Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 851 din 9 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) lit. e) si ale art. 59 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 770 din 14 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta
Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 58 alin. (1) lit. e) şi ale <>art. 59 alin. (1)" din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bana-N" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 5.052/208/C/2006 al Judecãtoriei Caransebeş.
La apelul nominal rãspunde partea Autoritatea Rutierã Românã, prin consilier juridic Daniela Cefalan, cu delegaţie depusã la dosar, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul pãrţii prezente, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, de exemplu <>Decizia nr. 191/2007 .
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, deoarece textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 5.052/208/C/2006, Judecãtoria Caransebeş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 58 alin. (1) lit. e) şi ale <>art. 59 alin. (1)" din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Bana-N" S.R.L. din Lugoj într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate reglementeazã rãspunderea contravenţionalã a persoanei juridice angajatoare - în speţã, operator de transport - pentru fapta sãvârşitã de persoanele fizice angajate - conducãtorii auto -, fãrã o cercetare prealabilã pentru stabilirea vinovãţiei în acest sens, încãlcându-se, astfel, principiul specific materiei penale şi contravenţionale potrivit cãruia rãspunderea contravenţionalã este personalã. Ca atare, excluderea de cãtre legiuitor din sfera subiecţilor rãspunderii contravenţionale a persoanelor fizice - conducãtori auto - care nu sunt operatori de transport în sensul legii, ci simpli salariaţi, contravine principiilor fundamentale ale egalitãţii, nediscriminãrii, dreptului la un proces echitabil şi al garantãrii proprietãţii private, indiferent de titular.
Judecãtoria Caransebeş apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textele de lege criticate nu încalcã prevederile constituţionale şi convenţionale invocate. Astfel, se aratã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 reprezintã o reglementare derogatorie de la dreptul comun în materie - Codul rutier - şi, în mod firesc, se referã în exclusivitate la drepturile şi obligaţiile operatorilor de transport rutier. Totodatã, în urma constatãrilor din practicã, prin <>Legea nr. 102/2006 a fost introdusã şi rãspunderea contravenţionalã a persoanelor fizice conducãtori auto pentru anumite fapte, fiind eliminatã astfel acea discriminare menţionatã de autorul excepţiei. Cât priveşte obligaţia prevãzutã de art. 58 alin. (1) lit. e) din ordonanţã, referitoare la documentaţia necesarã pentru efectuarea transportului rutier de marfã, aceasta revine, în exclusivitate, operatorului de transport rutier, care, în mod firesc, trebuie sã se asigure de îndeplinirea acestei cerinţe legale înainte de plecarea în cursã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Invocând jurisprudenţa recentã în materie a Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia nr. 191/2007 , se aratã cã soluţia normativã reglementatã de <>art. 58 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 se justificã prin raportul de prepuşenie existent între operatorul auto şi angajatul acestuia, conducãtorul auto, astfel cã aceasta nu poate fi consideratã contrarã protecţiei constituţionale a dreptului de proprietate, garantat potrivit art. 44 din Legea fundamentalã. În plus, menţioneazã cã principiul egalitãţii, invocat de autorul excepţiei, nu priveşte egalitatea de tratament juridic între întreprinderile/operatorii de transport şi persoanele fizice, angajaţi ai acestora. Ca atare, nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate faţã de prevederile art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Textele de lege atacate nu contravin nici art. 21 din Legea fundamentalã, referitor la accesul liber la justiţie, iar critica autorului excepţiei faţã de prevederile art. 6 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului nu are incidenţã în cauzã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile "art. 58 lit. e) şi ale <>art. 59 alin. (1)" din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 sunt constituţionale. Textele de lege criticate reflectã dreptul constituţional al legiuitorului de a aprecia cu privire la modalitatea de reglementare a condiţiilor în care anumite fapte sã fie sancţionate contravenţional, precum şi la stabilirea sancţiunilor aplicabile, fãrã sã instituie discriminãri pe considerente arbitrare. Soluţia legislativã atacatã se justificã prin raportul de prepuşenie existent între operatorul auto şi angajatul acestuia, conducãtorul auto, sancţiunile prevãzute de art. 59 alin. (1) fiind consecinţa fireascã a nerespectãrii obligaţiilor legale specifice activitãţii de transport rutier, criticate de autorul excepţiei. Ca atare, nu poate fi reţinutã încãlcarea art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie privind garantarea dreptului de proprietate, iar celelalte dispoziţii din documentele internaţionale invocate nu au incidenţã în cauza de faţã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile "art. 58 alin. (1) lit. e) şi ale <>art. 59 alin. (1)" din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, modificate prin <>art. I pct. 67 şi 68 din Legea nr. 102/2006 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 9 mai 2006. În realitate, aşa cum reţine şi instanţa în considerentele încheierii, autorul excepţiei de neconstituţionalitate vizeazã dispoziţiile art. 58 alin. (1) lit. e) şi ale art. 59 alin. (1) lit. a) din ordonanţa de urgenţã menţionatã, texte ce au urmãtorul cuprins:
- Art. 58 alin. (1) lit. e): "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte: (...)
e) efectuarea transportului rutier de mãrfuri fãrã existenţa la bordul vehiculului a documentului de transport sau a copiei conforme a licenţei de transport ori a copiei conforme a certificatului de transport în cont propriu, dupã caz."
- Art. 59 alin. (1) lit. a): "(1) Se sancţioneazã cu amendã aplicatã întreprinderilor sau operatorilor de transport rutier români sau strãini, dupã caz:
a) de la 1.000 lei (RON) la 1.500 lei (RON), faptele prevãzute la art. 58 lit. a), b), e), f), h) şi i)."
În opinia autorului excepţiei, aceste texte legale contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, ale art. 21 consacrat accesului liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii private în mod egal de lege, indiferent de titular. De asemenea, raportat la art. 20 din Constituţie, cu privire la tratatele internaţionale privind drepturile omului, autorul excepţiei invocã şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, privind interzicerea generalã a discriminãrii, precum şi ale art. 7 (şi nu ale art. 6, cum eronat indicã autorul excepţiei) din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, care consacrã dreptul fiecãrei persoane la egalitate în faţa legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã dispoziţiile <>art. 59 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 24, 44 şi 45 din Legea fundamentalã şi cu o motivare ce vizeazã aceleaşi aspecte criticate şi în prezenta cauzã. Astfel, prin <>Decizia nr. 191 din 13 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 5 aprilie 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând, în esenţã, cã, în virtutea raportului de prepuşenie dintre operatorul de transport rutier şi conducãtorul auto, comitentul are posibilitatea şi obligaţia de a impune conducãtorului auto respectarea obligaţiilor impuse de reglementãrile care constituie cadrul general pentru organizarea, efectuarea şi asigurarea desfãşurãrii transporturilor rutiere, activitate pentru care a fost autorizat. Ca urmare, sancţiunea contravenţionalã prevãzutã de lege apare justificatã şi nu poate fi consideratã a fi de naturã sã încalce protecţia constituţionalã a dreptului de proprietate şi nici libertatea economicã, fiind consecinţa legalã a încãlcãrii dispoziţiilor cuprinse în actul normativ la care se referã critica de neconstituţionalitate.
Cele statuate de Curte prin decizia amintitã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, în lipsa unor elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a instanţei de contencios constituţional.
În plus, în aceastã cauzã, autorul excepţiei invocã prevederile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cu privire la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Or, textele de lege criticate reglementeazã una dintre faptele care constituie contravenţii în materia transportului rutier, respectiv sancţiunea corespunzãtoare sãvârşirii acestei contravenţii, şi nu conţin prevederi de naturã a conduce la încãlcarea principiului liberului acces la justiţie sau a dreptului la un proces echitabil. Aşa fiind, Curtea Constituţionalã constatã cã, şi sub acest aspect, critica de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1) lit. e) şi ale <>art. 59 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bana-N" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 5.052/208/C/2006 al Judecãtoriei Caransebeş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
