Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 853 din 23 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 92 alin. 4 si 6 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 687 din 28 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 alin. 6 coroborat cu art. 92 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marcel Mugurel Ulea în Dosarul nr. 20.422/299/2010 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 august 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 20.422/299/2010, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 92 alin. 6 coroborat cu art. 92 alin. 4 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost invocatã de Marcel Mugurel Ulea, într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine în esenţã cã dispoziţiile legale privind comunicarea prin afişare a altor acte de procedurã decât citaţiile, în cazul în care destinatarul lipseşte de la domiciliu, contravin dispoziţiilor art. 8 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 26 alin. 1 din Constituţie, întrucât sunt aduse la cunoştinţa publicã, prin afişare într-un loc public, informaţii de natura datelor cu caracter personal, precum şi informaţii concrete ce se referã la o procedurã judiciarã. O astfel de ingerinţã nu poate fi justificatã prin interesul public asociat înfãptuirii cu celeritate a actului de justiţie şi nici nu poate fi asimilatã conceptului publicitãţii procesului civil.
De asemenea, în opinia autorului excepţiei, nu se mai poate vorbi despre caracterul secret al corespondenţei în situaţia în care conţinutul unei comunicãri, destinatã a fi înmânatã personal celui care are calitatea de destinatar, este adus la cunoştinţa publicului, prin afişarea într-un loc public sau în care este permis accesul publicului.
Mai mult, textul criticat consacrã o prezumţie legalã absolutã, aceea a luãrii la cunoştinţã despre conţinutul actului de procedurã la momentul afişãrii, fiind încãlcat dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã prin modalitatea afişãrii actelor de procedurã pe uşa locuinţei destinatarului se aduce o atingere dreptului acestuia la viaţã privatã, care include şi dreptul la secretul corespondenţei, însã este de necontestat faptul cã ingerinţa autoritãţii urmãreşte un scop legitim şi este necesarã într-o societate democraticã, fiind legitimatã de necesitatea înfãptuirii actului de justiţie. Totodatã, ingerinţa este proporţionalã cu scopul urmãrit, ţinând seamã de necesitatea respectãrii drepturilor tuturor pãrţilor implicate într-un proces, prin lãmurirea raporturilor juridice existente între pãrţi într-un termen rezonabil.
De asemenea, nu existã o ingerinţã a autoritãţii în exerciţiul dreptului la apãrare, dispoziţiile legale criticate fiind edictate tocmai în vederea respectãrii şi exercitãrii acestui drept, actul de procedurã fiind adus la cunoştinţa destinatarului tocmai în acest scop.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 92 alin. 4 şi 6 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 92: "Dacã persoanele arãtate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot sã semneze adeverinţa de primire, agentul va încheia proces-verbal, lãsând citaţia în mâna lor; dacã cei arãtaţi nu voiesc sã primeascã citaţia sau sunt lipsã, agentul va afişa citaţia, fie pe uşa locuinţei celui citat, fie, dacã nu are indicaţia apartamentului sau camerei locuite, pe uşa principalã a clãdirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea. [...]
Dispoziţiile prezentului articol se aplicã şi la comunicarea sau notificarea oricãrui alt act de procedurã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 - Dreptul la apãrare, art. 26 alin. (1) - Viaţa intimã, familialã şi privatã, art. 28 - Secretul corespondenţei şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, sunt considerate a fi încãlcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând cã acestea sunt constituţionale.
Astfel, prin Decizia nr. 455 din 2 decembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2004, Curtea a statuat cã aceste prevederi constituie excepţii de la regula generalã a înmânãrii în mod direct şi personal a citaţiei sau a oricãrui alt act de procedurã, prevãzutã de art. 92 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, comunicarea prin afişare fiind operantã numai în situaţiile în care destinatarul, aflându-se la domiciliu, nu vrea sã primeascã citaţia sau, primind-o, nu voieşte sã semneze adeverinţa de primire ori în cazul în care, negãsindu-se la domiciliu, persoanele îndreptãţite sã primeascã actul procedural refuzã sau ele însele sunt lipsã. Aşa fiind, Curtea considerã cã aceste excepţii nu sunt de naturã a afecta vreun drept constituţional, ci reprezintã modalitãţi derogatorii de îndeplinire a procedurii de citare, determinate de situaţia obiectiv diferitã a persoanelor citate.
De asemenea, Curtea a reţinut cã obligaţia pãrţilor de a-şi exercita drepturile procesuale cu respectarea dispoziţiilor stabilite de lege, referitoare la comunicarea actelor de procedurã, reprezintã expresia aplicãrii principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului sãu în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, instituirea unor reglementãri care sã previnã abuzurile servind unei bune administrãri a justiţiei, precum şi necesitãţii aplicãrii şi respectãrii drepturilor şi garanţiilor procesuale ale pãrţilor.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Distinct de cele arãtate prin decizia menţionatã, Curtea mai reţine cã dispoziţiile legale criticate oferã suficiente garanţii de naturã sã asigure respectarea dreptului la apãrare sau ocrotirea vieţii private a persoanei. De altfel, dispoziţiile art. 92 alin. 1 din Codul de procedurã civilã prevãd, cu caracter de principiu, cã înmânarea citaţiei se va face personal celui citat şi numai dacã acest lucru nu este posibil opereazã dispoziţiile art. 92 alin. 4 din acelaşi cod.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 92 alin. 4 şi 6 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Marcel Mugurel Ulea în Dosarul nr. 20.422/299/2010 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
