Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 85 din 20 martie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 , precum si ale art. 166 alin. (4^1) din Legea invatamantului nr. 84/1995 , republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 15 iunie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 , precum şi ale <>art. 166 alin. (4^1) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, excepţie ridicatã de Irina Lazar, Dumitru Grigore, Paraschiva Luca, Veta Baradeanu, Marioara Botezatu, Mihaela Rugina, Petru Grigore, Camelia Mardare şi Zorina Poponea în Dosarul nr. 1.799/2000 al Curţii de Apel Iaşi.
La apelul nominal a rãspuns avocat Lucian Pitigoi, în calitate de reprezentant al autorilor exceptiei, şi Irina Lazar, asistatã de acelaşi apãrãtor, lipsind celelalte pãrţi legal citate.
Reprezentantul autorilor exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, arãtând în esenta ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 incalca prevederile art. 41 alin. (1)-(3) şi ale art. 135 alin. (4) din Constituţie, întrucât, "prin modificãrile şi completãrile pe care aceasta le aduce <>art. 166 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , sunt socotite ca parte a domeniului public toate terenurile pe care îşi desfãşoarã activitatea unitãţile de învãţãmânt preuniversitar, deşi unele dintre acestea sunt proprietate privatã sau revendicate de cei deposedati de dreptul de proprietate în regimul trecut. Or, simpla posesie a acestor terenuri nu poate sa determine trecerea lor, prin expresia <<fac parte>>, în domeniul public al unitãţilor administrative de învãţãmânt, ci mai întâi trebuie sa se identifice modurile de dobândire şi titlurile acestor unitãţi şi apoi sa poatã fi incluse în domeniul public". Se susţine, de asemenea, ca dispoziţiile ordonanţei contravin prevederilor constituţionale ale art. 72 alin. (3) lit. m), potrivit cãrora prin lege organicã se reglementeazã organizarea generalã a învãţãmântului, precum şi celor ale art. 114 alin. (4) teza întâi, conform cãrora Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta numai în cazuri excepţionale. În sfârşit, se considera ca prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 este încãlcat <>art. 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 1.799/2000, Curtea de Apel Iaşi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 , precum şi ale <>art. 166 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , excepţie ridicatã de Irina Lazar, Dumitru Grigore, Paraschiva Luca, Veta Baradeanu, Marioara Botezatu, Mihaela Rugina, Petru Grigore, Camelia Mardare şi Zorina Poponea.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1)-(3), referitoare la protecţia proprietãţii private, ale art. 72 alin. (3) lit. m), ale art. 114 alin. (4), care reglementeazã condiţiile în care Guvernul poate sa emita ordonanţe de urgenta, precum şi ale art. 135, referitoare la bunurile proprietate publica.
Curtea de Apel Iaşi, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca "dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 , care prevãd ca toate terenurile, indiferent de titlu şi indiferent de modul de dobândire a proprietãţii, dar pe care îşi desfãşoarã activitatea unitãţile de învãţãmânt - grãdiniţe, şcoli generale, licee etc., fac parte din domeniul public, sunt neconstituţionale. Ordonanta nr. 30/2000 incalca principiul egalitãţii titularilor dreptului de proprietate, indiferent de forma proprietãţii şi a obligaţiei de a despãgubi pe proprietar în cazul modificãrii regimului juridic al bunului". Instanta considera, de asemenea, ca, potrivit art. 41 din Constituţie, nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauza de utilitate publica, cu o dreapta şi prealabilã despãgubire.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciazã ca "prevederile art. 166 alin. (3), alin. (4) şi alin. (4^1)-(4^4) din <>Legea învãţãmântului nr. 84/1995 sunt constituţionale, numai în mãsura în care ele se aplica împreunã cu dispoziţiile art. 41 alin. (3) din Constituţie".
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiatã în mãsura în care imobilele la care se referã textul criticat "se afla în proprietatea statului". De asemenea, se susţine ca "printr-o lege nu se poate dispune trecerea fãrã plata în proprietatea publica a statului a unor imobile intrate legal în proprietatea exclusiva a unor persoane fizice sau juridice de drept privat. O asemenea operaţiune se poate face, potrivit prevederilor art. 41 alin. (3) din Constituţie, numai prin expropriere, pentru o cauza de utilitate publica, şi care sa aibã loc, potrivit legii, dupã o dreapta şi prealabilã despãgubire".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Critica de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 , precum şi ale <>art. 166 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã.
I. Autorii exceptiei de neconstituţionalitate susţin ca <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 pentru modificarea şi completarea <>art. 166 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 17 aprilie 2000, contravine art. 72 alin. (3) lit. m) şi art. 114 alin. (4) teza întâi din Constituţie, dispoziţii care prevãd:
- Art. 72 alin. (3) lit. m): "Prin lege organicã se reglementeazã: [...]
m) organizarea generalã a învãţãmântului;";
- Art. 114 alin. (4) teza întâi: "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenta."
Examinând sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã.
Referitor la motivul de neconstituţionalitate privind reglementarea prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 a unui domeniu rezervat legii organice, Curtea retine ca în jurisprudenta sa a stabilit ca interdicţia reglementãrii de cãtre Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, aceasta interdicţie decurgând direct din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevãzutã însã la alin. (4) al art. 114 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenta, deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unor mãsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementãri de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacã nu ar putea fi adoptatã, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constituţionale a instituţiei (de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998). Rezulta ca ordonanta de urgenta nu este o varietate a ordonanţei emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintã un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituţionale care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, sa facã fata unui caz excepţional.
Curtea constata, de asemenea, ca nu este întemeiat nici motivul de neconstituţionalitate referitor la încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 114 alin. (4), prin aceea ca ordonanta de urgenta nu are la baza existenta unui "caz excepţional" care ar fi putut permite Guvernului sa o adopte. Într-adevãr, motivarea cuprinsã în nota de fundamentare a ordonanţei de urgenta justifica existenta cazului excepţional şi rãspunde totodatã exigenţelor stabilite de Curtea Constituţionalã prin jurisprudenta sa, cu privire la interesul public şi urgenta reglementãrii pentru aprecierea constituţionalitãţii ordonanţelor de urgenta. Din cuprinsul notei de fundamentare rezulta ca a fost "absolut necesar şi urgent sa fie reglementatã unitar natura juridicã a întregii baze materiale a învãţãmântului, având în vedere ca art. 166 alin. (4) privind baza materialã a învãţãmântului preuniversitar a avut o aplicabilitate provizorie".
În legatura cu critica adusã ordonanţei de urgenta privind încãlcarea art. 114 alin. (4) din Constituţie, la aceeaşi soluţie se ajunge şi pe baza argumentelor înfãţişate în opinia separatã formulatã la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecata, o menţin şi în cauza de fata.
II. Autorii exceptiei susţin totodatã ca dispoziţiile <>art. 166 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 , incalca prevederile art. 41 alin. (1)-(3) şi ale art. 135 alin. (4) din Constituţie.
Curtea Constituţionalã constata ca în realitate sunt criticate numai prevederile alin. (4^1) al <>art. 166 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, astfel cum rezulta din argumentele expuse de autorii exceptiei. Pe cale de consecinta, prin prezenta decizie Curtea urmeazã sa se pronunţe numai asupra constituţionalitãţii acestui text de lege.
Dispoziţiile alin. (4^1) al <>art. 166 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 republicatã, au fost introduse prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 , iar ulterior completate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 206 din 15 noiembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000. Aceste dispoziţii au urmãtorul conţinut: "Terenurile şi clãdirile în care îşi desfãşoarã activitatea unitãţile de învãţãmânt preuniversitar de stat - grãdiniţe, şcoli generale (primare şi gimnaziale), licee, grupuri şcolare, seminarii teologice, şcoli profesionale şi şcoli postliceale - fac parte din domeniul, public al comunelor, oraşelor şi municipiilor în a cãror raza teritorialã îşi desfãşoarã activitatea. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea unitãţilor de învãţãmânt preuniversitar de stat."
Curtea Constituţionalã constata ca acest text de lege nu contravine dispoziţiilor art. 41 alin. (1)-(3) din Constituţie. Reglementarea cuprinsã în textele de lege criticate de autorii exceptiei priveşte terenurile şi clãdirile în care îşi desfãşoarã activitatea învãţãmântul preuniversitar, fãcând astfel parte din domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti. Apartenenţa acestor bunuri la domeniul public implica în mod incontestabil existenta unui titlu legal, pe care instanţele de judecata urmeazã sa îl verifice.
În mãsura în care în procesul de aplicare a acestor prevederi legale s-ar nesocoti dispoziţiile constituţionale referitoare la protecţia proprietãţii private, prevederile cuprinse în alin. (4^1) al <>art. 166 din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, ar putea fi interpretate ca având un înţeles contrar Constituţiei. Acest aspect însã priveşte aplicarea legii, care este de competenta instanţelor judecãtoreşti, iar nu controlul de constitutionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã.
Curtea constata ca o soluţie în materie este continuta în prevederile <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Potrivit art. 16 din aceasta lege, în situaţia imobilelor ocupate de unitãţi bugetare din învãţãmânt, foştilor proprietari li se acorda mãsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile legii, iar în cazul în care imobilul nu mai este necesar potrivit scopului legal stabilit, foştii proprietari vor fi notificati pentru a putea opta pentru restituirea în natura.
Curtea retine ca dispoziţiile legale criticate sunt în concordanta şi cu prevederile art. 135 alin. (4) din Constituţie. Acest text constituţional enumera bunurile asupra cãrora se poate constitui proprietatea publica. Potrivit aceluiaşi alineat legea poate prevedea şi alte categorii de bunuri ce fac obiectul proprietãţii publice, ceea ce face, de altfel, <>art. 166 alin. (4^1) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã.
III. În sfârşit, invocarea, în motivarea exceptiei, a încãlcãrii dispoziţiilor <>art. 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica şi regimul juridic al acesteia nu are nici o relevanta, întrucât Curtea examineazã conformitatea dispoziţiilor legale criticate cu Constituţia, iar nu compatibilitatea acestora cu alte dispoziţii legale.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi sub aspectul art. 114 alin. (4) din Constituţie,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 30/2000 , precum şi ale <>art. 166 alin. (4^1) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, excepţie ridicatã de Irina Lazar, Dumitru Grigore, Paraschiva Luca, Veta Baradeanu, Marioara Botezatu, Mihaela Rugina, Petru Grigore, Camelia Mardare şi Zorina Poponea în Dosarul nr. 1.799/2000 al Curţii de Apel Iaşi.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 martie 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
