Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 835 din 22 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 226 alin. (1) lit. c), alin. (2) si (3) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 546 din 4 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 226 alin. (1) lit. c), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "F.A.C. EST" - S.R.L. din Pribileşti în Dosarul nr. 1.262/100/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã în dosar a fost depusã o cerere din partea apãrãtorului autorului excepţiei prin care solicitã Curţii Constituţionale acordarea unui nou termen de judecatã datoritã volumului mare de activitate pe care îl are în Cluj-Napoca.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii formulate.
Deliberând, Curtea Constituţionalã respinge cererea de amânare, deoarece nu s-au învederat motive temeinice care sã justifice acordarea unui nou termen.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.262/100/2008, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 226 alin. (1) lit. c), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "F.A.C. EST" - S.R.L. din Pribileşti într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost admisã cererea de retragere a unui asociat din societatea cu rãspundere limitatã care a ridicat prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu respectã principiul simetriei juridice, în sensul cã retragerea asociatului nu ar trebui sã fie posibilã decât pe baza acordului dintre asociaţi din moment ce societatea a fost constituitã tot în baza unui atare acord. Or, intervenţia instanţei de judecatã în procedura de retragere a asociatului este de naturã sã încalce dreptul constituţional de asociere. Se considerã cã, în aceastã privinţã, societãţile cu rãspundere limitatã ar trebui sã aibã acelaşi regim juridic cu societãţile pe acţiuni şi, prin urmare, art. 226 din lege sã nu îşi gãseascã aplicabilitatea în raport cu acestea.
Se considerã cã existenţa unei sigure cãi de atac în aceastã materie încalcã art. 53 din Constituţie, iar posibilitatea asociatului de a solicita bunuri din societate, odatã cu retragerea sa, este de naturã a leza patrimoniul societãţii în cauzã.
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 226 alin. (1) lit. c), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul cuprins:
"(1) Asociatul în societatea în nume colectiv, în comanditã simplã sau în societatea cu rãspundere limitatã se poate retrage din societate: [...]
c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizeazã acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotãrâri a tribunalului, supusã numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
(2) În situaţia prevãzutã la alin. (1) lit. c), instanţa judecãtoreascã va dispune, prin aceeaşi hotãrâre, şi cu privire la structura participãrii la capitalul social a celorlalţi asociaţi.
(3) Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru pãrţile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal."
Dispoziţiile constituţionale invocate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau ale unor libertãţi şi ale art. 129 privind cãile de atac. De asemenea, se susţine cã sunt încãlcate şi prevederile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 17 pct. 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi ale art. 17 pct. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Dreptul de asociere, reglementat de art. 40 din Constituţie, pe de o parte, nu obligã cetãţenii sã se asocieze sau sã continue asocierea, iar, pe de altã parte, nu obligã nicio asociaţie de a admite în rândurile sale un individ cu care nu doreşte sã se asocieze. Raportat la cauza de faţã, Curtea observã cã autorul excepţiei doreşte ca în materia societãţilor comerciale retragerea asociatului sã se realizeze numai cu acordul asociaţilor, prin respectarea principiului simetriei juridice, ţinând cont de faptul cã la constituirea societãţii cu rãspundere limitatã a existat, în acest sens, un acord al asociaţilor.
Or, acest lucru ar însemna cã, în lipsa voinţei tuturor asociaţilor, retragerea unui asociat sã fie imposibilã, acesta fiind practic obligat sã îşi continue asocierea, împotriva voinţei sale. În acest caz, s-ar ajunge la încãlcarea art. 40 din Constituţie, libertatea de voinţã a cetãţenilor fiind, practic, anulatã, ceea ce este inadmisibil.
Astfel, cu titlu de principiu, se observã cã nimeni nu poate fi obligat de cãtre terţi sã continue o asociere împotriva voinţei sale.
În aceastã situaţie, legiuitorul este în drept sã reglementeze o procedurã de retragere a asociatului din cadrul societãţii cu rãspundere limitatã. Desigur, retragerea asociatului trebuie sã aibã la bazã "motive temeinice" pentru a nu impieta, în final, asupra securitãţii circuitului comercial. Aceste motive temeinice vor fi stabilite şi apreciate de cãtre instanţa de judecatã.
II. Curtea, de principiu, a statuat cã "nicio dispoziţie constituţionalã şi niciun instrument juridic internaţional nu stabilesc câte grade de jurisdicţie şi câte cãi de atac trebuie sã existe pentru înfãptuirea justiţiei în diferite categorii de cauze, astfel încât existenţa numai a unei singure cãi de atac nu aduce nicio atingere dreptului de acces liber la justiţie. În considerarea acestui aspect, Curtea constatã cã art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale presupune doar existenţa posibilitãţii efective de a supune judecãţii unei instanţe naţionale cazul violãrii unui drept consacrat de convenţie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) şi, în consecinţã, "nu impune un anumit numãr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit numãr al cãilor de atac" (<>Decizia Curţii Constituţionale nr. 288 din 3 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003)" - a se vedea şi <>Decizia nr. 786 din 7 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007.
Accesul la structurile jurisdicţionale şi la mijloacele procedurale, inclusiv la cãile de atac, se face cu respectarea regulilor de competenţã şi procedura de judecatã stabilite de lege.
III. Textul art. 226 alin. (3) din lege prevede modalitatea de stabilire a drepturilor cuvenite asociatului retras. Se observã cã sunt instituite trei modalitãţi prin care se poate efectua aceastã operaţiune juridicã, fiecare dintre acestea având specificitatea sa. Însã, toate aceste trei modalitãţi ţin cont de calitatea celui ce se retrage, şi anume asociat, şi de calitatea acelora cu care negociazã, şi anume asociaţi.
Dacã aceştia din urmã majoreazã nejustificat cuantumul drepturilor aferente asociatului retras nu numai cã nu încalcã dreptul de proprietate privatã al societãţii comerciale, ci, din contrã, dispun de acesta din moment ce sunt asociaţi ai societãţii comerciale. Prin urmare, textul de lege criticat reprezintã o expresie a dreptului asociaţilor de a dispune, în mod liber, cu privire la bunurile societãţii comerciale la care sunt asociaţi. În caz contrar, s-ar ajunge la o îngrãdire a dreptului acestora de dispoziţie, ceea ce ar echivala cu o limitã adusã dreptului lor de proprietate asupra pãrţilor sociale pe care le deţin la societatea comercialã în cauzã.
Se mai invocã în susţinerea criticii de neconstituţionalitate faptul cã o atare operaţiune juridicã se poate efectua în frauda creditorilor, însã, şi în aceastã ipotezã existã remedii juridice, şi anume creditorii pot cere deschiderea procedurii insolvenţei şi, în cadrul procedurii, se poate face aplicarea <>art. 79 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, potrivit cãruia "administratorul judiciar sau, dupã caz, lichidatorul poate introduce la judecãtorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii".
IV. Curtea, pentru motivele sus arãtate, reţine cã nu sunt încãlcate nici prevederile din actele internaţionale invocate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 226 alin. (1) lit. c), (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "F.A.C. EST" - S.R.L. din Pribileşti în Dosarul nr. 1.262/100/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 iunie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
