere şi emiterii unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie este contrară art. 53 din Constituţie, deoarece intervine restrângerea nelimitată temporal a drepturilor şi libertăţilor fundamentale vizate de conţinutul acestor măsuri, afectând aşadar substanţa acestora.
10. În consecinţă, consideră că dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, coroborate cu cele ale art. 111 alin. (3) din acelaşi act normativ, încalcă art. 53 din Constituţie, de vreme ce legiuitorul lasă la latitudinea organelor de poliţie rutieră să reţină permisul de conducere al unei persoane şi să emită o dovada înlocuitoare fără drept de circulaţie chiar în absenţa unor bănuieli rezonabile, rezultate din probe, de săvârşirea unei infracţiuni. De asemenea, prin neprevederea unui termen pentru care să poată fi luate astfel de măsuri grave, textele de lege criticate lasă loc arbitrariului şi abuzului.
11. Judecătoria Satu Mare - Secţia penală consideră că dispoziţiile art. 111 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale şi nu încalcă prezumţia de nevinovăţie, consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituţie.
12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
13. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 111 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale, sens în care reţine că o normă legală prin care se reglementează cu privire la competenţa unui organ judiciar de a dispune prelungirea dreptului de circulaţie nu încalcă, în principiu, prezumţia de nevinovăţie. În plus, textele legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate din perspectiva unor argumente de neconstituţionalitate similare, iar Curtea Constituţională a reţinut că prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie nu au incidenţă în cauză. În acest sens invocă deciziile nr. 381 din 19 martie 2009 şi nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008.
14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. l alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 111 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: "(3) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi d), la art. 102 alin. (3) lit. a) şi c) din prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi în cele menţionate la art. 334 alin. (2) şi (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din Codul penal, dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează fără drept de circulaţie.
[...]
(6) La cererea titularului permisului de conducere reţinut în condiţiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanţa de judecata învestită cu soluţionarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Modul de soluţionare a cererii de prelungire a dreptului de circulaţie se comunică şi şefului politiei rutiere pe raza căreia s-a comis fapta."
Dispoziţiile art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, la care art. 111 alin. (6) face trimitere, au următorul cuprins: "Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri:
(...)
b) când titularul acestuia a săvârşit una dintre infracţiunile prevăzute la art. 334, art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1) şi la art. 339 alin. (2), (3) şi (4) din Codul penal."
17. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 23 alin. (11) potrivit căruia "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată" şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora "Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia va fi legal stabilită".
18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 111 alin. (3) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar în acest sens sunt, de exemplu: Decizia nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2009, Decizia nr. 381 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, Decizia nr. 1.635 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 9 februarie 2011.
19. Astfel, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop nu reprezintă un drept fundamental, iar dispoziţiile constituţionale ale art. 25, reglementând libera circulaţie, nu fac referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie.
20. În aceste condiţii, Curtea nu a reţinut critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, formulată în raport cu art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, precizând însă că reţinerea permisului de conducere şi eliberarea unei dovezi înlocuitoare fără drept de circulaţie în cazul săvârşirii uneia dintre infracţiunile la care face trimitere art. 111 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 vizează atingerea scopurilor enunţate de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din acest act normativ, respectiv "asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective [...]".
21. De asemenea, Curtea a statuat că prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie nu sunt incidente în cauză.
22. Distinct de acestea, Curtea constată că, în prezenta cauză, autorul excepţiei susţine neconstituţionalitatea textelor de lege supuse controlului, prin prisma omisiunii de reglementare a termenului până la care poată fi dispusă măsura reţinerii permisului de conducere.
23. Sub acest aspect, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate are ca finalitate modificarea şi completarea prevederilor de lege supuse controlului de constituţionalitate. Or, asemenea aspecte nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
24. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea observă că aceste norme reglementează procedura prelungirii dreptului de circulaţie, sfera sa de aplicabilitate vizând doar acele situaţii de reţinere a permisului de conducere în care dovada înlocuitoare se eliberează cu drept de circulaţie. Or, în prezenta cauză, Curtea reţine că autorului excepţiei i sa eliberat o dovadă înlocuitoare a permisului de conducere, fără drept de circulaţie. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.
25. Pe cale de consecinţă, întrucât condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, instituită de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu este îndeplinită, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Ovidiu Boloş în Dosarul nr. 2.057/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală şi constată că prevederile art. 111 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 10 decembrie 2015.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Simina Popescu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
