Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 838 din 24 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) si alin. (6), art. 215 alin. (1) si (3), art. 257 alin. (2) lit. b) si art. 259 alin. (7) lit. b) si alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii si art. 91 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 215 alin. (1) şi (3) şi <>art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de George Rãzvan Ionescu în Dosarul nr. 2.439/205/2009 al Judecãtoriei Câmpulung. La apelul nominal rãspunde, pentru partea Casa de Asigurãri de Sãnãtate Argeş, consilier juridic cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 8.108D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 257 alin. (2) lit. b) şi <>art. 259 alin. (7) lit. b) şi alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii şi <>art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere similitudinea existentã între obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 8.108D/2009 la Dosarul nr. 7.910D/2009. Reprezentantul pãrţii prezente şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu mãsura conexãrii. Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 8.108D/2009 la Dosarul nr. 7.910D/2009, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Casei de Asigurãri de Sãnãtate Argeş, care apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin încheierile din 19 octombrie 2009 şi 6 noiembrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.439/205/2009 şi nr. 2.501/117/2009, Judecãtoria Câmpulung şi Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 215 alin. (1) şi alin. (3) şi <>art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, respectiv a art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 257 alin. (2) lit. b) şi <>art. 259 alin. (7) lit. b) şi alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii şi <>art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţii ridicate de George Rãzvan Ionescu şi Luiza Iuliana Buduşan în cauze având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare, respectiv de anulare a unui act administrativ fiscal. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã textele legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât prevãd obligativitatea contribuţiei la asigurãrile sociale în condiţiile în care calitatea de asigurat nu poate fi impusã niciunei persoane împotriva voinţei sale. Deşi permit funcţionarea unui sistem alternativ de asigurare medicalã, prevederile criticate nu dau posibilitatea cetãţenilor de a-l alege pe cel considerat mai convenabil. Se mai aratã cã, deşi drepturile care se dobândesc ca urmare a plãţii contribuţiei la sistemul de asigurãri sociale de sãnãtate sunt egale, contribuţia pentru dobândirea acestor drepturi este inegalã. Cu referire la <>art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , se aratã cã acest text este neconstituţional, întrucât statul dobândeşte o poziţie privilegiatã faţã de contribuabili din moment ce drepturile sale de creanţã se prescriu într-un termen mai mare decât cel existent în dreptul comun. Judecãtoria Câmpulung apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Tribunalul Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în Dosarul nr. 7.910D/2009, a apreciat cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, iar, în Dosarul nr. 8.108D/2009, nu a comunicat punctul sãu de vedere. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 215 alin. (1) şi alin. (3), art. 257 alin. (2) lit. b) şi <>art. 259 alin. (7) lit. b) şi alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, şi <>art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2003. Cu privire la <>art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , Curtea constatã cã, în realitate, critica de neconstituţionalitate formulatã vizeazã numai alin. (1) al acestui articol de lege, astfel încât Curtea, prin prezenta decizie, va analiza constituţionalitatea art. 91 alin. (1) din Codul de procedurã fiscalã. În consecinţã, textele criticate au urmãtorul cuprins: - Art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) şi alin. (6): "(1) Asigurãrile sociale de sãnãtate reprezintã principalul sistem de finanţare a ocrotirii sãnãtãţii populaţiei care asigurã accesul la un pachet de servicii de bazã pentru asiguraţi. [...] (3) Asigurãrile sociale de sãnãtate sunt obligatorii şi funcţioneazã ca un sistem unitar, iar obiectivele menţionate la alin. (2) se realizeazã pe baza urmãtoarelor principii: [... ] e) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurãri sociale de sãnãtate pentru formarea Fondului naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate; [...] (6) Asigurarea voluntarã de sãnãtate nu exclude obligaţia de a plãti contribuţia pentru asigurarea socialã de sãnãtate". - Art. 215 alin. (1) şi (3): "Obligaţia virãrii contribuţiei pentru asigurãrile sociale de sãnãtate revine persoanei juridice sau fizice care angajeazã persoane pe bazã de contract individual de muncã ori în baza unui statut special prevãzut de lege, precum şi persoanelor fizice, dupã caz. [...] (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplicã şi persoanelor care exercitã profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, sã desfãşoare activitãţi independente."; - Art. 257 alin. (2) lit. b): "(2) Contribuţia lunarã a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplicã asupra: [...] b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfãşoarã activitãţi independente care se supun impozitului pe venit; dacã acest venit este singurul asupra cãruia se calculeazã contribuţia, aceasta nu poate fi mai micã decât cea calculatã la un salariu de bazã minim brut pe ţarã, lunar;"; - Art. 259 alin. (7) lit. b) şi alin. (8): "(7) Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat: [... ] b) sã achite pe întreaga perioadã a termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale contribuţia legalã lunarã calculatã asupra veniturilor impozabile realizate, precum şi obligaţiile fiscale accesorii de platã prevãzute de <>Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dacã au realizat venituri impozabile pe toatã aceastã perioadã. [...] (8) Pentru situaţiile prevãzute la alin. (7) termenele de prescripţie privind obligaţiile fiscale se calculeazã începând cu data primei solicitãri de acordare a serviciilor medicale, la notificarea caselor de asigurãri de sãnãtate sau la solicitarea persoanelor în vederea dobândirii calitãţii de asigurat, dupã caz". - <>Art. 91 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 : "(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel". Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) cu referire la demnitatea umanã, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 23 privind libertatea individualã, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii, art. 45 privind libertatea economicã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 56 alin. (1) şi (2) privind contribuţiile financiare Totodatã, sunt invocate, în susţinerea excepţiei, şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la interzicerea generalã a discriminãrii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constatã urmãtoarele: Prin <>Decizia nr. 705 din 11 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, şi <>Decizia nr. 1.011 din 7 iulie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, Curtea Constituţionalã a stabilit cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale în raport cu critici identice de neconstituţionalitate. Curtea a reţinut cã "sistemul asigurãrilor sociale de sãnãtate îşi poate realiza obiectivul principal datoritã solidaritãţii celor care contribuie, astfel cã <>art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) şi alin. (6) din Legea nr. 95/2006 reprezintã de fapt o expresie a prevederilor constituţionale care reglementeazã ocrotirea sãnãtãţii şi a celor care consacrã obligaţia statului de a asigura protecţia socialã a cetãţenilor". În ceea ce priveşte conformitatea textelor de lege criticate cu dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Constituţie, Curtea a statuat cã "respectarea obligaţiilor ce revin cetãţenilor potrivit legislaţiei în vigoare nu poate fi privitã ca o violare a libertãţii individuale şi a siguranţei persoanei". Referindu-se la constituţionalitatea <>art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 , Curtea a arãtat cã "este firesc ca valoarea contribuţiei sã difere de la persoanã la persoanã, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Aceastã diferenţã este rezonabilã şi justificatã de situaţia obiectiv deosebitã în care se aflã persoanele care realizeazã venituri mai mari faţã de cele ale cãror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidaritãţii şi subsidiaritãţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurãrilor sociale de sãnãtate". De asemenea, Curtea a reţinut cã "principiul constituţional al aşezãrii juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizeazã venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimatã procentual, este unicã, neavând caracter progresiv, astfel cã diferenţa valoricã a contribuţiei este determinatã de nivelul diferit al venitului". Curtea a statuat cã "legiuitorul, având în vedere situaţia specificã a diferitelor categorii de persoane asigurate, în funcţie de provenienţa veniturilor, a înţeles sã stabileascã un tratament juridic diferenţiat sub aspectul veniturilor în raport cu care se stabileşte contribuţia lunarã" şi a constatat cã "nu doar în cazul persoanelor care obţin venituri din activitãţi independente minimul veniturilor faţã de care se calculeazã contribuţia îl reprezintã salariul de bazã minim brut pe ţarã, ci şi persoanele prevãzute la <>art. 257 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 95/2006 se aflã în aceeaşi situaţie". Pentru aceleaşi motive ca şi cele de mai sus, Curtea a stabilit cã nici dispoziţiile art. 215 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege - care prevãd obligativitatea persoanei juridice sau fizice care angajeazã persoane pe bazã de contract individual de muncã ori în baza unui statut special de a vira contribuţia pentru asigurãrile sociale de sãnãtate nu contravin prevederilor invocate din Constituţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate adusã dispoziţiilor <>art. 259 alin. (7) lit. b) şi alin. (8) din Legea nr. 95/2006 şi <>art. 91 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 , Curtea a stabilit cã "diferenţa de regim juridic pe care legiuitorul o instituie între drepturile de creanţã ale instituţiilor publice şi drepturile de creanţã ale celorlalte persoane, Curtea apreciazã cã sunt relevante considerentele <>Deciziei nr. 158 din 10 noiembrie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, în care a reţinut, în esenţã, cã respectarea exigenţelor constituţionale privind ocrotirea unor interese naţionale, de interes general, ce se sprijinã pe contribuţiile prin impozite şi taxe la cheltuielile publice ale cetãţenilor, justificã poziţia privilegiatã a statului în raport cu celelalte subiecte de drept, sub aspectul protecţiei acordate drepturilor de creanţã". În speţã, Curtea a observat cã "instituţiile publice care asigurã colectarea contribuţiilor cãtre Fondul naţional unic de asigurãri sociale de sãnãtate urmãresc asigurarea unui interes general, respectiv îndeplinirea obligaţiei statului de a ocroti sãnãtatea publicã, ceea ce justificã de asemenea protecţia deosebitã acordatã drepturilor de creanţã ale acestor instituţii". În sfârşit, analizând susţinerile autorilor excepţiei, referitoare la încãlcarea principiului constituţional al neretroactivitãţii legii, Curtea a constatat cã "dispoziţiile de lege criticate prevãd obligaţia plãţii contribuţiei de asigurãri de sãnãtate pentru o perioadã anterioarã în sarcina celor care aveau aceastã obligaţie, dar nu au îndeplinit-o. Astfel, Curtea reţine cã obligarea la plata contribuţiei prevãzute de lege şi anterior nu poate fi privitã ca având un caracter retroactiv". Având în vedere cã în cauzã nu au intervenit elemente noi, care sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei invocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 215 alin. (1) şi (3) şi <>art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii, excepţie ridicatã de George Rãzvan Ionescu în Dosarul nr. 2.439/205/2009 al Judecãtoriei Câmpulung, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 257 alin. (2) lit. b) şi <>art. 259 alin. (7) lit. b) şi alin. (8) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sãnãtãţii şi <>art. 91 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Luiza Iuliana Buduşan în Dosarul nr. 2.501/117/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtã de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncã şi asigurãri sociale. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2010.
