Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 851 din 23 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 687 din 28 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi art. 11 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetãţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, excepţie ridicatã de Gheorghe Doicu în Dosarul nr. 1.833/116/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând totodatã cã prin Legea nr. 348/2006 termenul în care persoanele îndreptãţite la obţinerea unor compensaţii pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, puteau depune cereri a fost prelungit cu 18 luni, calculate de la data intrãrii în vigoare a acestei legi.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.833/116/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi art. 11 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetãţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, excepţie ridicatã de Gheorghe Doicu într-o cauzã având ca obiect repunerea în termenul de formulare a cererii pentru acordarea de despãgubiri pentru bunurile deţinute pe teritoriul statului bulgar.
Referitor la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Constituţie se susţine cã prin instituirea termenului de decãdere din dreptul de a obţine compensaţii pentru pagubele suferite ca urmare a aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, statul român nu îşi respectã obligaţia de a acorda compensaţii tuturor cetãţenilor sãi aflaţi în situaţia de a fi fost prejudiciaţi în urma aplicãrii tratatului anterior referit, obligaţie prevãzutã la art. V alin. (1) din Acordul privitor la schimbul de populaţie românã şi bulgarã, reglementat în anexa C la acest tratat, cu atât mai mult cu cât "a încasat efectiv şi a folosit exclusiv despãgubirile acordate de statul bulgar încã din anul 1942".
Cu privire la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie se aratã cã termenul de decãdere instituit prin prevederile legale criticate este discriminatoriu în raport cu toate celelalte categorii de titulari de drepturi de proprietate, fiind aplicat numai acelor proprietari care au pãrãsit Bulgaria în urma aplicãrii tratatului încheiat între cele douã ţãri şi semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1), alin. (2) prima tezã, alin. (4) şi (8), se afirmã cã prin termenul de decãdere prevãzut la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 legiuitorul a instituit o limitare profund nerezonabilã a posibilitãţii de valorificare a unui drept garantat. Totodatã, se aratã cã ar fi putut fi îngrãdit, prin textul de lege criticat, cel mult dreptul de a uza de procedura administrativã prevãzutã de legea în cauzã, dar nu şi dreptul de a obţine compensaţii pe cale judiciarã, şi cã, în acest fel, cetãţenii pe care statul român avea obligaţia sã îi despãgubeascã, potrivit dispoziţiilor aceleiaşi legi, sunt supuşi unei exproprieri.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã şi aratã cã stabilirea unui termen în care persoanele îndreptãţite pot înregistra cereri de acordare a despãgubirilor reglementate prin Legea nr. 9/1998 la comisiile judeţene pentru aplicarea acestei legi nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi şi nici dreptul de proprietate privatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi art. 11 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetãţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 18 aprilie 2007.
Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea reţine însã cã, în realitate, autorul criticã dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 9/1998, asupra cãrora Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmeazã sã se pronunţe prin prezenta decizie.
Dispoziţiile legale criticate au urmãtorul cuprins:
"Art. 4. - (1) În termen de 18 luni de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, persoanele îndreptãţite la compensaţii, foştii proprietari sau moştenitorii acestora, vor depune în acest sens cereri însoţite de acte doveditoare la comisia judeţeanã sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea legii."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi, alin. (4) şi (8) cu privire la dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã într-adevãr existã o diferenţã de tratament juridic între foştii proprietari care au deţinut bunuri imobile în Bulgaria anterior semnãrii Tratatului din 7 septembrie 1940 şi care, în prezent, deţin o creanţã împotriva statului român (a se vedea Decizia nr. 312 din 19 noiembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 7 februarie 2003) şi celelalte persoane titulare ale dreptului de proprietate, tocmai pentru faptul cã primei categorii de persoane, respectiv "persoanelor îndreptãţite la compensaţii" potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 9/1998, le-a fost impus un termen de decãdere în interiorul cãruia puteau solicita plata acestora. O asemenea diferenţã de tratament juridic este justificatã în mod obiectiv şi raţional de faptul cã Legea nr. 9/1998 face parte din categoria actelor normative prin care s-a legiferat în domeniul mãsurilor reparatorii ce se acordã cetãţenilor români, foşti proprietari sau moştenitori ai acestora, pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.
De asemenea, în ceea ce priveşte compensaţiile acordate pentru acoperirea prejudiciilor suferite de cãtre titularii dreptului de proprietate deposedaţi în urma aplicãrii tratatului anterior arãtat, legiuitorul are competenţa de a reglementa modalitatea de acordare şi cuantumul acestora, potrivit situaţiei juridice specifice acestei categorii de proprietari, fãrã ca astfel sã creeze discriminare în raport cu titularii altor drepturi de proprietate.
De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat cã egalitatea nu este sinonimã cu uniformitatea, astfel încât, dimpotrivã, unor situaţii diferite, justificate obiectiv şi raţional, trebuie sã le corespundã un tratament juridic diferit, aşa cum se statueazã în Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000.
În consecinţã, nu se poate reţine încãlcarea art. 16 din Constituţie.
Cu privire la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, Curtea, prin Decizia nr. 119 din 1 martie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 4 mai 2005, a statuat cã în analiza sa nu poate face abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Astfel, Curtea a arãtat cã, potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel unele limitãri rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat. Recunoaşterea sine die a posibilitãţii persoanei interesate de a declanşa procedura pentru obţinerea de compensaţii, potrivit Legii nr. 9/1998, ar fi fost de naturã sã genereze un climat de insecuritate juridicã a raporturilor civile, intolerabil într-un stat de drept.
Pe de altã parte, împrejurarea cã persoana interesatã, deşi cunoştea sau ar fi trebuit sã cunoascã termenul în care putea sã solicite aceste compensaţii, precum şi consecinţele juridice ale nerespectãrii acestuia, nu s-a conformat exigenţei legale dã expresie propriei sale culpe, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans. Aceastã atitudine este cu atât mai puţin scuzabilã, cu cât acest termen ar fi putut sã fie prelungit cu încã 90 de zile de la data depunerii cererii, în situaţia imposibilitãţii temporare de a procura acte doveditoare.
Curtea a arãtat cã termenul prevãzut de alin. (1) al art. 4 din lege este un termen de decãdere, iar decãderea, ca sancţiune de drept civil, are ca efect stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat în termenul prevãzut de lege, nefiindu-i astfel aplicabile regulile privitoare la întrerupere, suspendare şi repunere în termen.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice modificarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã şi argumentele pe care aceasta s-a întemeiat îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Distinct de cele arãtate în decizia menţionatã, Curtea mai reţine cã, pentru raţiuni ce ţin de realizarea unui just echilibru între interesul general şi interesul particular şi de asigurarea securitãţii raporturilor juridice civile, legiuitorul poate opta pentru stabilirea unor termene de decãdere înãuntrul cãrora titularii dreptului la obţinerea unor compensaţii sã îşi poatã valorifica dreptul astfel reglementat pânã în momentul împlinirii acestora, sub sancţiunea pierderii lui, fãrã a fi încãlcate prevederile art. 44 din Constituţie.
De altfel, Curtea observã cã prin Legea nr. 348/2006 privind stabilirea unui nou termen pentru cetãţenii români care nu au beneficiat de prevederile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetãţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 25 iulie 2006, termenul la care face referire autorul excepţiei a fost prelungit cu 18 luni, calculate de la data intrãrii în vigoare a acestei legi.
Prin urmare, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 11 din Constituţie privind dreptul internaţional şi dreptul intern, stabilirea termenului de decãdere criticat de autorul excepţiei neechivalând cu nesocotirea de cãtre legiuitor a prevederilor Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, respectiv a dispoziţiilor art. V alin. (1) din anexa C la tratat, intitulatã "Acord privitor la schimbul de populaţiune românã şi bulgarã", potrivit cãrora "Statul român ia în sarcina sa despãgubirea românilor ce pãrãsesc bunurile lor rurale situate în teritoriile transferate Bulgariei".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetãţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicãrii Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, excepţie ridicatã de Gheorghe Doicu în Dosarul nr. 1.833/116/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 iunie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
