Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 853 din 18 octombrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (1) lit. b) si art. 109 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 10 decembrie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 79 alin. (1) lit. b) şi art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Elena Cârcei în Dosarul nr. 2.361/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 856D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorul excepţiei a depus cerere de amânare, solicitând acordarea unui nou termen de judecată pentru a formula şi a depune note scrise, arătând că doar înainte cu o zi a luat cunoştinţă de punctul de vedere trimis de Avocatul Poporului cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este de acord cu măsura amânării.
Curtea, având în vedere că punctul de vedere al Avocatului Poporului referitor la prezenta excepţie de neconstituţionalitate a fost înregistrat la Curtea Constituţională la data de 22 mai 2012, reţine că cererea de amânare nu este temeinic motivată, astfel încât, în baza art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi a art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respinge cererea formulată de autorul excepţiei.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 18 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 2.361/300/2012, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) lit. b) şi art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Elena Cârcei într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că prevederile art. 79 alin. (1) lit. b) şi art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt lipsite de precizie, previzibilitate şi claritate, încălcând în acest fel dispoziţiile art. 3 alin. (1), art. 8 alin. (4) şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, fapt ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi art. 142 alin. (1). Sunt invocate în acest sens hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 8 iunie 2006 şi 12 octombrie 2006, pronunţate în cauzele Kaya împotriva României şi Lupşa împotriva României, precum şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 26 din 18 ianuarie 2012. Referitor la art. 109 alin. (1), se mai arată că sintagma potrivit căreia constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de poliţistul rutier este lipsită de previzibilitate, în măsura în care aceste operaţiuni pot fi făcute la un alt loc şi un alt timp decât locul şi momentul producerii accidentului, de către un poliţist care nu a fost prezent la locul accidentului, pe baza declaraţiilor conducătorilor de vehicule, fără a fi posibilă efectuarea testului de alcoolemie. Se susţine totodată că dispoziţiile art. 79 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, în cazul în care sintagma "documentelor de constatare" din cuprinsul textului criticat nu se referă numai la documentele prevăzute la art. 80 1 şi art. 81 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, ci şi la încheierea unui proces-verbal de contravenţie, întrucât creează discriminare între contravenienţii care încheie o constatare amiabilă de accident conform art. 79 alin. (2) lit. a) din ordonanţa de urgenţă criticată şi conducătorii de vehicule implicaţi în accidente de circulaţie în urma cărora au rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale, care se află în situaţia prevăzută la art. 79 alin. (1) lit. b) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată că prevederile art. 79 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu aduc atingere egalităţii între cetăţeni, acestea aplicându-se tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără a institui discriminări pe criterii arbitrare. Referitor la dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere exprimat în deciziile Curţii Constituţionale nr. 44 din 13 ianuarie 2009, nr. 214 din 17 februarie 2009, nr. 413 din 26 martie 2009 şi nr. 1.331 din 22 octombrie 2009.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 79 alin. (1) lit. b) şi art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins:
- Art. 79 alin. (1) lit. b): "(1) Conducătorii de vehicule implicaţi într-un accident de circulaţie în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale sunt obligaţi: [...]
b) să se prezinte la unitatea de poliţie competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.";
- Art. 109 alin. (1): "(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac direct de către poliţistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către poliţiştii de frontieră."
Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la statul român, ale art. 16 alin. (1) şi (2) cu privire la egalitatea în drepturi şi ale art. 142 alin. (1) privind Curtea Constituţională.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea reţine că prevederile art. 79 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 se aplică tuturor conducătorilor de vehicule implicate în accidente rutiere, în urma cărora au rezultat numai avarierea vehiculelor şi/sau alte pagube materiale, obligându-i pe aceştia să se prezinte la unităţile de poliţie competente pe raza cărora s-au produs accidentele, în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentelor, pentru întocmirea documentelor de constatare. Această procedură reprezintă astfel regula în privinţa constatării unor astfel de accidente de circulaţie. Însă, în considerarea caracterului mai puţin grav al consecinţelor acestei categorii de accidente rutiere, de la această regulă legiuitorul a instituit excepţia prevăzută la art. 79 alin. (2) lit. a) din ordonanţa de urgenţă criticată, permiţând tuturor conducătorilor vehiculelor implicate în astfel de evenimente rutiere să încheie constatări amiabile, înlăturând obligativitatea prezentării la unităţile de poliţie competente pentru constatarea faptelor săvârşite. Prin urmare, prevederile art. 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 se aplică tuturor persoanelor care, în calitate de conducători de autovehicule, au fost implicate în accidente rutiere ce au avut urmările precizate în ipoteza normei criticate, lăsându-le pe acestea să aleagă între cele două variante de încheiere a documentelor de constatare, motiv pentru care nu poate fi reţinută existenţa unei discriminări, prin reglementarea dispoziţiilor art. 79 alin. (1) lit. b), între cele două categorii de conducători auto precizate.
În ceea ce priveşte critica potrivit căreia prevederile art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt lipsite de previzibilitate, prin Decizia nr. 1.067 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 17 august 2009, referitor la aceleaşi critici de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 79 din ordonanţa de urgenţă analizată, Curtea a reţinut, sub acest aspect, că, prin Hotărârea din 24 august 2007 pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru - Pidhorni împotriva României, paragraful 36, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, "din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una din tehnicile-tip de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi, pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie. Interpretarea şi aplicarea unor asemenea texte depind de practică. Funcţia decizională acordată instanţelor serveşte tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privinţa interpretării normelor, ţinând cont de evoluţiile practicii cotidiene, cu condiţia ca rezultatul să fie coerent cu substanţa infracţiunii şi evident previzibil". Prin urmare, Curtea a reţinut prin aceeaşi decizie că textele de lege criticate conţin, pentru raţiunile mai sus expuse, o serie de astfel de exprimări generale, revenind instanţelor de judecată sarcina de a decide cu privire la corecta lor interpretare şi aplicare în cauzele deduse judecăţii. În ceea ce priveşte criticile referitoare la modul de aplicare a normelor ce fac obiectul excepţiei, acestea excedează competenţei Curţii Constituţionale.
Considerentele deciziei anterior enunţate sunt aplicabile mutatis mutandis şi în cazul de faţă, dispoziţiile art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 caracterizându-se prin generalitate, şi nu prin lipsă de precizie sau previzibilitate, motiv pentru care nu se poate reţine că acestea contravin prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, şi, prin aceasta, dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), aşa cum arată autorul excepţiei. Aşadar, revine instanţelor judecătoreşti sarcina de a stabili dacă agenţii constatatori au competenţa de a încheia procese-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii, săvârşite anterior momentului constatării, într-un loc în care organul constatator nu a fost prezent.
De asemenea, Curtea reţine că dispoziţiile constituţionale ale art. 142 alin. (1) nu sunt aplicabile în prezenta cauză, acestea statuând cu privire la garantarea de către Curtea Constituţională a supremaţiei Constituţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) lit. b) şi art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Elena Cârcei în Dosarul nr. 2.361/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 octombrie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
