Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 850 din 28 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 37 din 18 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Omniasig" - S.A. Bucureşti - Sucursala Dolj în Dosarul nr. 5.656C/2006 al Judecãtoriei Târgu Jiu.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 116C din 12 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 5.656C/2006, Judecãtoria Târgu Jiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Omniasig" - S.A. Bucureşti - Sucursala Dolj într-o cauzã având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de autorul excepţiei împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul legal criticat încalcã art. 21 din Constituţie, întrucât limiteazã exerciţiul dreptului societãţilor de asigurare de a ataca în justiţie actul constatator al unei contravenţii, act de care societãţile de asigurare sunt ţinute pentru plata despãgubirilor în cazul producerii riscului asigurat. Se mai apreciazã cã limitarea participãrii procesuale a societãţilor de asigurare nu permite ca acestea sã se bucure de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã dreptul la un proces echitabil.
Judecãtoria Târgu Jiu apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã nu este limitat accesul liber la justiţie al societãţilor de asigurãri, acestea având posibilitatea apãrãrii intereselor legitime pe calea unei acţiuni civile de drept comun, nefiindu-le opozabil procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, se susţine cã textul legal criticat instituie norme de procedurã cu privire la soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei. Aceastã modalitate de reglementare reprezintã opţiunea exclusivã a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie. Totodatã, se aratã cã societãţile de asigurare au posibilitatea apãrãrii intereselor lor legitime pe calea unei acţiuni civile, potrivit regulilor de drept comun.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã <>art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 instituie unele reguli privind cãile de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi oferã pãrţii interesate posibilitatea de a ataca în instanţã procesul-verbal şi de a propune probe în apãrare, precum şi posibilitatea exercitãrii cãii de atac împotriva soluţiei pronunţate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 180/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, care au urmãtorul cuprins: "(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acestuia".
Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
<>Art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , coroborat cu art. 25 alin. (1) din aceeaşi ordonanţã, stabileşte cã împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere, de cãtre contravenient sau, dupã caz, de cãtre partea vãtãmatã sau proprietarul bunurilor confiscate, în termen de 15 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acestuia. Curtea observã cã textul criticat nu priveşte raportul juridic stabilit între contravenient şi societatea de asigurãri, ci stabileşte doar dreptul persoanei rãspunzãtoare de sãvârşirea contravenţiei, precum şi al celor afectaţi în mod direct de acest fapt, de a ataca un act administrativ. Este firesc ca numai subiecţii prevãzuţi de ordonanţã sã poatã contesta actul administrativ în cauzã (procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei), atât timp cât acesta îi priveşte în mod nemijlocit şi în exclusivitate şi numai ei având interes şi fiind lezaţi prin actul în cauzã; asiguratorul, însã, este ţinut sã plãteascã doar despãgubirile rezultate în baza contractului de asigurare.
Curtea reţine cã, în cazul în care asiguratul rãspunzãtor de producerea accidentului de circulaţie nu contestã procesul-verbal în cauzã, acesta va fi obligat la plata amenzii contravenţionale. Dacã însã asiguratul sãu nu contestã procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, societatea de asigurãri poate formula acţiune în justiţie, în baza contractului de asigurare încheiat, pentru stabilirea cuantumului despãgubirilor ce vor fi acordate în funcţie de vinovãţia asiguratului. Vinovãţia acestuia urmeazã a se stabili de cãtre instanţã pe baza probelor ce vor fi administrate.
De altfel, în acest sens, <>art. 49 şi 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurãrile şi reasigurãrile din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevãd cã "Asigurãtorul acordã despãgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii rãspund faţã de terţe persoane pãgubite prin accidente de autovehicule [...]", respectiv, "În cazul stabilirii despãgubirii prin hotãrâre judecãtoreascã, drepturile persoanelor pãgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercitã împotriva asigurãtorului de rãspundere civilã, în limitele obligaţiei acestuia, stabilitã în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor rãspunzãtoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi".
În consecinţã, Curtea nu poate reţine critica autorului excepţiei potrivit cãreia textul legal criticat ar încãlca art. 21 din Constituţie. Cu privire la eventualele despãgubiri la care ar putea fi obligatã societatea de asigurãri, Curtea constatã cã acestea sunt constatate, în cazul lipsei unui acord între cei implicaţi, printr-o hotãrâre judecãtoreascã, prin care se vor dezlega toate aspectele cauzei în baza rãspunderii contractuale a pãrţilor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Omniasig" - S.A. Bucureşti - Sucursala Dolj în Dosarul nr. 5.656C/2006 al Judecãtoriei Târgu Jiu.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 noiembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
