Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 835 din 26 mai 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371^7 alin. 2, 3 si 4, precum si a celor ale art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 419 din 18 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4, precum şi a celor ale art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Avicola Gãeşti" - S.A. din Buftea în Dosarul nr. 1.813/9/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã este inadmisibilã, iar cea care priveşte textul art. 453 alin. 1 din acelaşi cod este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia civilã nr. 2.184 din 11 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.813/9/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4, precum şi a celor ale art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Avicola Gãeşti" - S.A. din Buftea într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciazã cã legiuitorul nu poate stabili excepţii de la regula executãrii titlurilor executorii de cãtre executorii judecãtoreşti din circumscripţia judecãtoriei în care urmeazã a se efectua executarea. Asemenea excepţii pun debitorul într-o situaţie vãdit dezavantajoasã faţã de creditor, în condiţiile în care împotriva sa au loc acte de executare fãrã niciun avertisment prealabil şi fãrã nicio posibilitate de a afla în prealabil de existenţa acestora şi de a verifica legalitatea lor.
Totodatã, se apreciazã cã dispoziţiile art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, întrucât nu definesc noţiunea de cheltuieli ocazionate cu efectuarea executãrii silite, dând astfel executorului judecãtoresc posibilitatea discreţionarã sã le stabileascã dupã bunul sãu plac.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4, precum şi cele ale art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4: "Cheltuielile ocazionate de efectuarea executãrii silite sunt în sarcina debitorului urmãrit, afarã de cazul când creditorul a renunţat la executare sau dacã prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut sã suporte cheltuielile de executare fãcute dupã înregistrarea cererii de executare şi pânã la data realizãrii obligaţiei stabilite în titlul executoriu prin executare voluntarã.
Sumele ce urmeazã sã fie plãtite se stabilesc de cãtre executorul judecãtoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesatã, în condiţiile legii.
Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesulverbal constituie titlu executoriu.";
- Art. 453 alin. 1: "Poprirea se înfiinţeazã la cererea creditorului, de executorul judecãtoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi respectarea Constituţiei şi a supremaţiei sale, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 24 privind dreptul la apãrare şi ale art. 135 privind economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, se constatã urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, se constatã cã autorul excepţiei este nemulţumit de faptul cã aceste texte nu definesc noţiunea de cheltuieli ocazionate de efectuarea executãrii silite. Or, Curtea Constituţionalã, ţinând cont de dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu este competentã sã modifice sau sã completeze un text legal, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate ce priveşte art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã este inadmisibilã.
II. Referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, Curtea, prin Decizia nr. 273 din 21 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, a statuat cã textul de lege criticat stabileşte competenţa materialã şi teritorialã pentru soluţionarea cererii creditorului de înfiinţare a popririi. Astfel, legea atribuie competenţa materialã de a dispune înfiinţarea popririi executorului judecãtoresc, creditorul având a alege între douã birouri execuţionale deopotrivã competente, cel de la domiciliul sau sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
Reglementarea criticatã a fost adoptatã de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora competenţa, procedura de judecatã, inclusiv procedura executãrii silite, precum şi cãile de atac sunt prevãzute numai prin lege.
De asemenea, textul de lege criticat nu încalcã prevederile art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilã tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de ipoteza normei, fãrã nicio distincţie sau în considerarea altor criterii, precum celeritatea desfãşurãrii procedurii de executare silitã. Este nefondatã şi critica autorului excepţiei potrivit cãreia reglementarea dedusã controlului îngrãdeşte accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 399 din Codul de procedurã civilã prevede cã împotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare, oferind toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplinã a acestor drepturi.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceastã jurisprudenţã se impune a fi menţinutã.
Distinct de cele de mai sus, se reţine faptul cã este de competenţa legiuitorului de a stabili procedura de executare silitã, astfel încât acesta poate reglementa atât reguli generale, cât şi excepţii de la acestea în funcţie de specificul fiecãrui caz în parte. În cazul de faţã, legiuitorul are deplinã legitimitate constituţionalã în a reglementa competenţa executorului judecãtoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit de a înfiinţa poprirea la cererea creditorului.
În aceste condiţii, nu se poate reţine încãlcarea art. 16, 24 şi 135 din Constituţie. Totodatã, neexistând nicio încãlcare a unui text constituţional specific, dispoziţiile generale ale art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
În consecinţã, Curtea urmeazã sã respingã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã ca inadmisibilã, iar a celor ale art. 453 alin. 1 din acelaşi cod ca neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Avicola Gãeşti" - S.A. din Buftea în Dosarul nr. 1.813/9/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
II. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
