Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 84 din 4 mai 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 din Legea nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, ale art. 10 alin. 2, coroborate cu cele ale art. 23 si 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 108/1996 , astfel cum a fost modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 53/1997 , precum si ale art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 12/1995
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, ale art. 10 alin. 2, coroborate cu cele ale <>art. 23 şi 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 108/1996 , astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 53/1997 , precum şi ale <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind unele mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cost" - S.A. din Targoviste în Dosarul nr. 6.056/1999 al Tribunalului Dambovita - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public arata ca <>art. 12 din Legea nr. 105/1997 , prin care a fost abrogat <>art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei impotriva unor activitãţi comerciale ilicite, nu contravine principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat şi nu incalca prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, deoarece, în temeiul <>art. 9 din Legea nr. 105/1997 , impotriva deciziei Ministerului Finanţelor este deschisã calea acţiunii în justiţie, astfel ca hotãrârea organului de jurisdicţie administrativã este supusã controlului judecãtoresc. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 10 alin. 2, coroborate cu cele ale <>art. 23 şi 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , considera ca acestea sunt constituţionale, întrucât prin ele se instituie cadrul legal pentru executarea creanţelor bugetare, în scopul evitãrii blocarii recuperãrii creanţelor statului de la debitorii aflaţi în culpa, pe perioada judecãrii contestaţiilor. În final se solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 21 octombrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 6.056/1999, Tribunalul Dambovita - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 12 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, referitor la abrogarea <>art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei impotriva unor activitãţi comerciale ilicite, a art. 10 alin. 2, coroborat cu <>art. 23 şi 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , precum şi a <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 . Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de contestatoarea Societatea Comercialã "Cost" - S.A. din Targoviste cu ocazia soluţionãrii apelului declarat impotriva Sentinţei civile nr. 3.594 din 26 martie 1999, pronunţatã de Judecãtoria Targoviste în Dosarul nr. 1.191/1999, având ca obiect contestaţia la executare formulatã impotriva unor titluri executorii emise de Administraţia financiarã a municipiului Targoviste. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>art. 12 din Legea nr. 105/1997 , prin care a fost abrogat <>art. 3 din Legea nr. 12/1990 , republicatã, "contravine Constituţiei şi principiului instituit prin lege de control judiciar din partea justiţiei asupra modului de interpretare şi de aplicare a legii privind protejarea impotriva unor activitãţi comerciale ilicite". De asemenea, acest text de lege incalca "principiul separaţiei puterilor în stat, în care puterea judecãtoreascã exercita controlul legalitãţii actelor administrative emise de Guvern [...]". În continuare se arata ca, deoarece Garda financiarã a aplicat retroactiv dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 , s-a încãlcat principiul neretroactivitatii legii, consfintit în art. 15 alin. (2) din Constituţie şi în art. 1 din Codul civil, iar "prin modul de aplicare a mãsurii confiscãrii unei sume de provenienta licita [...]" s-au infrant prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) referitor la egalitatea în drepturi, precum şi ale <>art. 4 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã. În ceea ce priveşte art. 10 alin. 2, <>art. 23 şi 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , autorul exceptiei susţine ca aceste dispoziţii legale contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 care consfinţeşte dreptul la apãrare, deoarece "contestaţiile depuse cu privire la stabilirea obligaţiilor bugetare efectuate cu ocazia verificãrilor nu suspenda obligaţiile debitorilor la plata sumelor datorate [...]". Tribunalul Dambovita - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţiile invocate sunt nefondate. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca dispoziţiile legale criticate nu contravin principiilor şi prevederilor constituţionale invocate, astfel ca excepţia este neîntemeiatã. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1) şi ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie urmãtoarele dispoziţii legale: I. <>Art. 12 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor: "Pe data intrãrii în vigoare a prezentei legi se abroga: [...] - <>art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei impotriva unor activitãţi comerciale ilicite, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991; [...]." II. <>Art. 10 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 108/1996 , astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 53/1997 : "Exercitarea cãilor de atac la organele competente, de cãtre plãtitori, cu privire la stabilirea obligaţiilor bugetare, nu suspenda obligaţia acestora de plata. Cu toate acestea, Ministerul Finanţelor, la cererea plãtitorului, poate dispune, ţinând seama de motivele invocate de acesta, suspendarea obligaţiei de plata, pana la soluţionarea primei cai de atac." Acest din urma articol este coroborat cu <>art. 23 şi 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , texte care au urmãtorul conţinut: - Art. 23: "În cazul în care debitorul nu-şi achitã obligaţiile de plata potrivit dispoziţiilor titlului I din prezenta ordonanta, organul de executare îi va transmite o înştiinţare de plata, prin care i se notifica acestuia suma de plata datoratã. În termen de 15 zile debitorul urmeazã sa-şi achite obligaţiile restante sau sa facã dovada achitãrii acestora. Înştiinţarea de plata este act premergãtor executãrii silite. Dacã debitorul nu a efectuat plata în termenul prevãzut în înştiinţarea de plata, organul de executare va începe executarea silitã prin comunicarea unei somaţii, prin care îi va face cunoscut debitorului ca, în termen de 15 zile, este obligat sa efectueze plata sumelor datorate. Somaţia va cuprinde datele de identificare a debitorului, data emiterii, semnatura şi ştampila organului de executare şi va fi însoţitã de o copie certificatã de pe titlul executoriu. Somaţia este obligatorie şi se va comunica debitorului, dupã cum urmeazã: - prin posta, la domiciliul sau la sediul debitorului, dupã caz, cu scrisoare recomandatã cu confirmare de primire; - prin functionarii organelor de executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilã privind comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedura, care se aplica în mod corespunzãtor, sau prin publicare în cotidiene de larga circulaţie. Dovada comunicãrii somaţiei potrivit alin. 4 se va înscrie, de îndatã, în evidentele organului de executare şi va fi pastrata la dosarul de executare."; - Art. 25: "Executarea silitã a creanţelor bugetare poate fi pornitã numai în temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent potrivit legii, ori al unui alt înscris cãruia legea îi recunoaşte caracterul de titlu executoriu. Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta bugetarã este scadenta prin expirarea termenului de plata prevãzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevãzut de lege. Pentru obligaţiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuţii, amenzi, majorãri de întârziere şi alte sume datorate şi neachitate la termenul legal de plata, titlul executoriu îl constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc. În cazul în care suma neachitata la scadenta din obligaţia bugetarã a fost stabilitã de organele competente ale Ministerului Finanţelor, organul de executare va întocmi, pentru fiecare creanta, câte un act distinct, denumit titlu executoriu, care va conţine: antetul organului emitent; numele şi prenumele sau denumirea debitorului, domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate; temeiul legal al puterii executorii a titlului; data întocmirii titlului, ştampila şi semnatura organului de executare. Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor bugetare se va întocmi un singur titlu executoriu." III. <>Art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind unele mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 : "3. În cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasãrii, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestarii documentare a trecerii mãrfii prin frontiera romana sau, dupã caz, a executãrii lucrãrilor şi prestãrii serviciilor în strãinãtate, în funcţie de zona geograficã a partenerului extern. Pentru operaţiunile cu încasare la termen între 90 şi 360 de zile, cat şi pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerţului a eliberat licenţe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Nationala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plãţii, stabilite conform clauzelor contractuale. În cazul plãţilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plãtit, se aplica aceeaşi perioada de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual. Ministerul Comerţului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobãrii, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata pana la 90 de zile calendaristice de la data livrãrii, precum şi lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrãrii, produsele necuprinse în cele doua categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 şi 360 de zile calendaristice. [...] 7. În cazul constatãrii nerespectãrii termenelor menţionate la pct. 3, 5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Bãncii Naţionale a României, eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasãrilor în valuta, se vor aplica urmãtoarele amenzi contravenţionale reprezentând: - 10%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri de pana la 30 de zile calendaristice; - 15%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice; - 20%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristicã care depãşeşte primele 60 de zile de întârziere. În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valuta în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatãrii contravenţiei. În cazul depãşirii termenului de la alineatul precedent, penalitãţile stabilite la <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreazã cu 50%." Examinând prevederile legale enumerate mai sus, sub raportul constituţionalitãţii lor, Curtea retine urmãtoarele: I. Autorul exceptiei susţine, în esenta, ca dispoziţiile <>art. 12 din Legea nr. 105/1997 contravin Constituţiei prin faptul ca abrogarea <>art. 3 din Legea nr. 12/1990 ar conduce la înlãturarea controlului judiciar asupra actelor emise de organele financiare şi ca, pe de alta parte, ar fi încãlcat principiul separaţiei puterilor în stat. Este invocatã, deopotrivã, nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, relative la aplicarea retroactivã a unei dispoziţii legale, în speta a <>Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 , alãturi de alte reglementãri ce ar fi fost, de asemenea, incalcate prin abrogarea respectiva (printre care art. 1 din Codul civil şi <>art. 4 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã). Prevederile <>art. 3, a cãrui abrogare a fost dispusã prin Legea nr. 105/1997 , reglementau cazul în care agentul constatator, apreciind ca neîndestulãtoare sancţiunea amenzii, trebuia sa trimitã judecãtoriei în a carei raza teritorialã a fost sãvârşitã contravenţia procesul-verbal de constatare a acesteia, pentru ca instanta de judecata sa se pronunţe asupra legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal şi, dupã caz, sa aplice sancţiunea şi sa ia mãsura confiscãrii ori sa anuleze procesul-verbal. Autorul exceptiei susţine ca, abrogandu-se aceste prevederi legale, a fost suprimatã posibilitatea pentru instanţele de judecata de a se pronunţa asupra legalitãţii actelor de control întocmite de organele financiare. "Legiuitorul - arata autorul exceptiei - a prevãzut controlul judecãtoresc asupra legalitãţii proceselor-verbale de control şi a celor de constatare a contravenţiilor [...] în scopul de a inlatura orice mãsura abuzivã din partea organelor executive", astfel ca, prin eliminarea din conţinutul <>Legii nr. 12/1990 a art. 3, "[...] s-a adus o încãlcare esenţialã a legii aflate în concordanta cu dispoziţiile Constituţiei şi s-a înlãturat controlul din partea instanţelor de judecata cu privire la legalitatea confiscãrii". Fata de aceste sustineri Curtea constata ca, deşi prevederile <>art. 3 din Legea nr. 12/1990 , lege preconstitutionala, stabileau o anumitã procedura jurisdicţionalã relativã la judecarea legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal de constatare a contravenţiei, totuşi abrogarea acestui text prin <>art. 12 din Legea nr. 105/1997 nu poate duce la concluzia ca noua procedura instituitã ar avea caracter neconstitutional ca urmare a încãlcãrii principiului separaţiei puterilor în stat sau a "principiului, instituit prin lege, de control judiciar din partea justiţiei" asupra actelor administrative, între care şi cele întocmite de organele de control financiar în legatura cu protejarea impotriva unor activitãţi comerciale ilicite. În realitate, noua procedura, instituitã prin <>Legea nr. 105/1997 în locul celei anterioare, nu exclude controlul judecãtoresc, ci îi conferã doar un alt cadru legislativ care nu este în contradictie nici cu principiul separaţiei puterilor în stat şi nici cu dreptul instanţelor judecãtoreşti de a cerceta legalitatea actelor administrative, astfel cum este el consfintit în art. 48 din Constituţie. Aceasta noua reglementare legislativã privitoare la soluţionarea contestaţiilor ce au ca obiect actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor instituie o procedura specialã cu caracter administrativ-jurisdicţional stabilind modalitãţi specifice de contestare în cadrul unui sistem de cai de atac succesive, ultima dintre acestea fiind la Ministerul Finanţelor. În final însã, potrivit art. 9 din aceasta lege, cel interesat poate solicita anularea deciziei emise chiar de minister, prin acţiune introdusã la o instanta judecãtoreascã, şi anume cea prevãzutã de legea specialã de instituire a impozitului sau taxei contestate ori, în cazul în care aceasta lege nu precizeazã instanta competenta, la curtea de apel în a carei raza teritorialã îşi are sediul sau domiciliul. Mai mult decât atât, conform art. 9 alin. 3 din aceeaşi lege, impotriva sentinţei judecãtoriei sau, dupã caz, a curţii de apel se poate face recurs la tribunal sau, dupã caz, la Curtea Suprema de Justiţie, asigurându-se astfel şi dreptul la o cale de atac, în deplin acord cu prevederile art. 128 din Constituţie, potrivit cãrora "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Asadar, în considerarea celor de mai sus, noua reglementare instituitã prin <>Legea nr. 105/1997 nu numai ca nu incalca principiul separaţiei puterilor în stat sau accesul liber la justiţie ori dispoziţiile art. 48 din Constituţie, dar ea asigura - este drept, dupã parcurgerea mai multor etape ale unei proceduri administrativ-jurisdicţionale "în trepte" - chiar dreptul la exerciţiul unei cai de atac la instanta judecãtoreascã superioarã celei care s-a pronunţat asupra contestaţiei formulate de partea interesatã. În legatura cu pretinsa încãlcare, prin prevederile <>Legii nr. 105/1997 , a unor dispoziţii legale în vigoare, Curtea retine ca aceste critici nu sunt de domeniul contenciosului constituţional, fiind, sub acest aspect, lipsite de temei. Aceeaşi concluzie este valabilã şi în privinta criticii conform cãreia <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ar fi fost aplicatã retroactiv, Curtea neavând între atribuţiile sale cenzurarea modului de aducere la îndeplinire a ordonanţelor Guvernului, ci numai constituţionalitatea lor. II. În ceea ce priveşte a doua critica de neconstituţionalitate, referitoare la art. 10 alin. 2, coroborat cu <>art. 23 şi 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 , Curtea nu poate retine nici un aspect de neconstituţionalitate desprins din raportarea acestora la prevederile constituţionale ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, şi ale art. 24, care consacra dreptul la apãrare, numai prin faptul ca aceste dispoziţii nu suspenda obligaţiile debitorilor la plata sumelor datorate ca urmare a contestarii acestor acte de cãtre debitor. <>Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 instituie cadrul legislativ necesar în vederea executãrii creanţelor bugetare, inclusiv cãile de atac aflate la dispoziţia debitorilor, cu delimitarea competentelor ce revin în acest sens instanţelor judecãtoreşti, potrivit art. 77 şi urmãtoarele din cuprinsul ei. Faptul ca doar instanta de judecata este în mãsura sa suspende, potrivit art. 78, executarea silitã nu conduce în mod obligatoriu la concluzia ca introducerea la organele administrativ-jurisdicţionale a contestaţiei ar trebui sa atragã dupã sine, imediat, suspendarea executãrii obligaţiei, dispoziţiile criticate avându-şi ratiunea în evitarea blocarii recuperãrii creanţelor statului fata de debitorii aflaţi în culpa, pe toatã perioada judecãrii contestaţiilor. Dreptul de acces la justiţie, precum şi dreptul la apãrare nu sunt incalcate, întrucât debitorul se poate adresa justiţiei, conform art. 78 din ordonanta, şi, implicit, se bucura de dreptul de a-şi formula apãrãrile ce crede de cuviinţã în fata instanţei, în vederea anulãrii debitului pe care pretinde ca în mod ilegal organul financiar de control l-a instituit în sarcina sa. Pe de alta parte, suspendarea executãrii unei creanţe, indiferent în ce faza a contestarii acesteia s-ar afla, nu constituie un drept, fiind, în fapt, o mãsura de excepţie, asupra instituirii cãreia legiuitorul este suveran sa aprecieze, ţinând seama, evident, şi de interesele existente în cauza; or, în speta, aceste interese sunt incontestabil legate de îndeplinirea obligaţiilor ce revin statului, potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, în conformitate cu care acesta trebuie sa asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea financiarã. III. În sfârşit, examinând dispoziţiile <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , relative la repatrierea valutei, Curtea constata ca soluţionarea cauzei aflate în fata instanţei judecãtoreşti nu depinde de prevederile legale criticate, cauza având ca obiect contestaţia asupra executãrii unor titluri executorii. Deoarece, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei", excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii este inadmisibila, în temeiul alin. (6) al aceluiaşi articol.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA În numele legii DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor şi ale art. 10 alin. 2, coroborate cu cele ale <>art. 23 şi 25 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 108/1996 , astfel cum a fost modificatã prin <>Ordonanta Guvernului nr. 53/1997 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cost" - S.A. din Targoviste în Dosarul nr. 6.056/1999 al Tribunalului Dambovita - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. 2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind unele mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 4 mai 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Doina Suliman
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
