Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 847 din 23 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (3) si ale art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 635 din 6 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) şi ale art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Aurelian Cornel Cioran în Dosarul nr. 3.740/30/2010 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 septembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.740/30/2010, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) şi ale art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii.
Excepţia a fost invocatã de Aurelian Cornel Cioran, într-un dosar având ca obiect anularea unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate încalcã dispoziţiile constituţionale invocate, întrucât impun persoanelor care realizeazã activitãţi independente plata obligatorie, prin efectul legii, a contribuţiei pentru asigurãrile sociale de sãnãtate, transformând, astfel, un drept fundamental - dreptul la ocrotirea sãnãtãţii - într-o obligaţie, ceea ce determinã, în opinia acestuia, o supraimpozitare nejustificatã a veniturilor realizate de aceastã categorie de cetãţeni.
Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 208 alin. (3) şi art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006. Examinând susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 208 alin. (3) şi art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 208 alin. (3): "Asigurãrile sociale de sãnãtate sunt obligatorii şi funcţioneazã ca un sistem unitar, iar obiectivele menţionate la alin. (2) se realizeazã pe baza urmãtoarelor principii:
a) alegerea liberã de cãtre asiguraţi a casei de asigurãri;
b) solidaritate şi subsidiaritate în constituirea şi utilizarea fondurilor;
c) alegerea liberã de cãtre asiguraţi a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente şi de dispozitive medicale, în condiţiile prezentei legi şi ale contractului-cadru;
d) descentralizarea şi autonomia în conducere şi administrare;
e) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurãri sociale de sãnãtate pentru formarea Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate;
f) participarea persoanelor asigurate, a statului şi a angajatorilor la managementul Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate;
g) acordarea unui pachet de servicii medicale de bazã, în mod echitabil şi nediscriminatoriu, oricãrui asigurat;
h) transparenţa activitãţii sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate;
i) libera concurenţã între furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurãri de sãnãtate.";
- Art. 257 alin. (2) lit. b): "Contribuţia lunarã a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplicã asupra: [...]
b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfãşoarã activitãţi independente care se supun impozitului pe venit; dacã acest venit este singurul asupra cãruia se calculeazã contribuţia, aceasta nu poate fi mai micã decât cea calculatã la un salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar;".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 34 - Dreptul la ocrotirea sãnãtãţii şi art. 56 - Contribuţii financiare.
Examinând susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã acestea sunt neîntemeiate, întrucât obligativitatea asigurãrii şi a contribuţiei la sistemul asigurãrilor sociale de sãnãtate trebuie analizatã în legãturã cu un alt principiu ce stã la baza acestui sistem, anume cel al solidaritãţii. Astfel, datoritã solidaritãţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţã medicalã pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se aflã în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurãri de sãnãtate. Dispoziţiile art. 208 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 reprezintã, de fapt, o expresie a prevederilor constituţionale care reglementeazã ocrotirea sãnãtãţii şi a celor care consacrã obligaţia statului de a asigura protecţia socialã a cetãţenilor.
De altfel, prin Decizia nr. 705 din 11 septembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2010, Curtea a statuat cã sistemul asigurãrilor sociale de sãnãtate îşi poate realiza obiectivul principal datoritã solidaritãţii celor care contribuie.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) din lege, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, şi Decizia nr. 539 din 27 iunie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006, cã este firesc ca valoarea contribuţiei sã difere de la persoanã la persoanã, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Aceastã diferenţã este rezonabilã şi justificatã de situaţia obiectiv deosebitã în care se aflã persoanele care realizeazã venituri mai mari faţã de cele ale cãror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidaritãţii şi subsidiaritãţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurãrilor sociale de sãnãtate.
De asemenea, Curtea a reţinut cã principiul constituţional al aşezãrii juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizeazã venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimatã procentual, este unicã, neavând caracter progresiv, astfel cã diferenţa valoricã a contribuţiei este determinatã de nivelul diferit al venitului.
Mai mult, prin Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, Curtea a constatat cã legiuitorul, având în vedere situaţia specificã a diferitelor categorii de persoane asigurate, în funcţie de provenienţa veniturilor, a înţeles sã stabileascã un tratament juridic diferenţiat sub aspectul veniturilor în raport cu care se stabileşte contribuţia lunarã. Acest mod de reglementare nu contravine însã principiului constituţional al egalitãţii în drepturi care permite legiuitorului sã instituie un tratament juridic diferenţiat atunci când situaţiile de fapt avute în vedere sunt obiectiv diferite.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) şi ale art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de Aurelian Cornel Cioran în Dosarul nr. 3.740/30/2010 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 iunie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
