Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 855 din 8 iulie 2008  referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 855 din 8 iulie 2008 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 563 din 25 iulie 2008

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Mihai Furtunã Vasile în Dosarul nr. 3.573/105/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, considerând cã textul legal criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 aprilie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 3.573/105/2007, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Mihai Furtunã Vasile în cauza ce are ca obiect judecarea contestaţiei la decizia de modificare a contractului de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile <>art. 195 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi (2), art. 42 alin. (1) şi art. 53 alin. (1) din Constituţie, deoarece interzic salariatului care a beneficiat de un curs de pregãtire profesionalã iniţierea încetãrii contractului individual de muncã înainte de expirarea timpului prevãzut în actul adiţional la contractul de muncã, dând astfel posibilitatea angajatorului de a beneficia în mod forţat de creşterea calitãţii forţei de muncã dobânditã de salariatul respectiv.
Curtea de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã. Se aratã cã prevederile legale criticate nu îngrãdesc dreptul la muncã sau libertatea alegerii locului de muncã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se aratã cã salariatul care a beneficiat de un stagiu de formare profesionalã cu duratã mai mare de 60 de zile poate avea iniţiativa încetãrii contractului individual de muncã, dar cu respectarea obligaţiilor asumate prin acel contract.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul conţinut:
- Art. 195: "(1) Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionalã mai mare de 60 de zile în condiţiile art. 194 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) nu pot avea iniţiativa încetãrii contractului individual de muncã o perioadã de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionalã.
(2) Durata obligaţiei salariatului de a presta muncã în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionalã, precum şi orice alte aspecte în legãturã cu obligaţiile salariatului, ulterioare formãrii profesionale, se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de muncã.
(3) Nerespectarea de cãtre salariat a dispoziţiei prevãzute la alin. (1) determinã obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregãtirea sa profesionalã, proporţional cu perioada nelucratã din perioada stabilitã conform actului adiţional la contractul individual de muncã.
(4) Obligaţia prevãzutã la alin. (3) revine şi salariaţilor care au fost concediaţi în perioada stabilitã prin actul adiţional, pentru motive disciplinare, sau al cãror contract individual de muncã a încetat ca urmare a arestãrii preventive pentru o perioadã mai mare de 60 de zile, a condamnãrii printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã pentru o infracţiune în legãturã cu munca lor, precum şi în cazul în care instanţa penalã a pronunţat interdicţia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv."
Autorul excepţiei susţine cã prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (2) referitoare la muncã şi protecţia socialã a muncii, art. 42 alin. (1) privind interzicerea muncii forţate şi ale art. 53 alin. (1) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile <>art. 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii prevãd îndatoririle salariaţilor care au beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesionalã cu duratã mai mare de 60 de zile, în condiţiile în care toate cheltuielile ocazionate de pregãtirea profesionalã au fost suportate de cãtre angajator. Potrivit <>art. 193 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, toate aceste îndatoriri trebuie sã fie prevãzute într-un act adiţional la contractul individual de muncã, asupra cãruia pãrţile au convenit de comun acord. Rezultã cã reglementãrile legale criticate stabilesc condiţiile de participare a angajaţilor la stagiile de pregãtire profesionalã iniţiate de angajator, în cadrul cãrora se interzice angajatului care a beneficiat de un curs sau de un stagiu de pregãtire profesionalã în aceste condiţii sã aibã iniţiativa încetãrii contractului individual de muncã pe o perioadã de cel puţin 3 ani. Aceastã normã prohibitivã nu este însã una absolutã, ci se coroboreazã cu prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol, care instituie sancţiunea pentru nerespectarea interdicţiei sus-menţionate, şi anume suportarea de cãtre angajat a tuturor cheltuielilor ocazionate de pregãtirea sa profesionalã, proporţional cu perioada nelucratã din perioada stabilitã conform actului adiţional la contractul individual de muncã. Ca atare, nu se poate susţine cã prevederile <>art. 194 şi 195 din Legea nr. 53/2003 îngrãdesc dreptul la muncã sau libertatea alegerii locului de muncã, consacrate de art. 41 alin. (1) din Legea fundamentalã, şi cu atât mai mult nu poate fi vorba de muncã forţatã în sensul prevederilor constituţionale ale art. 42. De altfel, însuşi alin. (2) lit. c) al art. 42 din Constituţie prevede cã prestaţiile care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege nu constituie muncã forţatã.
Totodatã, Curtea reţine cã prevederile legale criticate nu sunt contrare nici dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Constituţie, deoarece în cauzã nu poate fi vorba, astfel cum s-a arãtat mai înainte, de încãlcarea unor drepturi constituţionale.
Prin <>Decizia nr. 271 din 22 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 15 iulie 2004, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 195 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 53/2003 ca fiind neîntemeiatã, în cuprinsul acestei decizii s-a reţinut cã, în condiţiile în care salariatul a beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesionalã cu duratã mai mare de 60 de zile poate avea iniţiativa încetãrii contractului individual de muncã, dar cu respectarea unei obligaţii asumate printr-un act adiţional la contractul individual de muncã. Pentru nerespectarea obligaţiilor asumate prin actul adiţional, salariatul suportã consecinţele prevãzute în acel contract, cu care a fost de acord înainte de începerea cursului sau a stagiului de formare profesionalã.
În ceea ce priveşte pretinsa supunere la muncã forţatã, Curtea a constatat cã aceste susţineri ale autorului excepţiei nu pot fi primite, întrucât <>art. 195 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii îi interzice salariatului doar iniţierea încetãrii contractului individual de muncã înainte de expirarea timpului prevãzut în actul adiţional, în care trebuie sã presteze munca în folosul angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea sa profesionalã. Salariatul nu este ţinut cu forţa la acelaşi loc de muncã, dar, dacã nu îşi respectã angajamentul luat prin actul adiţional, poate fi obligat sã restituie angajatorului cheltuielile suportate de acesta, proporţional cu perioada nelucratã.
Soluţia pronunţatã de Curtea Constituţionalã prin decizia menţionatã, precum şi considerentele care au stat la baza ei îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu se invocã elemente noi, de naturã a schimba aceastã jurisprudenţã.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 195 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Mihai Furtunã Vasile în Dosarul nr. 3.573/105/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iulie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016