Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 842 din 24 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 303 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 490 din 16 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Doru Colac în Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. în format vechi 4.060/2006) al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã doamna avocat Mariana Ştefan din cadrul Baroului Bucureşti, în calitate de apãrãtor ales al autorului excepţiei, a depus o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, întrucât, din motive medicale, nu se poate prezenta în faţa Curţii. Depune o scrisoare medicalã potrivit cãreia a suferit o intervenţie chirurgicalã, iar la data de 29 mai a fost externatã cu recomandarea de a evita traumatismele şi efortul.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate, deoarece doamna avocat nu este în imposibilitate de a se deplasa, cu atât mai mult cu cât a fost prezentã zilele trecute la postul de televiziune OTV.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedurã civilã, şi ţinând seama de concluziile procurorului, respinge cererea formulatã, deoarece de la data externãrii, respectiv 29 mai 2010, şi pânã în prezent doamna avocat a avut posibilitatea sã întreprindã demersurile necesare în vederea obţinerii acordului prealabil al clientului pentru substituirea sa în acord cu dispoziţiile art. 221 din Statutul profesiei de avocat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. în format vechi 4.060/2006), Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 303 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Doru Colac în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1)-(3), art. 23 şi 24, precum şi dispoziţiile art. 5 şi 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece se poate ataca cu recurs doar încheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei, nu şi încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. De asemenea, din perspectiva criticilor formulate, aratã cã se contestã o omisiune de reglementare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 303 alin. 3 cu denumirea marginalã Suspendarea judecãţii din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: "Încheierea datã în primã instanţã prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacatã separat cu recurs la instanţa superioarã în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsã. Recursul nu suspendã executarea şi se judecã în termen de 3 zile."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit dispoziţiilor art. 126 şi 129 din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competentã sã reglementeze cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti în cadrul procedurii de judecatã, precum şi modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competenţe, legiuitorul stabileşte hotãrârile judecãtoreşti împotriva cãrora pot fi exercitate cãile de atac şi condiţiile în care pot fi folosite aceste cãi.
În ceea ce priveşte încheierile, ca specie de hotãrâri judecãtoreşti pronunţate în cursul procesului, dar prin care nu se soluţioneazã fondul cauzei, acestea nu pot fi atacate, de regulã, decât odatã cu hotãrârile judecãtoreşti care soluţioneazã fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului procesual penal român, sentinţele şi deciziile. Stabilind, prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, cã încheierile pot fi atacate cu recurs numai odatã cu sentinţa sau cu decizia atacatã, legiuitorul a acţionat în limitele competenţei sale, prevãzute prin dispoziţiile constituţionale evocate mai sus. Regula exercitãrii cãilor de atac împotriva încheierilor numai odatã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfãşurãrii procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenţã recunoscutã cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituţional, cât şi în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã la art. 6 paragraful 1 dreptul oricãrei persoane "la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale". Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitãrii cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, prin care se soluţioneazã fondul cauzei, este asigurat accesul liber la justiţie.
Faptul cã încheierea prin care se respinge cererea de suspendare nu este supusã niciunei cãi de atac se explicã, pe de o parte, prin necesitatea de a evita o prelungire abuzivã a procesului, iar pe de altã parte, prin aceea cã ea poate fi atacatã cu recurs odatã cu hotãrârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.
Susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate conform cãreia prin dispoziţiile art. 303 alin. 3 din Codul de procedurã penalã se încalcã prevederile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la principiul egalitãţii în drepturi, precum şi la dreptul la apãrare este nefondatã, deoarece, dimpotrivã, legea asigurã accesul persoanelor interesate la justiţie, prin reglementarea posibilitãţii exercitãrii recursului împotriva încheierilor pronunţate de instanţã odatã cu exercitarea recursului împotriva sentinţei sau a deciziei atacate. Totodatã, dispoziţiile art. 303 alin. 3 din Codul de procedurã penalã nu opresc pãrţile interesate de a se apãra, beneficiind de toate garanţiile procesuale în acest sens, şi se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţii juridice identice, principiul egalitãţii neavând semnificaţia unei uniformitãţi.
Textul criticat nu contravine nici art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care se referã la dreptul la libertate şi la siguranţã, iar nu la exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, şi nici art. 6 din aceeaşi convenţie, care, prin consacrarea principiului celeritãţii procesului judiciar, permite adoptarea de cãtre statele pãrţi la convenţie a unor reglementãri, precum cea prevãzutã de art. 303 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, menite sã împiedice prelungirea judecãrii cauzelor peste limitele unui termen rezonabil.
În sfârşit, Curtea constatã cã prevederile constituţionale referitoare la libertatea individualã nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Doru Colac în Dosarul nr. 4.060/45/2006 (nr. în format vechi 4.060/2006) al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
