Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 841 din 28 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 46 din 22 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de He Wangfen în Dosarul nr. 47.527/3/2005(RF) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde, personal, autorul excepţiei, He Wangfen, lipsind partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.394D/2006, nr. 1.396D/2006 şi nr. 1.399D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Ye Fen, Ye Ajun, Liu Wenwen, prin reprezentant legal Hua Xiaofen, şi de Guo Wangzhen în dosarele nr. 10.022/302RF/2004, nr. 10.719/302RF/2004 şi, respectiv, nr. 14.333/302RF/2004 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspund, personal, autorii excepţiei Guo Wangzhen şi Liu Wenwen, prin reprezentant legal Hua Xiaofen, fiind prezent şi traducãtorul autorizat de limbã chinezã, domnul Ioan Budura. Se constatã lipsa autorilor Ye Fen şi Ye Ajun, a pãrţii Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, precum şi a Autoritãţii Tutelare din cadrul Primãriei Sectorului 2 Bucureşti. Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Autorii prezenţi ai excepţiei de neconstituţionalitate şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 1.394D/2006, nr. 1.396D/2006 şi nr. 1.399D/2006 la Dosarul nr. 1.376D/2006, care a fost primul înregistrat.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã, în toate aceste dosare, partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pãrţilor.
Autorii prezenţi solicitã admiterea acesteia astfel cum au formulat-o în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal. În plus, expun situaţia de fapt care îi determinã sã nu doreascã sã se întoarcã în ţara de origine.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogatã expres prin <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Precizeazã, însã, cã soluţia legislativã conţinutã în textul art. 5 din ordonanţã a fost preluatã de noua reglementare, la art. 26. Considerã cã jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile menţionate din <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 îşi menţine valabilitatea şi în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 , motiv pentru care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate a acestora.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierile din 9 martie 2006 şi 18 mai 2006, pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 47.527/3/2005(RF), nr. 10.022/302RF/2004, nr. 10.719/302RF/2004 şi, respectiv, nr. 14.333/302RF/2004, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã. Excepţiile au fost ridicate de He Wangfen, Ye Fen, Ye Ajun, Liu Wenwen, prin reprezentant legal Hua Xiaofen, şi de Guo Wangzhen, în cauze privind soluţionarea cererilor de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine, în esenţã, cã prevederile criticate contravin dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, raportate la cele ale art. 8 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care garanteazã dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. Considerã cã redactarea <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 este imprecisã în ceea ce priveşte condiţia protejãrii dreptului la viaţa de familie, permiţând o interpretare arbitrarã a condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare pentru acest motiv. Aratã cã legea trebuie sã indice cu suficientã claritate limitele şi modalitãţile de exercitare a marjei de apreciere a autoritãţilor, în speţã, în ceea ce priveşte amestecul acestora în exercitarea dreptului la viaţa de familie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã textul de lege criticat este în deplinã concordanţã atât cu dispoziţiile art. 48 alin. (1) din Constituţie, cât şi cu cele ale art. 8 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorii excepţiilor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile autorilor prezenţi ai excepţiilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, care, la data invocãrii excepţiei de neconstituţionalitate, aveau urmãtorul cuprins:
Art. 5: "Protecţia umanitarã condiţionatã se poate acorda strãinului care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care existã motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, riscã sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale constând în:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse; sau
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
3. o ameninţare serioasã, individualã, la adresa vieţii sau integritãţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern sau internaţional, dacã solicitantul face parte din populaţia civilã."
În opinia autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimţitã între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea pãrinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, precum şi prevederilor art. 8 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii sale cu soluţionarea acestora, <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogatã expres prin <>art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006.
Curtea observã cã textul <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , criticat de autorii excepţiilor, se referea la condiţiile de acordare a protecţiei umanitare condiţionate. <>Legea nr. 122/2006 reglementeazã, prin art. 26, o formã de protecţie a strãinilor şi apatrizilor, denumitã protecţie subsidiarã, preluând esenţa conţinutului normativ al <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 .
Prin urmare, Curtea reţine cã obiectul excepţiilor din prezentele dosare îl constituie dispoziţiile <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, al cãror cuprins este urmãtorul:
Art. 26 - "Protecţia subsidiarã": "(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
3. o ameninţare serioasã, individualã, la adresa vieţii sau integritãţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacã solicitantul face parte din populaţia civilã."
Curtea a mai exercitat controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 . Prin <>Decizia nr. 702 din 19 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiatã, pentru considerentele acolo reţinute.
Cele statuate prin decizia menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea, în cauza de faţã neintervenind elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în aceastã materie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de He Wangfen, Ye Fen, Ye Ajun, Liu Wenwen, prin reprezentant legal Hua Xiaofen, şi de Guo Wangzhen în dosarele nr. 47.527/3/2005(RF), nr. 10.022/302RF/2004, nr. 10.719/302RF/2004 şi, respectiv, nr. 14.333/302RF/2004 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 noiembrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
