Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 851 din 8 iulie 2008 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si (12) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase si pietrelor pretioase in Romania si ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 563 din 25 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi (1^2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România şi ale <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Iosif Jager în Dosarul nr. 427/302/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi (1^2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 şi ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 , considerând cã textul legal criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 martie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 427/302/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi (1^2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 şi ale <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 , excepţie ridicatã de Iosif Jager în cauza ce are ca obiect judecarea apelului împotriva sentinţei de respingere a cererii formulate de autorul excepţiei în baza <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã <>art. 26 alin. (1) şi (1^2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 este neconstituţional în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece prevede excluderea de la mãsurile reparatorii, deşi titlul de stat la purtãtor reprezintã dreptul sãu în valutã liber convertibilã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 , se susţine cã, întrucât titlurile de stat la purtãtor "nu au fost chemate la platã dupã anul 1990", termenul de prescripţie de 3 ani nu poate fi aplicat fãrã a fi încãlcate prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie referitoare la garantarea creanţelor asupra statului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã niciunul dintre textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se aratã cã instituirea unui termen în cadrul cãruia se poate valorifica un drept nu poate crea o stare de discriminare între persoanele aflate în aceeaşi situaţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) şi (1^2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi ale <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Dispoziţiile de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- <>Art. 26 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 : "(1) Persoanele fizice şi juridice ale cãror obiecte din metale preţioase şi pietre preţioase de natura celor prevãzute la art. 4 au fost preluate abuziv de cãtre stat pot solicita restituirea acestora judecãtoriei în raza cãreia domiciliazã sau îşi au sediul, pânã la data de 31 decembrie 2009 [...]
(1^2) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, prin preluare abuzivã se înţelege preluarea efectuatã în baza urmãtoarelor acte normative:
a) <>Legea nr. 638/1946 pentru controlul producţiei, prelucrãrii şi circulaţiei metalelor preţioase;
b) <>Legea nr. 284/1947 pentru cedarea cãtre Banca Naţionalã a României a aurului, valutelor efective şi altor mijloace de platã strãine;
c) <>Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispoziţiuni din Legea nr. 187/1945;
d) <>Decretul nr. 111/1951 privind reglementarea situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscãrii, confiscate, fãrã moştenitori sau fãrã stãpân, precum şi a unor bunuri care nu mai folosesc instituţiilor bugetare;
e) <>Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de platã strãine, metalelor preţioase şi pietrelor preţioase;
f) Decretul nr. 302/1965 privind unele mãsuri referitoare la obiectele confecţionate din metale preţioase, la metalele şi pietrele preţioase;
g) <>Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase.";
- <>Art. 3 din Decretul nr. 167/1958 : "Termenul prescripţiei este de 3 ani."
Autorul excepţiei susţine cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu urmãtoarele dispoziţii constituţionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul la justiţie şi art. 44 alin. (1) referitor la garantarea creanţelor asupra statului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) şi (1^2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 , Curtea constatã cã, în realitate, autorul excepţiei solicitã completarea textelor de lege în sensul criticii formulate. Or, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
În acest sens, prin <>deciziile nr. 157 din 30 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 10 mai 2004, şi nr. 808 din 9 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007, Curtea a respins, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi (1^2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 , statuând cã pentru soluţionarea excepţiei "textul criticat ar trebui sã prevadã ca de mãsurile reparatorii sã beneficieze şi alte persoane, ale cãror bunuri au fost confiscate prin acte normative, care în mod abuziv îngrãdeau dreptul de proprietate, ceea ce ar presupune o intervenţie nemijlocitã din partea Curţii în activitatea de legiferare."
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 , pentru motive asemãnãtoare cu cele din prezenta cauzã şi, prin raportare, pe lângã alte texte constituţionale, şi la art. 21 alin. (3) şi art. 44 din Constituţie, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>deciziile nr. 216 din 13 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007, şi nr. 296 din 8 iulie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003. Astfel, prin <>Decizia nr. 216 din 13 martie 2007 , în legãturã cu susţinerile privind încãlcarea art. 44 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut cã "recunoaşterea, prin lege, a dreptului la despãgubiri numai pentru anumite bunuri preluate abuziv în timpul regimului comunist reprezintã o opţiune a legiuitorului, care este în concordanţã cu caracterul reparator al acestei legi, pe de o parte, şi care ţine de politica legislativã fiscalã a statului, pe de altã parte", precum şi cã "aceastã opţiune este în deplinã concordanţã cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".
De asemenea, prin <>Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003 , Curtea a statuat cã instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care aceasta îşi produce efectele nu pot fi considerate de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivã, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice civile. Exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cãrora li se subsumeazã şi instituirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exerciţiului unui anume drept având consecinţã fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cãrora statul este ţinut sã le acorde ocrotire în egalã mãsurã.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.
Curtea reţine, de asemenea, cã instituirea, prin <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 , a termenului prescripţiei de 3 ani nu încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece îi priveşte în egalã mãsurã pe toţi cetãţenii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi (1^2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicatã de Iosif Jager în Dosarul nr. 427/302/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
