Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 842 din 2 octombrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedura penala
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã din oficiu în Dosarul nr. 9.657/4/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia penalã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 23 martie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 9.657/4/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã din oficiu de instanţa de judecatã. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin principiului constituţional consacrat în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, precum şi dispoziţiilor art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv la interzicerea discriminãrii. Astfel, considerã cã art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedurã penalã produce discriminãri între fãptuitorii care sunt trimişi în judecatã prin rechizitoriu şi fãptuitorii care ajung în faţa instanţei de judecatã prin formularea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmãririi penale. În acest sens, aratã cã, spre deosebire de situaţia fãptuitorilor care sunt trimişi în judecatã prin rechizitoriu şi faţã de care s-a dispus o soluţie de achitare în temeiul art. 10 lit. a)-e) din Codul de procedurã penalã, prilej cu care se soluţioneazã şi latura civilã a cauzei, cu toate cã nu este angajatã rãspunderea penalã a vreunei persoane, în cazul fãptuitorilor al cãror dosar este studiat de cãtre instanţã cu prilejul formulãrii unei plângeri împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, instanţa nu poate examina latura civilã. În consecinţã, autorul excepţiei apreciazã cã art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedurã penalã este "neconstituţional în mãsura în care se interpreteazã cã nu permite soluţionarea laturii civile în cazul în care soluţia de netrimitere în judecatã este corectã sub aspectul modului de soluţionare a laturii penale". În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, atunci când instanţa penalã respinge plângerea, prin sentinţã, şi menţine soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacatã, se confirmã doar legalitatea actului procurorului, iar aspectele legate de latura civilã pot face obiectul unui proces în faţa instanţei civile, în care sã se analizeze pe fond toate susţinerile şi probele propuse de pãrţi, sub acest ultim aspect instanţa care soluţioneazã plângerea potrivit art. 278^1 din Codul de procedurã penalã fiind limitatã la materialul din dosarul cauzei şi la înscrisurile noi prezentate. În acest caz, ne aflãm în situaţii diferite, cu reguli de procedurã diferite, stabilite de legiuitor în virtutea atributelor sale constituţionale. Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedurã penalã, astfel cum au fost modificate, dar cu pãstrarea soluţiei legislative iniţiale, prin <>Legea nr. 356/2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi au urmãtorul cuprins: "Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: a) respinge plângerea, prin sentinţã, ca tardivã sau inadmisibilã ori, dupã caz, ca nefondatã, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacatã". În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, precum şi a dispoziţiilor art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv la interzicerea discriminãrii. În acest sens, susţine cã textul de lege criticat genereazã un tratament juridic discriminatoriu între persoanele care sunt trimise în judecatã prin rechizitoriu şi cele care ajung în faţa instanţei de judecatã prin formularea plângerii împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmãririi penale. Astfel, în cazul persoanelor care au formulat o plângere conform art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, instanţa nu poate soluţiona latura civilã a cauzei. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã cele douã categorii de persoane la care se referã autorul excepţiei nu se aflã în aceeaşi situaţie juridicã, fiind supuse unor instituţii juridice diferite. Astfel, spre deosebire de situaţia soluţionãrii plângerii formulate împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã, care are în vedere persoane faţã de care nu s-au desfãşurat decât acte de urmãrire penalã, în situaţia persoanelor care au fost trimise în judecatã prin rechizitoriu s-a pornit acţiunea penalã, iar acestea au dobândit calitatea de inculpat. Aşa fiind, odatã pornitã acţiunea penalã, instanţa procedeazã la judecata în fond a cauzei, dând, dupã caz, o soluţie de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, pronunţându-se şi cu privire la latura civilã, în timp ce în cazul soluţionãrii plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, instanţa nu judecã infracţiunea care a fãcut obiectul urmãririi penale, ci verificã doar rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor dosarului, a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate. În consecinţã, Curtea apreciazã cã aceste aspecte justificã aplicarea, şi în speţa de faţã, a soluţiei consacrate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit cãreia instituirea unui tratament juridic diferenţiat nu poate fi privitã ca o încãlcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, atâta vreme cât situaţiile avute în vedere sunt diferite. De asemenea, nu sunt încãlcate nici prevederile art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv la interzicerea discriminãrii. Curtea constatã cã s-a pronunţat, în jurisprudenţa sa, prin numeroase decizii, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, statuând, în mod constant, cã acestea nu încalcã egalitatea în drepturi şi dreptul la un proces echitabil, ci dau expresie acestor garanţii constituţionale. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 4 august 2005, <>Decizia nr. 66 din 3 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 17 februarie 2005, şi <>Decizia nr. 141 din 21 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006, ale cãror considerente îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, deoarece nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii. De altfel, ceea ce se solicitã, în realitate, în motivarea excepţiei, este completarea prevederilor de lege criticate, în sensul reglementãrii posibilitãţii ca instanţa de judecatã, atunci când pronunţã o soluţie de respingere a plângerii, formulatã în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, sã soluţioneze şi latura civilã. O asemenea solicitare excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, care, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "[...] se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã din oficiu în Dosarul nr. 9.657/4/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia penalã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 octombrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu _____
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
