Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 843 din 11 octombrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Transpagony" - S.R.L. din Miercurea-Ciuc în Dosarul nr. 1.686/96/2011 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.181 D/2012. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate, ci reprezintă o măsură fiscală prin care se limitează orice transfer de proprietate a bunurilor unui contribuabil, persoană juridică, care este înregistrat ca inactiv în Registrul contribuabililor inactivi, deoarece aceştia s-au sustras de la obligaţiile fiscale ori de la inspecţia fiscală privind activitatea desfăşurată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 3 din 18 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.686/96/2011, Tribunalul Harghita - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Transpagony" - S.R.L. din Miercurea-Ciuc într-o cauză având ca obiect o cerere prin care se solicită anularea unui act referitor la taxe şi impozite. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate încalcă principiul securităţii juridice, întrucât permit reactivarea ulterioară a contribuabililor inactivi, ca urmare a îndeplinirilor tuturor obligaţiilor ce le revin, astfel că persoana declarată inactivă îşi poate corecta oricând situaţia din punct de vedere fiscal, pe când tranzacţia neluată în considerare produce efecte imediate părţii de bună-credinţă. De asemenea, consideră că prevederile art. 11 alin. (1^2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal sunt contrare art. 1 alin. (3), art. 44 alin. (1) şi (8) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, ca urmare a extinderii culpei şi a sancţionării contribuabililor de bună-credinţă care efectuează tranzacţii cu contribuabili inactivi şi ca urmare a încărcării fiscale nejustificate din punct de vedere al impozitului pe profit şi al taxei pe valoarea adăugată. Tribunalul Harghita - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, menţionând că prevederea legală criticată a suferit modificări, însă nu de substanţă, iar autoarea excepţiei nu arată la care raport juridic se referă când susţine că este afectată securitatea raporturilor juridice. Totodată, arătă că presupusele atingeri aduse securităţii raporturilor juridice şi dreptului de proprietate nu sunt de natură să atragă neconstituţionalitatea prevederilor art. 11 alin. (12) din Codul fiscal, deoarece sunt prevăzute de lege, urmăresc un scop legitim, constând în izolarea, din punct de vedere economic, a contribuabililor care se sustrag de la regimul fiscal şi sunt necesare într-o societate democratică, fiind proporţionale cu scopul urmărit. Pentru a se proteja de efectuarea unei plăţi nedeductibile din punct de vedere fiscal, contribuabilii fac o simplă verificare a situaţiei celor cu care contractează pe pagina de internet a Ministerului Finanţelor Publice, pe portalul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, verificare ce nu poate fi considerat o sarcină disproporţionată. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte dreptul de proprietate, precum şi în ceea ce priveşte controlul de constituţionalitate al legilor şi ordonanţelor ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, deşi au fost modificate succesiv. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(1^2) Beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la contribuabili după înscrierea acestora ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi conform art. 78 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la valorile supreme ale statului, art. 44 alin. (1) şi (8) privind dreptul de proprietate privată şi art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietăţii private. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: Prevederile art. 11 alin. (1^2) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal au fost introduse prin Legea nr. 494/2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 83/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal şi au suferit mai multe modificări succesive, păstrându-se însă soluţia legislativă iniţială. Astfel, aceste dispoziţii stabilesc că beneficiarii care achiziţionează bunuri şi/sau servicii de la contribuabili după ce aceştia au fost înscrişi ca inactivi în Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective, cu excepţia achiziţiilor de bunuri efectuate în cadrul procedurii de executare silită. Din economia textului criticat, Curtea, pe de o parte, observă că acesta se referă la un drept de deducere, iar, pe de altă parte, nu conţine norme care să încalce dispoziţiile constituţionale invocate de autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Curtea constată că, potrivit art. 56 alin. (2) din Constituţie , cetăţenii au obligaţia să contribuie la cheltuielile publice, iar stabilirea obligaţiei de plată a impozitelor şi taxelor, precum şi scutirea de la plată a unor impozite sau taxe pentru anumite bunuri ori venituri sau pentru anumite categorii de contribuabili se întemeiază pe principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale. În concret, contribuabilii declaraţi inactivi, pe toată perioada inactivităţii fiscale, nu au obligaţia plăţii impozitului pe profit, astfel încât orice vânzare de bunuri sau servicii către terţi nu este înregistrată şi, prin urmare, nu este impozitată. Într-o astfel de situaţie, cel care cumpără de la un contribuabil declarat inactiv, dacă i s-ar recunoaşte dreptul de deducere a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată, şi-ar diminua materia impozabilă, fără ca în patrimoniul celui care vinde să se înregistreze o creştere corespunzătoare a aceleiaşi materii impozabile şi, astfel, bugetul de stat ar fi prejudiciat. Aşadar, prevederile care stabilesc posibilitatea deducerii unor cheltuieli şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective sunt o excepţie de la regula generală, stabilită de legiuitor, în virtutea prevederilor constituţionale ale art. 61. Legiuitorul, prin adoptarea unor măsuri active de susţinere a celor cu care contribuabilii intră în relaţii contractuale, precum cea din cazul de faţă, încurajează menţinerea contribuabililor ca activ, determinându-i să evite declararea ca inactivi/reactivi şi, totodată, cointeresează beneficiarii de a încheia relaţii contractuale cu contribuabilii activi, tocmai prin presupusa facilitate pe care le-o oferă această relaţie contractuală. Această măsură este mai degrabă una pentru evitarea sistemului de declarare ca inactiv a contribuabilului, fără a constitui o sancţiune pecuniară ce ar trebui suportată de beneficiarii dreptului de deducere a cheltuielilor şi a taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor respective, în cauza de faţă fiind vorba de neobţinerea unui avantaj pecuniar de către beneficiar din partea statului. Or, Curtea reţine, pe de o parte, că, potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional şi prevederilor constituţionale, dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate, însă conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. Pe de altă parte, astfel cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, spre exemplu prin Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012, problema garantării şi ocrotirii constituţionale a dreptului de proprietate nu se poate invoca în favoarea unei persoane care nu este titularul acestui drept, ce ar urma să se nască ulterior. Sumele eventuale ce rezultă dintr-o astfel de deducere nu pot forma, prin urmare, obiectul dreptului de proprietate al beneficiarului, atâta timp cât acesta nu îndeplineşte condiţiile legale pentru obţinerea dreptului de deducere. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la valorile supreme ale statului, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1^2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Transpagony" - S.R.L. din Miercurea-Ciuc în Dosarul nr. 1.686/96/2011 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2012.
