Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Nedad Vuletici în Dosarul nr. 8.620/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Autorul solicitã admiterea excepţiei şi depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 aprilie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 8.620/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 140^2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Nedad Vuletici în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei încheieri de şedinţã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece este încãlcat dreptul unei persoane de a ataca o hotãrâre în acelaşi condiţii ca şi reprezentantul Ministerului Public, apãrarea neavând, în acest caz, aceleaşi drepturi ca şi acuzarea.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece textul legal criticat vine în contradicţie cu prevederile art. 21 din Constituţie care reglementeazã accesul liber la justiţie şi, prin aceasta, dreptul persoanei de a se apãra împotriva oricãrei mãsuri luate de o instanţã sau orice alt organism jurisdicţional. Totodatã sunt afectate şi prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care reglementeazã acest drept cu valoare de principiu.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu- ţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 140^2 din Codul de procedurã penalã astfel cum au fost introduse prin <>Legea nr. 281/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, cu denumirea marginalã Plângerea împotriva ordonanţei procurorului privind mãsurile preventive prevãzute în art. 136 lit. b) şi c), care au urmãtorul conţinut:
"Împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea mãsurii obligãrii de a nu pãrãsi localitatea ori a mãsurii obligãrii de a nu pãrãsi ţara, învinuitul sau inculpatul poate face plângere în termen de 3 zile de la luarea mãsurii, la instanţa cãreia i-ar reveni competenţa sã judece cauza în primã instanţã.
Plângerea se va soluţiona în camera de consiliu.
Citarea învinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu împiedicã judecarea plângerii.
Participarea procurorului la judecarea plângerii este obligatorie.
Dosarul va fi înaintat instanţei în termen de 24 de ore, iar plângerea se soluţioneazã în termen de 3 zile.
Instanţa se pronunţã în aceeaşi zi, prin încheiere.
Când considerã cã mãsura preventivã este ilegalã sau nu este justificatã, instanţa dispune revocarea ei.
Plângerea învinuitului sau inculpatului împotriva ordonanţei procurorului, prin care s-a dispus luarea mãsurii preventive, nu este suspensivã de executare.
Dosarul se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la soluţionarea plângerii."
În opinia autorului excepţiei, deşi nu a precizat in terminis, aceste prevederi încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie şi art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi. Astfel, prin <>Decizia nr. 392 din 12 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 19 august 2005, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^2 din Codul de procedurã penalã, prilej cu care a statuat cã este de competenţa exclusivã a legiuitorului de a stabili care sunt cãile de atac şi în ce condiţii pot fi exercitate, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, care prevede: "Competenţa [... ] şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege." De asemenea, lipsa reglementãrii privind exercitarea cãii de atac a recursului împotriva unor încheieri de şedinţã prin care s-a respins cererea de revocare a mãsurii preventive a obligãrii de a nu pãrãsi localitatea sau ţara se justificã prin nevoia de a se evita tergiversarea inutilã a soluţionãrii fondului cauzei. În plus, în acord cu <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 , accesul liber la justiţie nu înseamnã cã el trebuie asigurat la toate cãile de atac prevãzute de lege - apel, recurs - deoarece competenţa şi cãile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite.
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140^2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Nedad Vuletici în Dosarul nr. 8.620/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
