Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 843 din 24 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 6 si 7 din Codul de procedura penala
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 6 şi 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Sergiu Leon Rus în Dosarul nr. 1.682/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 24 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.682/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 6 şi 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Sergiu Leon Rus în dosarul de mai sus. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3), art. 24 şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece partea vãtãmatã este pusã în imposibilitate de a-şi demonstra susţinerile în alt mod decât prin înscrisuri. Or, dacã proba audierii martorilor nu a fost administratã de procuror, judecãtorul este subordonat acestuia din urmã în ceea ce priveşte probaţiunea şi instrumentarea cauzei. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã nu şi-a exprimat opinia cu privire la fondul excepţiei de neconstituţionalitate invocate. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 6 şi 7 cu denumirea Plângerea în faţa judecãtorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: "La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecãtorul dã cuvântul persoanei care a fãcut plângerea, persoanei faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale şi apoi procurorului. Judecãtorul, soluţionând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 354 din 23 septembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 19 octombrie 2004, precum şi prin <>Decizia nr. 412 din 12 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, a statuat cã limitarea mijloacelor de probã care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, realizatã prin dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, este justificatã având în vedere natura juridicã a acestei plângeri, care nu vizeazã judecarea propriu-zisã a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizeazã un examen al rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului atacate, sub aspectul legalitãţii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionãrii plângerii, instanţa sã verifice pe baza lucrãrilor şi a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecatã atacate, dacã aceastã soluţie a fost sau nu dispusã cu respectarea dispoziţiilor legale. Aşa fiind, nu poate fi primitã critica potrivit cãreia dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã încalcã dreptul de acces liber la justiţie, plângerea reglementatã de dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã fiind în sine o garanţie a realizãrii acestui drept. De asemenea, Curtea a reţinut cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã nu încalcã dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfinţit de prevederile constituţionale şi de reglementãrile internaţionale, petentul având deplina libertate de a demonstra în faţa instanţei de judecatã nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrãrile şi materialul din dosarul cauzei, precum şi posibilitatea prezentãrii unor probe suplimentare faţã de cele deja administrate, respectiv "înscrisuri noi". Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 6 şi 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Sergiu Leon Rus în Dosarul nr. 1.682/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2010.
