Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 849 din 28 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1), art. 79 si art. 80 alin. (1) lit. b) si c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 37 din 18 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, ale art. 60 şi ale <>art. 61 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Întreprinderea de Transporturi şi Utilaje de Construcţii" - S.A. din municipiul Motru în Dosarul nr. 17.900/54/2005 al Curţii de Apel Craiova - Secţia comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 iunie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 17.900/54/2005, Curtea de Apel Craiova - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12, ale art. 60 şi ale <>art. 61 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Întreprinderea de Transporturi şi Utilaje de Construcţii" - S.A. din municipiul Motru într-un litigiu având ca obiect soluţionarea acţiunii pentru anularea unor transferuri patrimoniale efectuate cãtre autorul excepţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1) şi (2), precum şi art. 135 alin. (1) din Constituţie, întrucât creeazã o variantã sui generis de acţiune paulianã, sunt neclare şi cauzeazã grave prejudicii dreptului de proprietate privatã al terţului dobânditor. Dreptul de proprietate este lãsat la aprecierea pur subiectivã a judecãtorilor şi lichidatorilor, iar faptul cã textele criticate nu fac distincţie între actele juridice încheiate cu bunã-credinţã şi cele încheiate cu rea-credinţã echivaleazã cu confiscarea averii dobândite în mod licit. Se mai apreciazã cã posibilitatea de a cere anularea unor acte juridice de cãtre persoane care nu erau creditori la momentul încheierii lor este de naturã a încãlca dreptul de proprietate al terţului dobânditor.
Totodatã, se aratã cã dispoziţiile art. 12 din lege încalcã şi prevederile art. 16 alin. (1), precum şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât creeazã posibilitatea pronunţãrii unor hotãrâri nefondate şi executorii care sã paralizeze activitatea unui terţ de bunã-credinţã şi sã îl aducã în încetare de plãţi.
Curtea de Apel Craiova - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, se aratã cã atacarea hotãrârii pronunţate separat cu recurs nu încalcã prevederile constituţionale invocate, întrucât acestea se aplicã, în mod egal, tuturor pãrţilor implicate în litigiu şi asigurã accesul liber la justiţie. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 şi <>art. 61 lit. b) şi c) din Legea nr. 64/1995 , se apreciazã cã acestea nu cuprind norme de drept substanţial, întrucât prevãd, în aceastã materie, condiţiile de exercitare a dreptului material la acţiunea în anulare în temeiul unei cauze de nulitate de aplicaţie generalã. Totodatã, instanţa aratã cã în cadrul acţiunii în anulare urmeazã a se dovedi caracterul ilicit al dobândirii bunurilor, neîncãlcându-se prezumţia dobândirii licite a averii.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 12, ale art. 60 şi ale <>art. 61 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Curtea observã cã, ulterior sesizãrii sale, <>Legea nr. 64/1995 a fost abrogatã expres prin dispoziţiile <>art. 156 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Soluţia legislativã cuprinsã în art. 12, art. 60 şi <>art. 61 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 64/1995 a fost preluatã de dispoziţiile art. 12 alin. (1), art. 79 şi <>art. 80 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 85/2006 , astfel cã, prin prezenta decizie, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea urmeazã a se pronunţa asupra constituţionalitãţii acestor din urmã prevederi. Textele legale criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 12 alin. (1): "(1) Hotãrârile judecãtorului-sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.";
- Art. 79: "Administratorul judiciar sau, dupã caz, lichidatorul poate introduce la judecãtorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.";
- Art. 80 alin. (1) lit. b) şi c): "(1) Administratorul judiciar sau, dupã caz, lichidatorul poate introduce la judecãtorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale cãtre terţi şi pentru restituirea de cãtre aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin urmãtoarele acte: [...]
b) operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depãşeşte vãdit pe cea primitã, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
c) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor pãrţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmãrirea de cãtre creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile; [...]."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privatã şi art. 135 alin. (1) privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Prevederile <>art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 stabilesc cã hotãrârile judecãtorului-sindic sunt definitive şi executorii, putând fi atacate separat cu recurs, ceea ce impune aplicarea aceluiaşi tratament juridic tuturor pãrţilor, atât debitorului, cât şi creditorului şi terţului dobânditor. Numai stabilirea unor cãi de atac diferite în funcţie de calitatea celor care participã la procedura insolvenţei ar duce la încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, Curtea constatã cã prin reglementarea dreptului de a formula separat recurs împotriva hotãrârilor judecãtorului-sindic nu numai cã nu se încalcã accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivã, este o consacrare a acestui principiu constituţional la nivelul legii.
Faptul cã recursul nu produce efect suspensiv de executare nu afecteazã dreptul de proprietate al autorului excepţiei. Totuşi, având în vedere cã hotãrârile judecãtorului-sindic nu pot fi suspendate nici în cadrul judecãrii recursului, Curtea observã cã, pentru a nu se ajunge la tergiversarea soluţionãrii cauzei de oricare dintre pãrţi sau la producerea unor consecinţe negative iremediabile cu privire la activitatea terţului dobânditor, legiuitorul a prevãzut în <>art. 8 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 cã recursul se soluţioneazã în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la instanţa de recurs, astfel încât, în situaţia admiterii recursului, terţul dobânditor, spre exemplu, îşi redobândeşte, într-un termen scurt, bunul. Însã aceastã soluţie legislativã nu pune în discuţie dreptul de proprietate privatã, ci ţine de stabilirea procedurii de judecatã, iar adoptarea normelor procedurale intrã în sfera de competenţã exclusivã a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Prevederile art. 79 şi <>art. 80 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 85/2006 reglementeazã dreptul administratorului sau lichidatorului judiciar de a promova acţiuni în anularea unor acte frauduloase încheiate de debitor în paguba creditorilor sãi, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii falimentului, sancţionând actele juridice încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor. Cu privire la aceastã soluţie legislativã, chiar sub aspectele invocate de autorul excepţiei, Curtea s-a mai pronunţat prin mai multe decizii, constatând constituţionalitatea acesteia. Spre exemplu, prin <>Decizia nr. 74 din 26 februarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 1 aprilie 2004, Curtea, în esenţã, a reţinut cã soluţia legislativã criticatã constituie o aplicare, în cadrul procedurii falimentului, a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acţiunea paulianã, prin care se stabileşte dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor. Spre deosebire de titularii acţiunii pauliene (art. 975 din Codul civil), şi anume creditorii, titularii acţiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor sãi pot fi administratorul sau lichidatorul desemnat în cauzã. Totodatã, Curtea a reţinut cã, în acest fel, este sancţionatã tocmai reaua-credinţã în exercitarea de cãtre debitori a drepturilor lor, prin acte juridice încheiate în dauna creditorilor. Dacã scopul pãrţilor contractante sau cel puţin al debitorului la încheierea actului juridic respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauzã ilicitã, iar potrivit art. 966 din Codul civil, acesta nu poate avea niciun efect.
Neexistând elemente noi de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziei mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei cã posibilitatea de a cere anularea unor acte juridice de cãtre persoane care nu erau creditori la momentul încheierii lor încalcã dreptul de proprietate al terţului dobânditor, aceasta nu numai cã este inexactã, dar reprezintã o problemã de interpretare şi aplicare a legii, ce excedeazã competenţei instanţei de contencios constituţional. Asupra acestei chestiuni instanţa judecãtoreascã în faţa cãreia a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate are competenţa exclusivã de a se pronunţa. Astfel, în funcţie de circumstanţele concrete ale speţei, urmeazã sã aprecieze asupra bunei sau relei-credinţe a debitorului la încheierea actului şi asupra caracterului fraudulos sau, dimpotrivã, licit, al acestuia, pentru a aprecia în ce mãsurã sunt sau nu aplicabile prevederile de lege ce constituie obiect al excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1), art. 79 şi <>art. 80 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Întreprinderea de Transporturi şi Utilaje de Construcţii" - S.A. din municipiul Motru în Dosarul nr. 17.900/54/2005 al Curţii de Apel Craiova - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 noiembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
