Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 848 din 28 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 37 din 18 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercilã "Eybl Automotive România" - S.R.L. din Deta în Dosarul nr. 3.197/COM/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal rãspunde, pentru autoarea excepţiei, avocat Vasile Onofrei, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, reiterând argumentele expuse în faţa instanţei de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 3.197/COM/2006, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercilã "Eybl Automotive România" - S.R.L. din Deta.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţã, cã, prin procedura instituitã, ordonanţa creeazã o discriminare între creditor şi debitor, favorizându-l pe primul, prin faptul cã îngrãdeşte în mod nepermis dreptul la apãrare al debitorului. De asemenea, se susţine cã, prin faptul cã somaţia de platã este emisã de aceeaşi instanţã care judecã şi calea de atac împotriva acesteia, se încalcã principiile constituţionale ale egalitãţii în drepturi, liberului acces la justiţie, ocrotirii proprietãţii private, precum şi dreptul la un proces echitabil statuat de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia ridicatã este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001), aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Autoarea excepţiei susţine cã dispoziţiile legale atacate contravin urmãtoarelor prevederi din Constituţia României: art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apãrare, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. De asemenea, considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, se constatã cã instanţa constituţionalã a mai fost sesizatã în numeroase cazuri cu excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 , în ansamblu, ori a principalelor dispoziţii ale acesteia, criticile de neconstituţionalitate fiind similare cu cele din cauza de faţã.
Astfel, privitor la critica de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 în raport cu <>art. 16 din Constituţie, prin Decizia nr. 161 din 30 mai 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 26 iunie 2002, Curtea a statuat cã "dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 instituie un tratament juridic identic pentru toţi creditorii, pe de o parte, şi pentru toţi debitorii, pe de altã parte. Creditorii şi debitorii se aflã în situaţii evident diferite. Creditorii sunt îndreptãţiţi sã opteze pentru procedura specialã, acceleratã în vederea realizãrii creanţelor lor, formulând în acest sens cerere şi depunând înscrisurile necesare pentru susţinerea cererii, iar debitorii au dreptul şi posibilitatea combaterii pretenţiilor creditorilor, depunând şi ei înscrisuri doveditoare".
Cu privire la susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate în sensul cã dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 îngrãdesc liberul acces la justiţie, Curtea s-a pronunţat prin aceeaşi decizie astfel: "Faptul cã accesul liber la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, nu este limitat rezultã chiar din dispoziţiile ordonanţei criticate, care lasã la libera alegere a creditorului dacã vrea sã acţioneze pentru recuperarea creanţelor sale pe baza regulilor din dreptul comun ori vrea sã foloseascã procedura specialã, acceleratã, instituitã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 . În ceea ce îl priveşte pe debitor, acesta poate formula acţiune în anulare împotriva ordonanţei cu somaţia de platã, care se judecã conform regulilor din dreptul comun, inclusiv celor referitoare la exercitarea cãilor de atac".
De asemenea, în <>Decizia nr. 72 din 5 martie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, Curtea a constatat cã nici dreptul la apãrare reglementat prin art. 24 din Constituţie nu este încãlcat prin dispoziţiile legale criticate, întrucât, potrivit dispoziţiilor <>art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , ordonanţa datã de judecãtor "se va înmâna pãrţii prezente sau se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire", iar conform art. 8 alin. (1) din aceeaşi ordonanţã, "Împotriva ordonanţei prevãzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula acţiune în anulare în termen de 30 de zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acesteia."
În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei în sensul cã prin prevederea aceleiaşi instanţe pentru emiterea somaţiei de platã, cât şi pentru judecarea cãii de atac este afectat dreptul la un proces echitabil, Curtea s-a mai pronunţat, de asemenea, statuând prin <>Decizia nr. 505 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 13 ianuarie 2005, urmãtoarele: "(...) modul de reglementare a competenţei instanţelor în materia soluţionãrii cererilor de emitere a ordonanţelor care conţin somaţia de platã cãtre creditor şi în materia soluţionãrii cererilor în anulare a unor asemenea ordonanţe face posibil ca aceeaşi instanţã (...) sã fie competentã sã judece atât cererea, cât şi calea de atac formulatã împotriva acesteia. O asemenea împrejurare nu este însã de naturã sã confere caracter neconstituţional textului de lege dedus controlului, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti".
Referitor la critica de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 , raportatã la <>art. 44 din Constituţie, în Decizia Curţii Constituţionale nr. 317 din 19 noiembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002, s-a reţinut cã "executarea oricãrei obligaţii de a da determinã în mod direct diminuarea patrimoniului celui obligat sã dea. În toate cazurile în care o asemenea obligaţie se executã, chiar şi în mod silit, pe baza unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile, prevãzutã cu formulã executorie, atingerea adusã dreptului de proprietate, prin diminuarea patrimoniului datornicului, se înscrie în limitele prevederilor constituţionale. De altfel, învestirea hotãrârii judecãtoreşti cu formulã executorie se poate face numai dupã epuizarea tuturor cãilor ordinare de atac ori dupã expirarea termenului pentru exercitarea acestora, ceea ce asigurã tuturor pãrţilor un tratament egal şi posibilitatea formulãrii unor apãrãri adecvate. Chiar şi dupã momentul dispunerii sau al începerii executãrii, partea care se considerã nedreptãţitã are dreptul sã introducã, în faţa instanţei de executare, contestaţie la executare".
În ceea ce priveşte susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 sunt neconstituţionale, deoarece permit instanţei sã soluţioneze cauza doar pe baza susţinerilor pãrţilor şi pe baza înscrisurilor depuse la dosar, Curtea a constatat în <>Decizia nr. 447 din 26 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005, cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece "Limitarea mijloacelor de probã doar la înscrisuri completate cu explicaţii şi lãmuriri date de pãrţi a fost determinatã tocmai de caracterul special al procedurii ce se aplicã, potrivit art. 1 alin. (1), doar «creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege (...)». Întrucât ordonanţa privind somaţia de platã, ce urmeazã a fi emisã de judecãtor, se va referi doar la obligaţii de platã a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de pãrţi, este justificatã cerinţa ca dovada acestora sã se facã prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre pãrţi urmeazã a fi rezolvate conform reglementãrilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare, fãrã a se încãlca prin aceasta egalitatea în drepturi sau accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil".
În sfârşit, se constatã cã este neîntemeiatã şi critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 în raport cu art. 53 din Constituţie, întrucât nu este vorba de o restrângere de drepturi, ci de reglementarea unei proceduri speciale, simplificate şi accelerate pentru recuperarea creanţelor al cãror caracter cert, lichid şi exigibil rezultã din înscrisuri.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Eybl Automotive România" - S.R.L. din Deta în Dosarul nr. 3.197/COM/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 noiembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
