Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 832 din 22 iunie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 cu referire la <>art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Florin-Ioan Zamfir în Dosarul nr. 4.651/245/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de Franco-Ovidiu-Mauro Tripa în Dosarul nr. 10.381/271/2009 al Judecãtoriei Oradea - Secţia penalã. La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei Florin-Ioan Zamfir, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 8.288D/2009 şi nr. 8.455D/2009 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Autorul excepţiei Florin-Ioan Zamfir este de acord cu conexarea. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexãrii dosarelor. Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 8.455D/2009 la Dosarul nr. 8.288D/2009, care este primul înregistrat. Cauza este în stare de judecatã. Autorul excepţiei Florin-Ioan Zamfir solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând argumentele invocate în faţa Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori, şi depune note scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 26 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.651/245/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Excepţia a fost ridicatã de Florin-Ioan Zamfir cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale având ca obiect sãvârşirea infracţiunii de evaziune fiscalã. Prin Încheierea din 4 decembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 10.381/271/2009, Judecãtoria Oradea - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 cu referire la <>art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Excepţia a fost ridicatã de Franco-Ovidiu-Mauro Tripa cu ocazia soluţionãrii unei cauze penale având ca obiect sãvârşirea infracţiunii de evaziune fiscalã, prevãzutã şi pedepsitã de <>art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 . În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã textele de lege criticate încalcã egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil, întrucât cauza de reducere a pedepsei sau de nepedepsire opereazã condiţionat de soluţionarea unei probleme de drept extrapenal, şi anume stabilirea cuantumului prejudiciului, care constituie obiectul acţiunii civile, atrãgând şi aplicarea dispoziţiilor din codul fiscal şi din Codul de procedurã fiscalã referitoare la obligaţiile fiscale. Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Judecãtoria Oradea - Secţia penalã nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor din Legea fundamentalã invocate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Potrivit Încheierii de sesizare din 4 decembrie 2009, pronunţatã de Judecãtoria Oradea - Secţia penalã, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 cu referire la <>art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. Însã din notele scrise ale autorului excepţiei Franco-Ovidiu- Mauro Tripa reiese cã acesta criticã doar prevederile alin. (1) al art. 10 cu referire la <>art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 . Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 10 alin. (1) cu referire la <>art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 , care au urmãtorul cuprins: - Art. 2 lit. e): "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc dupã cum urmeazã: [...] e) obligaţii fiscale - obligaţiile prevãzute de codul fiscal şi de Codul de procedurã fiscalã;"; - Art. 10 alin. (1): "În cazul sãvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscalã prevãzute de prezenta lege, dacã în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, pânã la primul termen de judecatã, învinuitul ori inculpatul acoperã integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevãzute de lege pentru fapta sãvârşitã se reduc la jumãtate. Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplicã o sancţiune administrativã, care se înregistreazã în cazierul judiciar." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetãţeni, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. c) privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 au fost supuse în numeroase rânduri controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 1.053 din 9 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2008, şi prin <>Decizia nr. 1.594 din 26 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2010, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate, pentru motivele acolo arãtate. Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã. Pentru aceleaşi motive, nici dispoziţiile <>art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 , faţã de care nu au fost formulate critici separate, nu aduc vreo atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) cu referire la <>art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Florin-Ioan Zamfir în Dosarul nr. 4.651/245/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã şi pentru cauze cu minori şi de Franco-Ovidiu-Mauro Tripa în Dosarul nr. 10.381/271/2009 al Judecãtoriei Oradea - Secţia penalã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 iunie 2010.
