Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 836 din 16 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a retelei de drumuri nationale din Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 12 din 8 ianuarie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vizol" - S.R.L. în Dosarul nr. 18.042/2004 (6.433/2006) al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal se prezintã pentru partea Compania Naţionalã de Autostrãzi şi Drumuri Naţionale din România consilierul juridic cu delegaţie la dosar. Se constatã lipsa autorului excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul pãrţii prezente solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 mai 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 18.042/2004 (6.433/2006), Judecãtoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vizol" - S.R.L. în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prin textul legal criticat legiuitorul român a înţeles sã sancţioneze şi persoana juridicã pentru fapta de a circula fãrã rovinietã. Însã este absolut ridicol sã se conceapã cã o persoanã juridicã are capacitatea de "a circula". Cu alte cuvinte, vinovãţia în cazul circulãrii cu un vehicul fãrã a deţine rovinietã aparţine persoanei fizice care îl conduce. În dreptul românesc existã principiul rãspunderii civile delictuale sau contractuale fundamentat pe ideea de vinovãţie. Prin urmare, prin sancţionarea persoanei juridice care, în opinia autorului, este inaptã de a se face vinovatã de o asemenea faptã, se aduce atingere atât dreptului de proprietate privatã, cât şi dispoziţiilor constituţionale care consacrã libertatea comerţului.
Judecãtoria Cluj-Napoca opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin instituirea de cãtre autoritãţile statului a unui tarif de utilizare a drumurilor naţionale nu se aduce atingere dreptului de proprietate, întrucât chiar prin alin. (7) al art. 44 din Constituţie se prevede limitarea acestui drept prin impunerea respectãrii de cãtre titularul sãu a unor sarcini impuse de lege, în concepţia doctrinarã modernã dreptul de proprietate nemaiavând un caracter absolut. Sancţiunea amenzii contravenţionale instituitã de legiuitor pentru nerespectarea dispoziţiilor legale nu este de naturã a încãlca dreptul de proprietate, ci de a repara o faptã ilicitã, aceea de a utiliza o infrastructurã rutierã fãrã achitarea obligaţiilor legale.
De asemenea, instituirea unei asemenea taxe, generalã şi care priveşte pe toţi utilizatorii infrastructurii drumurilor naţionale, nu este de naturã a influenţa în vreun fel piaţa şi libertatea economicã.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece textul prin care se stabileşte fapta contravenţionalã nu conţine nicio dispoziţie de naturã sã aducã atingere dreptului de proprietate şi nici libertãţii comerţului.
De altfel, din critica autorul excepţiei rezultã cã acesta este nemulţumit de aplicarea sancţiunii contravenţionale persoanelor juridice care în, opinia sa, nu s-ar putea face vinovate de o asemenea faptã. Or, o asemenea problemã nu vizeazã aspecte de constituţionalitate, ci, eventual, de aplicare necorespunzãtoare a dispoziţiilor criticate şi/sau, eventual, de necorelare.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece aplicarea şi executarea unei sancţiuni pecuniare, deşi determinã în mod direct o diminuare a patrimoniului celui sancţionat, nu atrag automat o încãlcare a dispoziţiilor constituţionale privind ocrotirea proprietãţii private. Prin urmare, nu se poate considera cã dreptul de proprietate al autorului excepţiei ar fi lezat prin mãsura luatã, deoarece, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Legea fundamentalã, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
În plus, existenţa sau inexistenţa vinovãţiei fãptuitorului constituie elemente de fapt, a cãror stabilire, prin mijloacele legale de probã, cade în competenţa exclusivã a instanţei de judecatã învestite cu soluţionarea litigiului.
În sfârşit, prevederile legale criticate nu contravin sub niciun aspect regulilor constituţionale care instituie obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 424/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002. Ulterior, sesizãrii Curţii Constituţionale prin Încheierea din 31 mai 2006, prevederile legale criticate au fost modificate prin dispoziţiile <>art. I pct. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 28 iulie 2004, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 415/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.002 din 1 noiembrie 2004, şi, în prezent, au urmãtorul cuprins:
"Fapta utilizatorilor români sau strãini de a circula fãrã a deţine o rovinietã valabilã constituie contravenţie si se sancţioneazã cu amendã."
Ca urmare, prin prezenta decizie Curtea se va pronunţa asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 în actuala redactare.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietãţii private în mod egal de cãtre lege, indiferent de titular, şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la libertatea comerţului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dreptul de proprietate privatã nu este un drept absolut, aşa încât, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele acestuia sunt stabilite de lege. De altfel, în susţinerea acestei idei, şi alin. (7) al aceluiaşi articol obligã proprietarul "la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului", îi revin. Aşa fiind, nu se poate susţine cã prin instituirea unei sancţiuni contravenţionale în sarcina persoanelor fizice ori juridice se aduce atingere dreptului de proprietate, chiar dacã în mod automat executarea contravenţiei înseamnã diminuarea patrimoniului.
De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu conţin niciun fel de prevederi de naturã a afecta în vreun fel libertatea comerţului, consacratã de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Vizol" - S.R.L. în Dosarul nr. 18.042/2004 (6.433/2006) al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 noiembrie 2006.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
