Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 847 din 9 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 alin. (5), art. 45, art. 47, art. 58, art. 60, art. 82 si art. 83 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 774 din 15 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5), <>art. 45, 47, 58, 60, 82 şi 83 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicatã de Neculai Apreotesei şi Verginica Apreotesei în Dosarul nr. 3.529/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã.
La apelul nominal se prezintã avocatul autorilor excepţiei, lipsã fiind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, avocatul autorilor excepţiei susţine cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 este neconstituţionalã, deoarece contravine prevederilor art. 108 şi art. 115 din Constituţie. De asemenea, art. 13 din ordonanţã prevede un termen de prescripţie derogatoriu de la dreptul comun, instanţa de judecatã având obligaţia de a face aplicarea acestui termen indiferent de persoana care face contestaţia la executare. Termenul de prescripţie se aplicã şi raporturilor juridice care s-au nãscut înainte de publicarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , ceea ce contravine prevederilor art. 15 din Legea fundamentalã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5), <>art. 45, 47, 58, 60 şi 82 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã procedura specialã prevãzutã de textele de lege criticate se justificã prin prisma interesului general, a naturii deosebite a creanţelor neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi strânsa legãturã a acestora cu datoria publicã, cu bugetul statului şi ocrotirea interesului public.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 83 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia, ca inadmisibilã. În acest sens, aratã cã prin <>Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004, instanţa de contencios constituţional a admis excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 83 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 3.529/2/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului. Excepţia a fost ridicatã de Neculai Apreotesei şi Verginica Apreotesei cu ocazia soluţionãrii recursului declarat împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile <>art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , instituind un termen special de prescripţie de 7 ani în ceea ce priveşte dreptul de a cere executarea silitã a creanţelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, încalcã prevederile constituţionale referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietãţii private. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 45, 47, 58, 60, 82 şi 83 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , se aratã cã acestea contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, deoarece toate aceste texte de lege conţin dispoziţii derogatorii de la dreptul comun în ceea ce priveşte instanţa competentã sã soluţioneze litigiile sau termenele de judecatã.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã legiuitorul a instituit aceste reguli speciale de procedurã ca modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale, în considerarea naturii deosebite a creanţelor neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fãrã a se îngrãdi prin aceasta dreptul substanţial de care depinde, intrinsec, soluţionarea litigiilor. Prin aceste norme de procedurã nu se încalcã dispoziţiile art. 21 din Legea fundamentalã şi nici dreptul de apãrare al autorilor excepţiei, aceştia având posibilitatea sã foloseascã toate mijloacele de apãrare şi procedurale prevãzute de lege, care, indiferent de modul cum sunt aplicate de instanţele de judecatã, le conferã un rãgaz substanţial pentru a-şi pregãti apãrarea şi a-şi susţine interesele. De asemenea, se aratã cã susţinerea potrivit cãreia, prin stabilirea termenului special de prescripţie de 7 ani este de naturã a ocroti diferit proprietatea privatã a statului faţã de cea a altor titulari, se încalcã prevederile art. 44 din Legea fundamentalã apare ca fiind neîntemeiatã, întrucât aceste prevederi se aplicã oricãrei pãrţi din litigiu, şi nu diferenţiat în raport de titularul dreptului de proprietate.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile de lege criticate nu îngrãdesc sub niciun aspect accesul liber la justiţie, care presupune posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza procedurile stabilite prin lege, în formele şi în modalitãţile instituite de legiuitor. De asemenea, se aratã cã textele de lege criticate sunt în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã. Legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi instanţa de judecatã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, din motivarea excepţiei rezultã cã autorii acesteia se referã doar la dispoziţiile art. 13 alin. (5), <>art. 45, 47, 58, 60, 82 şi 83 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , iar nu la ordonanţã în ansamblul ei.
Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (5), <>art. 45, 47, 58, 60, 82 şi 83 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, cu urmãtorul cuprins:
- Art. 13 alin. (5): "Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã a creanţelor preluate de AVAS, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, dupã caz, au fost învestite cu formulã executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplicã creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silitã a fost prescris.";
- Art. 45: "Cererile de orice naturã privind drepturile şi obligaţiile în legãturã cu activele bancare preluate de AVAS, inclusiv cele formulate pentru angajarea rãspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice, altele decât debitorii definiţi la art. 38, sunt de competenţa Curţii de apel în a cãrei razã teritorialã se aflã sediul sau, dupã caz, domiciliul pârâtului şi se judecã de urgenţã şi cu precãdere.";
- Art. 47: "(1) Orice cerere se judecã la primul termen, în afara cazului în care instanţa dispune administrarea de probe noi. Dacã din motive întemeiate pãrţile nu sunt în mãsurã sã îşi prezinte apãrãrile în mod complet, instanţa va putea, în mod excepţional, sã acorde un termen în cunoştinţã de cel mult 7 zile.
(2) Acelaşi termen de 7 zile se acordã o singurã datã şi pentru administrarea de probe noi, dispuse de instanţã, la primul termen.";
- Art. 58: "Executorul va începe executarea dupã comunicarea titlului executoriu prevãzut la art. 39 alin. (1), cu menţiunea cã neachitarea de bunãvoie a creanţei în termen de 5 zile lucrãtoare de la primire dã dreptul creditorului sã procedeze la executarea silitã fãrã nicio altã somaţie.";
- Art. 60: "Executarea silitã asupra tuturor bunurilor urmãribile aparţinând debitorilor şi garanţilor se poate face dupã expirarea termenului prevãzut la art. 58, fãrã încuviinţarea instanţei.";
- Art. 82: "(1) Litigiile în curs în legãturã cu creanţele bancare cedate AVAS, indiferent de faza în care se aflã, vor continua şi se vor soluţiona cu aplicarea procedurii prevãzute de prezenta ordonanţã de urgenţã. Actele procedurale încheiate rãmân valabile. La cererea AVAS aceastã procedurã poate fi aplicatã şi executãrilor silite începute potrivit procedurii de drept comun. Actele de executare încheiate îşi menţin valabilitatea.
(2) Executarea silitã începutã de AVAS prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecãtoreşti continuã şi pe parcursul soluţionãrii contestaţiilor formulate de debitori, aceştia având dreptul întoarcerii executãrii numai în baza unei hotãrâri judecãtoreşti definitive şi irevocabile."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , s-a mai pronunţat, statuând prin <>Decizia nr. 447 din 30 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iunie 2006, cã instituirea unui termen de prescripţie special cu privire la dreptul de a cere executarea silitã în favoarea Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului nu încalcã dreptul de proprietate privatã, precum şi cã textul legal criticat ocroteşte realizarea veniturilor obţinute din valorificarea unor active ale statului şi, prin urmare, nu se are în vedere ocrotirea în mod diferenţiat a proprietãţii private în raport cu calitatea titularilor.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 45, 47 şi 82 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , în raport cu dispoziţiile <>art. 21 din Constituţie, Curtea constatatã cã prin Decizia nr. 323 din 14 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004, a reţinut, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate reglementeazã o procedurã specialã de soluţionare a litigiilor privind creanţele neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, având în vedere natura deosebitã a acestor creanţe şi strânsa legãturã a acestora cu datoria publicã, cu bugetul statului şi ocrotirea interesului public.
Cât priveşte dispoziţiile privind termenele în care urmeazã sã se judece litigiile la care se referã ordonanţa, Curtea observã cã acestea sunt în concordanţã cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, care lasã libertatea legiuitorului sã reglementeze procedurile judiciare în spiritul exigenţei prevãzute de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã, referitoare la soluţionarea litigiilor într-un termen rezonabil, astfel cã nu poate fi reţinutã nici critica autorului excepţiei ce priveşte acest aspect.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 83 din ordonanţã, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004, a admis excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 83 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , statuând cã aceste dispoziţii legale, condiţionând însãşi înregistrarea contestaţiei la executare de plata unei cauţiuni în cuantum de 20% din valoarea activului bancar supus valorificãrii, cât şi, mai ales, convertirea neplãţii sale într-un veritabil fine de neprimire a contestaţiei la executare, sunt excesive şi prin aceasta îngrãdesc în mod nepermis accesul liber la justiţie. De asemenea, Curtea a observat cã, dacã cuantumul sumei datorate este important, debitorul se aflã în imposibilitate de a achita cauţiunea impusã de lege, fiind astfel lipsit de dreptul de a formula contestaţie la executare şi de a repune în discuţie respectivul cuantum, chiar dacã, prin ipotezã, nu datoreazã suma la care a fost impus.
Având în vedere prevederile <>art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora nu pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii, rezultã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 83 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 urmeazã sã fie respinsã ca fiind inadmisibilã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a alin. (2) şi (3) ale <>art. 83 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 , Curtea constatã cã nici aceasta nu poate fi primitã. Aceste dispoziţii de aplicare au rãmas fãrã obiect, prin declararea alineatului de referinţã ca neconstituţional, excepţia devenind, de asemenea, inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5), <>art. 45, 47, 58, 60 şi 82 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicatã de Neculai Apreotesei şi Verginica Apreotesei în Dosarul nr. 3.529/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 83 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
