Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 84 din 7 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 96 alin. (1) si alin. (2) lit. b), art. 97 alin. (1) lit. a) si alin. (2), art. 102 alin. (3) lit. e), art. 109 alin. (2) si art. 118 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 168 din 14 martie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 102 alin. (3) lit. e), art. 109 alin. (2) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Todor Chiciudean în Dosarul nr. 3.845/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã şi contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 154D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.845/90/2010, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã şi contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 102 alin. (3) lit. e), art. 109 alin. (2) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de contestatorul Todor Chiciudean într-o cauzã având ca obiect contestaţia în anulare formulatã împotriva Deciziei nr. 1.302 din 5 noiembrie 2009, pronunţatã de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 6.911/288/2008, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vâlcea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 25 alin. (1) şi art. 53, precum şi prevederilor art. 8 şi 18 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens aratã, în esenţã, cã "stabilirea competenţei de soluţionare a plângerilor contravenţionale numai în favoarea instanţelor în a cãror razã teritorialã a fost constatatã fapta limiteazã accesul la justiţie şi soluţionarea cauzei într-un termen util, întrucât contravenientul este pus în situaţia de a parcurge distanţe considerabile pentru a-şi putea susţine plângerea contravenţionalã [...], astfel fiind încãlcat şi art. 53 din Constituţie". De asemenea, autorul excepţiei considerã cã art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 este neconstituţional în raport cu prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 20 alin. (2), deoarece acesta nu conţine menţiuni exprese privind legalitatea folosinţei mijloacelor tehnice de constatare a contravenţiei. Totodatã, aratã cã îngrãdirea, restrângerea sau suspendarea temporarã a exercitãrii unor drepturi ca sancţiune contravenţionalã complementarã pot fi numai atributele puterii judecãtoreşti.
Instanţa de judecatã nu îşi exprimã opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 102 alin. (3) lit. e), art. 109 alin. (2) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b): "(1) Sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlãturarea unei stãri de pericol şi preîntâmpinarea sãvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplicã prin acelaşi proces-verbal prin care se aplicã şi sancţiunea principalã a amenzii sau avertismentului.
(2) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt urmãtoarele: [...]
b) suspendarea exercitãrii dreptului de a conduce, pe timp limitat,";
- Art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2): "(1) În cazurile prevãzute în prezenta ordonanţã de urgenţã, poliţistul rutier dispune şi una dintre urmãtoarele mãsuri tehnico-administrative:
a) reţinerea permisului de conducere şi/sau a certificatului de înmatriculare ori de înregistrare sau, dupã caz, a dovezii înlocuitoare a acestora; [...]
(2) Reţinerea permisului de conducere ori a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare se face de cãtre poliţistul rutier, de regulã odatã cu constatarea faptei, eliberându-se titularului o dovadã înlocuitoare cu sau fãrã drept de circulaţie.";
- Art. 102 alin. (3) lit. e): "Constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amenda prevãzutã în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendãrii exercitãrii dreptului de a conduce pentru o perioadã de 90 de zile sãvârşirea de cãtre conducãtorul de autovehicul sau tramvai a urmãtoarelor fapte: [...]
e) depãşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatatã, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.";
- Art. 109 alin. (2): "Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.";
- Art. 118 alin. (1): "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecãtoria în a cãrei razã de competenţã a fost constatatã fapta."
Autorul excepţiei considerã cã aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) care consacrã principiul separaţiei puterilor în stat şi principiul respectãrii şi supremaţiei Constituţiei, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2), art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 25 privind dreptul la liberã circulaţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi prevederilor art. 8 şi 18 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, respectiv limitarea folosirii restrângerii drepturilor.
Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã susţinerile autorului excepţiei nu sunt întemeiate, dispoziţiile art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), precum şi ale art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevãd, în deplin acord cu principiile care fundamenteazã statul de drept, sancţionarea unor fapte de încãlcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevãzut încã din primul articol al aceleiaşi ordonanţe de urgenţã, respectiv "asigurarea desfãşurãrii fluente şi în siguranţã a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integritãţii corporale şi a sãnãtãţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietãţii publice şi private, cât şi a mediului". Aşa fiind, reglementarea unor sancţiuni contravenţionale pentru încãlcarea acestor reguli este deplin justificatã din perspectiva interesului general ocrotit. În acelaşi sens Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, şi Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005.
Alin. (2) al art. 109 din ordonanţa de urgenţã criticatã prevede cã se poate face constatarea contravenţiilor şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. Revine instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului, aşadar şi de a examina probele care stau la baza aplicãrii sancţiunii contravenţionale, obţinute cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, la care face referire autorul prezentei excepţii în motivarea acesteia.
Faptul cã, potrivit art. 109 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, aceste sancţiuni contravenţionale se aplicã de cãtre poliţistul rutier dã expresie competenţei acestui reprezentant al autoritãţii publice, astfel cum a fost reglementatã de legiuitor, şi nu aduce nicio atingere dispoziţiilor constituţionale referitoare la separaţia puterilor în stat. Astfel, potrivit art. 1 alin. (3) din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, "Autoritatea competentã în domeniul circulaţiei pe drumurile publice privind iniţierea şi avizarea unor reglementãri, precum şi aplicarea şi exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin Inspectoratul General al Poliţiei Române", iar, potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, "îndrumarea, supravegherea şi controlul respectãrii normelor de circulaţie pe drumurile publice se fac de cãtre poliţia rutierã din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care are obligaţia sã ia mãsurile legale în cazul în care constatã încãlcãri ale acestora". În plus, mãsurile dispuse de reprezentanţii poliţiei rutiere sunt supuse controlului instanţelor judecãtoreşti, prin posibilitatea persoanei contraveniente de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie, plângere care, potrivit art. 118 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, suspendã executarea acestor mãsuri de la data înregistrãrii plângerii contravenţionale pânã la data rãmânerii definitive şi irevocabile a hotãrârii judecãtoreşti.
Cât priveşte art. 118 alin. (1) din aceeaşi ordonanţã de urgenţã, se constatã cã, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii acestui text legal, în raport cu aceleaşi critici. Astfel, prin Decizia nr. 464 din 22 aprilie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, Curtea a reţinut cã textul de lege criticat, care instituie norme de procedurã privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, nu îngrãdeşte accesul liber la justiţie al persoanelor interesate şi nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivã, reglementarea competenţei teritoriale a instanţelor judecãtoreşti în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenţie prin care se constatã încãlcãri ale dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice este menitã sã dea expresie garanţiilor constituţionale invocate, prin asigurarea administrãrii, cu celeritate, a probelor strânse de lucrãtorii poliţiei rutiere.
În continuare, Curtea reţine cã susţinerea referitoare la încãlcarea art. 25 din Constituţie nu are legãturã cu textele de lege criticate. Dreptul la liberã circulaţie vizeazã libertatea de mişcare a cetãţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formeazã acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţãrii. Dreptul la liberã circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţia României, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefãcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizeazã libera circulaţie.
De altfel, şi "libera circulaţie", prevãzutã de textul constituţional invocat în motivarea excepţiei, se desfãşoarã potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, precum şi a unei normale desfãşurãri a relaţiilor interstatale.
Referitor la invocarea încãlcãrii art. 53 din Constituţie, Curtea observã cã textul constituţional se referã exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi prevãzute de Constituţie, iar dispoziţiile de lege criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevãd sancţionarea unor fapte de încãlcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 alin. (1) şi alin. (2) lit. b), art. 97 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 102 alin. (3) lit. e), art. 109 alin. (2) şi art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Todor Chiciudean în Dosarul nr. 3.845/90/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã şi contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
