Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 851 din 24 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 414^2 alin. 3 teza finala, art. 264 alin. 3 si 4 si art. 197 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 551 din 5 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 414^2 alin. 3 teza finalã, art. 264 alin. 3 şi 4 şi art. 197 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Valentin Adrian Codreanu în Dosarul nr. 3.108/208/2007 al Judecãtoriei Caransebeş.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.108/208/2007, Judecãtoria Caransebeş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 414^2 alin. 3 teza finalã, art. 264 alin. 3 şi 4 şi art. 197 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Valentin Adrian Codreanu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 21, art. 61, art. 124 şi art. 126 alin. (2), deoarece nu se prevede în mod expres în legea procesualã forma pe care trebuie sã o îmbrace actul de verificare a legalitãţii şi temeiniciei rechizitoriului. Semnarea adresei de înaintare a dosarului cãtre instanţa de judecatã nu poate fi consideratã ca fiind rezultatul unui act de verificare a actului de inculpare, ci doar o simplã corespondenţã între autoritãţile judiciare.
De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat <>Decizia nr. 9 din 18 februarie 2008 , prilej cu care a apreciat cã, în conformitate cu dispoziţiile art. 414^2 alin. 3 teza finalã din Codul de procedurã penalã, lipsa verificãrii legalitãţii şi temeiniciei rechizitoriului reprezintã o nulitate relativã, şi nu absolutã, care poate fi acoperitã de îndatã sau prin acordarea unui termen de judecatã. În opinia autorului, o asemenea interpretare duce la situaţia incredibilã ca o hotãrâre judecãtoreascã sã modifice procedura de judecatã, care, conform art. 126 alin. (2) teza finalã din Constituţie, este prevãzutã numai prin lege. Astfel, regulile referitoare la sesizarea organelor de urmãrire penalã şi a instanţelor de judecatã, la actele de urmãrire penalã, la judecatã, la termenele în care trebuie sau pot fi îndeplinite anumite acte reprezintã norme procedurale a cãror stabilire revine exclusiv în competenţa legiuitorului. Faţã de aceastã situaţie, se mai aratã cã se încalcã liberul acces la justiţie şi la un proces echitabil, precum şi principiul neretroactivitãţii legii şi al aplicãrii legii penale mai favorabile.
În temeiul aceloraşi considerente, justiţia nu se mai înfãptuieşte în numele legii, ci în numele hotãrârilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar judecãtorii nu se mai supun legii, ci doar acestor hotãrâri, care tind sã anihileze drepturi şi garanţii procesuale.
Judecãtoria Caransebeş opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 414^2 alin. 3 teza finalã referitoare la Recursul în interesul legii, art. 264 alin. 3 şi 4 referitoare la Actul de sesizare a instanţei şi art. 197 alin. 2 şi 3 referitoare la Încãlcãrile care atrag nulitatea din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 414^2 alin. 3 teza finalã: "Soluţiile se pronunţã numai în interesul legii, nu au efect asupra hotãrârilor judecãtoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia pãrţilor din acele procese. Dezlegarea datã problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe.";
- Art. 264 alin. 3 şi 4: "Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitãţii şi temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, iar când urmãrirea este fãcutã de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când urmãrirea penalã este efectuatã de un procuror de la Parchetul de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rechizitoriul este verificat de procurorul-şef de secţie, iar când urmãrirea penalã este efectuatã de acesta, verificarea se face de cãtre procurorul general al acestui parchet. În cauzele cu arestaţi, verificarea se face de urgenţã şi înainte de expirarea duratei arestãrii preventive.
Dacã rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea îl înainteazã instanţei competente, împreunã cu dosarul cauzei şi cu un numãr necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpaţilor aflaţi în stare de deţinere.";
- Art. 197 alin. 2 şi 3: "Dispoziţiile relative la competenţa dupã materie sau dupã calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei de judecatã sunt prevãzute sub sancţiunea nulitãţii. De asemenea, sunt prevãzute sub sancţiunea nulitãţii şi dispoziţiile relative la participarea procurorului, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestora de cãtre apãrãtor, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum şi la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.
Nulitatea prevãzutã în alin. 2 nu poate fi înlãturatã în niciun mod. Ea poate fi invocatã în orice stare a procesului şi se ia în considerare chiar din oficiu."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 466 din 22 aprilie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 11 iunie 2008, a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 414^2 alin. 3 teza finalã din Codul de procedurã penalã, statuând cã prevederile art. 414^2 din Codul de procedurã penalã consacrã instituţia recursului în interesul legii ca o cale extraordinarã de atac, a cãrei raţiune izvorãşte din necesitatea de a asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii, şi nu de a se reforma hotãrârile judecãtoreşti definitive. În acest sens, teza finalã a alin. 3 al art. 414^2 din Codul de procedurã penalã prevede cã dezlegarea datã problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe.
Curtea a reţinut cã aceastã soluţie legislativã nu încalcã cu nimic prevederile referitoare la accesul liber la justiţie, având în vedere faptul cã deciziile pronunţate ca urmare a formulãrii unui recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanţele ierarhic inferioare, acestea urmând sã ţinã seama de ele în judecarea cauzelor aflate pe rolul lor în modul prevãzut de lege.
Totodatã, referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 414^2 din Codul de procedurã penalã faţã de art. 61 din Constituţie, Curtea a constatat cã aceasta nu poate fi reţinutã, întrucât scopul cãii de atac a recursului în interesul legii nu este acela de creare a unor norme de drept, ci interpretarea şi aplicarea unitarã a legii pe întreg teritoriul ţãrii de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care se pronunţã exclusiv asupra chestiunilor de drept care au primit o soluţionare diferitã din partea instanţelor judecãtoreşti.
Curtea a mai constatat cã nu poate fi reţinutã nici critica de neconstituţionalitate a prevederilor contestate faţã de <>art. 124 alin. (1) şi (3) din Constituţie, deoarece în Decizia nr. 528 din 2 decembrie 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 26 februarie 1998, Curtea a statuat cã principiul supunerii judecãtorului numai faţã de lege, potrivit art. 124 alin. (2) din Constituţie, "nu are şi nici nu poate sã aibã semnificaţia aplicãrii diferite şi chiar contradictorii a uneia şi aceleiaşi dispoziţii legale, în funcţie exclusiv de subiectivitatea interpretãrii unor judecãtori diferiţi. O asemenea concepţie nu ar putea duce decât la consacrarea, chiar pe temeiul independenţei judecãtorilor, a unor soluţii ce ar putea reprezenta o încãlcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât, legea fiind aceeaşi, aplicarea ei nu poate fi diferitã". De asemenea, Curtea a constatat cã "asigurarea caracterului unitar al practicii judiciare este impusã şi de principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, deci inclusiv a autoritãţilor judecãtoreşti, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacã în aplicarea uneia şi aceleiaşi legi soluţiile instanţelor judecãtoreşti ar fi diferite şi chiar contradictorii".
În plus, tot prin <>Decizia nr. 466/2008 Curtea a statuat cã prevederile art. 414^2 din Codul de procedurã penalã reprezintã expresia normei constituţionale potrivit cãreia "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigurã interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti, potrivit competenţei sale".
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, inclusiv pentru excepţia ce vizeazã dispoziţiile art. 264 alin. 3 şi 4 şi art. 197 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã.
Cât priveşte celelalte aspecte invocate de autor în susţinerea excepţiei, respectiv cele referitoare la verificarea legalitãţii şi temeiniciei actului de inculpare şi la incidenţa într-un caz ori altul a dispoziţiilor ce reglementeazã încãlcãri care atrag nulitatea absolutã ori relativã, Curtea constatã cã acestea au fost dezlegate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin <>Decizia nr. 9 din 18 februarie 2008 , prilej cu care a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, urmând ca dispoziţiile art. 264 alin. 3 din Codul de procedurã penalã sã se interpreteze în sensul cã rechizitoriul trebuie sã conţinã menţiunea "verificat sub aspectul legalitãţii şi temeiniciei", iar lipsa menţiunii atrage neregularitatea actului de sesizare, în condiţiile art. 300 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, în sensul cã ea poate fi înlãturatã, dupã caz, fie de îndatã, fie prin acordarea unui termen în acest scop. De asemenea, toate aceste critici vizeazã modul de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excedeazã competenţei instanţei de contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 414^2 alin. 3 teza finalã, art. 264 alin. 3 şi 4 şi art. 197 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Valentin Adrian Codreanu în Dosarul nr. 3.108/208/2007 al Judecãtoriei Caransebeş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
