Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 839 din 23 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) si (2) si art. 5 alin. (1) si (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnarile cu caracter politic si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 639 din 7 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) şi (2) şi art. 5 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Herta Herman în Dosarul nr. 3.046/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã autorul acesteia solicitã acordarea unor despãgubiri morale şi pentru prejudiciile suferite ca urmare a condamnãrilor cu caracter politic şi a mãsurilor administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 23 august 1944-6 martie 1945, şi cã stabilirea acestei perioade reprezintã opţiunea legiuitorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 3.046/108/2010, Tribunalul Arad - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) şi (2) şi art. 5 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Herta Herman într-o cauzã având ca obiect acordarea unor despãgubiri, conform Legii nr. 221/2009.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã, prin excluderea perioadei 23 august 1944-6 martie 1945 din domeniul de aplicare al Legii nr. 221/2009, legiuitorul creeazã o discriminare între persoanele supuse unor mãsuri administrative cu caracter politic în perioada anterior referitã şi cele supuse aceleiaşi categorii de mãsuri în perioada reglementatã de lege, respectiv 6 martie 1945-22 decembrie 1989, încãlcând în acest fel dispoziţiile constituţionale ale art. 16 şi 22, precum şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie.
În susţinerea excepţiei sunt reiterate argumente istorice, în scopul extinderii aplicãrii textelor criticate şi la perioada 23 august 1944-6 martie 1945, arãtând cã în acest interval temporal au fost supuşi unor mãsuri administrative puternic represive numeroşi etnici germani, cu vârste cuprinse între 17 şi 45 de ani, în cazul bãrbaţilor, şi 18 şi 30 de ani, în cazul femeilor, fiind exceptate doar femeile care aveau copii cu vârste sub un an.
Tribunalul Arad - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã şi aratã cã textele criticate sunt rezultatul opţiunii legiuitorului de a condamna public comunismul în România şi de a încerca sã repare abuzurile comise de autoritãţile române în perioada acestui regim care a fost instaurat pe data de 6 martie 1945 şi a încetat la data 22 decembrie 1989.
Totodatã, instanţa aratã cã problema ridicatã de autor este mai degrabã o problemã de interpretare a legii, decât una de neconstituţionalitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) şi (2) şi art. 5 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): "(1) Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusã printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, pronunţatã în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru fapte sãvârşite înainte de data de 6 martie 1945 sau dupã aceastã datã şi care au avut drept scop împotrivirea faţã de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945";
- Art. 3: "Constituie mãsurã administrativã cu caracter politic orice mãsurã luatã de organele fostei miliţii sau securitãţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unitãţi şi colonii de muncã, stabilirea de loc de muncã obligatoriu, dacã au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre urmãtoarele acte normative:
a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 şi Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
b) Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 2/1950, Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 326/1951, Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 282 din 5 martie 1958 şi Hotãrârea Consiliului de Miniştri nr. 1.108 din 2 august 1960;
c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcţiunii Generale a Securitãţii Poporului;
d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/ Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 şi Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 şi nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securitãţii Statului";
- Art. 4 alin. (1) şi (2): "(1) Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevãzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanţei de judecatã sã constate caracterul politic al condamnãrii lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusã şi dupã decesul persoanei, de orice persoanã fizicã sau juridicã interesatã ori, din oficiu, de parchetul de pe lângã tribunalul în circumscripţia cãruia domiciliazã persoana interesatã.
(2) Persoanele care au fãcut obiectul unor mãsuri administrative, altele decât cele prevãzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanţei de judecatã sã constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplicã în mod corespunzãtor";
- Art. 5 alin. (1) şi (4): "(1) Orice persoanã care a suferit condamnãri cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic, precum şi, dupã decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia pânã la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevãzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despãgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de pânã la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a fãcut obiectul unor mãsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;
b) acordarea de despãgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotãrâre de condamnare sau ca efect al mãsurii administrative, dacã bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obţinut despãgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
c) repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotãrârea judecãtoreascã de condamnare s-a dispus decãderea din drepturi sau degradarea militarã. [...]
(4) Prezenta lege se aplicã şi persoanelor cãrora le-au fost recunoscute drepturile prevãzute de Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, persoanelor cãrora li s-a recunoscut calitatea de luptãtor în rezistenţa anticomunistã, potrivit Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 568/2001, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, în mãsura în care se încadreazã în prevederile art. 1, 3 şi 4, precum şi persoanelor care au fost condamnate prin hotãrâri judecãtoreşti pentru sãvârşirea de infracţiuni la care face referire prezenta lege şi care au obţinut desfiinţarea, anularea sau casarea hotãrârilor de condamnare, ca urmare a exercitãrii cãilor extraordinare de atac, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, cu condiţia sã nu fi beneficiat de drepturile prevãzute la alin. (1) lit. a), b) sau c)".
În opinia autorului excepţiei, textele criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 22 privind dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, precum şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind interzicerea discriminãrii şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie cu privire la interzicerea discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
Textele legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 402 din 24 martie 2011, nepublicatã încã la data pronunţãrii prezentei decizii, a respins excepţia de neconstituţionalitate cu privire la aceste dispoziţii, reţinând cã legiuitorul este liber sã opteze atât în privinţa mãsurilor reparatorii, cât şi a întinderii şi a modalitãţii de acordare a acestora, în funcţie de situaţia concretã a persoanelor îndreptãţite sã beneficieze de aceste despãgubiri, fãrã ca prin aceasta sã se instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de cetãţeni aflate în situaţii identice.
Criteriul temporal avut în vedere prin aceastã lege reparatorie pentru a se constata caracterul politic al condamnãrii penale sau al mãsurii administrative asimilate acesteia este departe de a fi unul aleatoriu sau arbitrar.
Momentul 6 martie 1945 marcheazã instaurarea dictaturii comuniste, iar data de 22 decembrie 1989 vizeazã sfârşitul acesteia în România. Prin urmare, perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este circumscrisã în totalitate perioadei dictaturii comuniste, astfel încât opţiunea legiuitorului de a edicta o lege reparatorie numai în privinţa persoanelor aflate în ipoteza art. 1 din lege este una justificatã în mod obiectiv şi raţional.
Aşadar, este neîntemeiatã critica potrivit cãreia sintagma "referitoare la perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989", regãsitã în cuprinsul Legii nr. 221/2009, creeazã o situaţie discriminatorie, întrucât exclude din categoria persoanelor îndreptãţite sã beneficieze de despãgubirile conferite prin legile speciale, respectiv Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum şi a celor deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri şi Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitãţii de luptãtor în rezistenţa anticomunistã persoanelor condamnate pentru infracţiuni sãvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cãrora au fost dispuse, din motive politice, mãsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de rãsturnare prin forţã a regimului comunist instaurat în România, pe cele care au fost supuse condamnãrilor şi mãsurilor administrative cu caracter politic luate dupã data de 23 august 1944 şi pânã la instaurarea oficialã a regimului comunist din România, la data de 6 martie 1945, legiuitorul fiind îndreptãţit ca pentru situaţii deosebite sã aplice un tratament juridic diferit. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat cã egalitatea nu este sinonimã cu uniformitatea, astfel încât, dimpotrivã, pentru situaţii diferite, justificate obiectiv şi raţional, trebuie sã corespundã un tratament juridic diferit.
Prin aceeaşi Decizie nr. 402 din 24 martie 2011, Curtea a statuat cã textele criticate fac parte din categoria actelor normative prin care s-a legiferat în domeniul mãsurilor reparatorii ce se acordã persoanelor privind condamnãrile penale cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, motiv pentru care dispoziţiile constituţionale ale art. 22 nu au incidenţã în cauzã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 3, art. 4 alin. (1) şi (2) şi art. 5 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 221/2009 privind condamnãrile cu caracter politic şi mãsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Herta Herman în Dosarul nr. 3.046/108/2010 al Tribunalului Arad - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
