Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 855 din 16 iunie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordinului ministrului administratiei si internelor nr. 496/2003 privind modificarea si completarea Ordinului nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar si civil din Ministerul Administratiei si Internelor, ale Legii nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, precum si ale art. 1, art. 2 si art. 21 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 513 din 27 iulie 2009
DECIZIE nr. 855 din 16 iunie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 496/2003 privind modificarea şi completarea Ordinului nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor, ale <>Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, precum şi ale <>art. 1 , <>art. 2 şi <>art. 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 513 din 27 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 496/2003 privind modificarea şi completarea Ordinului nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor, ale <>Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, precum şi ale <>art. 1, 2 şi 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , excepţie ridicatã de Administraţia Domeniului Public şi Dezvoltare Urbanã Sector 6 Bucureşti în Dosarul nr. 29.068/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate. În susţinerea acestei opinii, aratã cã ordinele miniştrilor nu se numãrã printre actele normative asupra constituţionalitãţii cãrora se poate pronunţa Curtea Constituţionalã, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , iar excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor cuprinse în <>Legea nr. 138/1999 şi în <>Legea nr. 215/2001 nu întruneşte cerinţele <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , fiind nemotivatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 noiembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 29.068/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 496/2003 privind modificarea şi completarea Ordinului nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor, ale <>Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, precum şi ale <>art. 1, 2 şi 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 .
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Administraţia Domeniului Public şi Dezvoltare Urbanã Sector 6 Bucureşti într-un litigiu având ca obiect calcularea şi plata unor drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã "interpretarea Ordinului nr. 496/2003 în sensul cã nu se poate aplica personalului din consiliile judeţene conduce la o gravã diferenţiere în rândul funcţionarilor publici şi a personalului contractual, diferenţiere care încalcã drepturile fundamentale ale cetãţenilor, prevãzute în Constituţia României şi în <>Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, şi creeazã o situaţie care contravine prevederilor <>Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici". Se mai aratã cã "legea nu defineşte cu claritate cine poate beneficia de indemnizaţie de 25% de dispozitiv, fiind în contradicţie cu Constituţia României raportat la <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 63/2003 [privind organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne] şi Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 496/2003 ".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin principiului egalitãţii prevãzut de <>art. 16 din Constituţie , problema ridicatã fiind una de aplicare a legii, iar nu de constituţionalitate.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul opineazã în sensul respingerii ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 138/1999 şi celor ale <>art. 1, 2 şi 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordinului nr. 496/2003 .
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>Legii nr. 138/1999 şi cele ale <>art. 1, 2 şi 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt constituţionale, iar în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordinului nr. 496/2003 , apreciazã cã este inadmisibilã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , precum şi ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 496/2003 privind modificarea şi completarea Ordinului nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor (niciunul dintre aceste ordine nefiind publicat în Monitorul Oficial al României), ale <>Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999), precum şi ale <>art. 1, 2 şi 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 (republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007). Aceste din urmã articole au urmãtorul conţinut:
- "Art. 1. - (1) Prezenta lege reglementeazã regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale.
(2) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
a) activitãţi de administraţie social-comunitarã - acţiunile prin care se concretizeazã relaţia autoritãţilor administraţiei publice locale cu asociaţiile de proprietari de pe raza unitãţii administrativ-teritoriale;
b) aglomerãri urbane - asociaţiile de dezvoltare intercomunitarã constituite pe bazã de parteneriat între municipii, altele decât cele prevãzute la lit. j), şi oraşe, împreunã cu localitãţile urbane şi rurale aflate în zona de influenţã;
c) asociaţii de dezvoltare intercomunitarã - structurile de cooperare cu personalitate juridicã, de drept privat, înfiinţate, în condiţiile legii, de unitãţile administrativ-teritoriale pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori furnizarea în comun a unor servicii publice;
d) autoritãţi deliberative - consiliul local, consiliul judeţean, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor;
e) autoritãţi executive - primarii comunelor, oraşelor, municipiilor, ai subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, primarul general al municipiului Bucureşti şi preşedintele consiliului judeţean;
f) consilii locale - consilii comunale, orãşeneşti, municipale şi consiliile subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor;
g) organisme prestatoare de servicii publice şi de utilitate publicã de interes local sau judeţean - denumirea genericã ce include:
1. instituţii publice şi servicii publice înfiinţate şi organizate prin hotãrâri ale autoritãţilor deliberative, denumite în continuare instituţii şi servicii publice de interes local sau judeţean;
2. societãţi comerciale şi regii autonome înfiinţate sau reorganizate prin hotãrâri ale autoritãţilor deliberative, denumite în continuare societãţi comerciale şi regii autonome de interes local sau judeţean;
3. asociaţii de dezvoltare intercomunitarã;
4. furnizori de servicii sociale, de drept public ori privat, care acordã servicii sociale în condiţiile prevãzute de lege;
5. asociaţii, fundaţii şi federaţii recunoscute ca fiind de utilitate publicã, în condiţiile legii;
6. operatori de servicii comunitare de utilitãţi publice locale sau judeţene;
h) subdiviziuni administrativ-teritoriale ale municipiilor - sectoarele municipiului Bucureşti sau alte subdiviziuni ale municipiilor, ale cãror delimitare şi organizare se fac prin lege;
i) unitãţi administrativ-teritoriale - comune, oraşe şi judeţe; în condiţiile legii, unele oraşe pot fi declarate municipii;
j) zonã metropolitanã - asociaţia de dezvoltare intercomunitarã constituitã pe bazã de parteneriat între capitala României sau municipiile de rangul I şi unitãţile administrativ-teritoriale aflate în zona imediatã.
- Art. 2. - (1) Administraţia publicã în unitãţile administrativ-teritoriale se organizeazã şi funcţioneazã în temeiul principiilor descentralizãrii, autonomiei locale, deconcentrãrii serviciilor publice, eligibilitãţii autoritãţilor administraţiei publice locale, legalitãţii şi al consultãrii cetãţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit.
(2) Aplicarea principiilor prevãzute la alin. (1) nu poate aduce atingere caracterului de stat naţional, unitar şi indivizibil al României.";
- "Art. 21. - (1) Unitãţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridicã deplinã şi patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscalã şi ale conturilor deschise la unitãţile teritoriale de trezorerie, precum şi la unitãţile bancare. Unitãţile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat în care acestea sunt parte, precum şi din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.
(2) În justiţie, unitãţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, dupã caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean.
(3) Primarul, respectiv preşedintele consiliului judeţean, poate împuternici o persoanã cu studii superioare juridice de lungã duratã din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean, sau un avocat care sã reprezinte interesele unitãţii administrativ-teritoriale, precum şi ale autoritãţilor administraţiei publice locale respective, în justiţie.
(4) Unitatea administrativ-teritorialã are dreptul sã beneficieze de acoperirea cheltuielilor de judecatã stabilite în baza hotãrârii instanţei de judecatã, inclusiv în situaţia în care reprezentarea în justiţie este asiguratã de un consilier juridic din aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean.
(5) Despãgubirile primite de unitãţile administrativ-teritoriale în urma hotãrârilor pronunţate de instanţele de judecatã se constituie în venituri la bugetele locale. Despãgubirile pe care trebuie sã le plãteascã unitatea administrativ-teritorialã în urma hotãrârilor pronunţate de instanţa de judecatã şi rãmase definitive sunt asigurate de la bugetul local."
În opinia autorului excepţiei, textele de lege ce formeazã obiectul acesteia contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, care garanteazã egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 496/2003 , Curtea constatã cã este inadmisibilã, soluţionarea acesteia excedând competenţei sale materiale. Potrivit <>art. 146 lit. d) din Constituţie şi <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã se pronunţã asupra excepţiilor privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã. Prin urmare, un ordin al unui ministru nu poate forma obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de aceasta, constituţionalitatea unui astfel de act normativ putând fi verificatã doar pe calea contenciosului administrativ.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 138/1999 şi a prevederilor <>art. 1, 2 şi 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , Curtea constatã cã este, de asemenea, inadmisibilã.
Pentru a ajunge la aceastã concluzie, Curtea observã, mai întâi, cã, atunci când susţine cã "legea nu defineşte cu claritate cine poate beneficia de indemnizaţia de 25% de dispozitiv", autorul excepţiei face referire la un act normativ abrogat - <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi la unul inexistent - Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 496/2003 , raportându-şi critica la întreaga Constituţie a României.
Aşadar, pe de o parte, autorul nu evidenţiazã o realã contradicţie a legilor criticate cu un text sau cu un principiu constituţional, simpla invocare a <>art. 16 , care consacrã egalitatea în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fiind insuficientã pentru ca instanţa de contencios administrativ sã poatã examina constituţionalitatea textelor de lege supuse controlului.
Pe de altã parte, Curtea analizeazã constituţionalitatea prevederilor legale ce îi sunt deduse spre verificare în ceea ce priveşte conformitatea lor cu norme şi principii din <>Constituţie , iar nu prin confruntarea cu alte acte normative, cu forţã juridicã inferioarã Legii fundamentale, care, aşa cum se întâmplã în cazul de faţã, mai sunt şi abrogate sau inexistente.
În plus, Curtea observã cã prevederile de lege criticate au un conţinut normativ deosebit de vast, fiind vizatã o lege, în totalitatea sa - <>Legea nr. 138/1999 , act normativ care reglementeazã în mod complex un întreg domeniu, referitor la salarizarea şi la alte drepturi ale anumitor categorii de personal, precum şi dispoziţii din <>Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 care au, de asemenea, un bogat conţinut ideatic, instituind norme diverse şi detaliate. Or, constituţionalitatea unor astfel de reglementãri nu poate fi contestatã prin simpla invocare a prevederilor <>art. 16 din Legea fundamentalã , în absenţa unei motivãri a pretinsei contrarietãţi, iar criticile formulate în cauzã sunt inconsistente, astfel cã nu se poate extrage din acestea o realã argumentaţie a neconstituţionalitãţii textelor de lege ce formeazã obiect al excepţiei. Dacã ar proceda la analizarea lor sub aspectul concordanţei cu prevederile constituţionale invocate, Curtea s-ar substitui autorului excepţiei în formularea unor eventuale critici de neconstituţionalitate, exercitând un nepermis control din oficiu.
De altfel, în lipsa unei motivãri, nu se poate considera cã suntem în faţa unei veritabile excepţii de neconstituţionalitate, sesizarea instanţei de contencios constituţional neîndeplinind condiţia prevãzutã la <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãreia "Sesizãrile trebuie fãcute în formã scrisã şi motivate".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 496/2003 privind modificarea şi completarea Ordinului nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor, ale <>Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apãrare naţionalã, ordine publicã şi siguranţã naţionalã, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, precum şi ale <>art. 1 , <>art. 2 şi <>art. 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 , excepţie ridicatã de Administraţia Domeniului Public şi Dezvoltare Urbanã Sector 6 Bucureşti în Dosarul nr. 29.068/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 iunie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
