Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 831 din 23 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86 alin. 1, art. 92 alin. 4 si 6, art. 92^1, art. 371^1, art. 371^3, art. 373^1, art. 387 alin. 1 pct. 5 si alin. 2 si art. 411 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 613 din 30 august 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. 1, art. 92 alin. 4 şi 6, art. 92^1, art. 371^1,art. 371^3, art. 373^1, art. 387 alin. 1 pct. 5 şi alin. 2 şi art. 411 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Corneliu Cãlianu în Dosarul nr. 11.404/245/2010 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, domnul Corneliu Cãlianu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 11.404/245/2010, Judecãtoria Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 86 alin. 1, art. 92 alin. 4 şi 6, art. 92^1, art. 371^1, art. 371^3, art. 373^1, art. 387 alin. 1 pct. 5 şi alin. 2 şi art. 411 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost invocatã de Corneliu Cãlianu, într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare, precum şi a unei cereri de suspendare a executãrii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale din perspectiva urmãtoarelor argumente:
Prevederile legale criticate prelungesc procedura executãrii silite, încãlcându-se dreptul la un proces echitabil prin depunerea cererii de executare silitã la executorul judecãtoresc, acesta fiind obligat, la rândul sãu, sã cearã încuviinţarea executãrii silite instanţei de executare, în loc ca cererea de executare silitã sã fie consideratã cerere de chemare în judecatã şi sã fie depusã direct la instanţa care sã procedeze în consecinţã.
De asemenea, se încalcã accesul liber la justiţie, dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil, întrucât încuviinţarea executãrii silite se dispune fãrã citarea pãrţilor.
Mai mult, o entitate administrativã nu are ce sã caute într-un proces civil în care se stabilesc culpe şi responsabilitãţi între pãrţi cu care nu are nicio legãturã procesualã. Executorul judecãtoresc trebuie sã intervinã dupã ce instanţa de executare dispune, cu respectarea drepturilor ambelor pãrţi, începerea executãrii silite.
Între momentul depunerii cererii de încuviinţare a executãrii silite şi executarea propriu-zisã se întocmesc, în mod inutil, o serie de dosare şi acte al cãror cost este suportat fie de cãtre debitor, fie de cãtre creditor.
Totodatã, având în vedere faptul cã executarea silitã este o parte a procesului civil, se încalcã toate principiile procesului civil.
Judecãtoria Iaşi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 86 alin. 1, art. 92 alin. 4 şi 6, art. 92^1, art. 371^1, art. 371^3, art. 373^1, art. 387 alin. 1 pct. 5 şi alin. 2 şi art. 411 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care la data sesizãrii aveau urmãtorul conţinut:
- Art. 86 alin. 1: "Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedurã se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale cãror circumscripţii se aflã cel cãruia i se comunicã actul.";
- Art. 92 alin. 4 şi 6: "Dacã persoanele arãtate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot sã semneze adeverinţa de primire, agentul va încheia proces-verbal, lãsând citaţia în mâna lor; dacã cei arãtaţi nu voiesc sã primeascã citaţia sau sunt lipsã, agentul va afişa citaţia, fie pe uşa locuinţei celui citat, fie, dacã nu are indicaţia apartamentului sau camerei locuite, pe uşa principalã a clãdirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.[...]
Dispoziţiile prezentului articol se aplicã şi la comunicarea sau notificarea oricãrui alt act de procedurã.";
- Art. 92^1: "Comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedurã nu se poate realiza prin afişare în cazul persoanelor juridice, precum şi al asociaţiilor sau societãţilor care, potrivit legii, pot sta în judecatã, cu excepţia cazurilor în care se refuzã primirea sau dacã se constatã lipsa oricãrei persoane la sediul acestora.";
- Art. 371^1: "Obligaţia stabilitã prin hotãrârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunãvoie.
În cazul în care debitorul nu executã de bunãvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silitã, potrivit dispoziţiilor prezentei cãrţi, dacã legea nu prevede altfel.
Executarea silitã are loc în oricare dintre formele prevãzute de lege, simultan sau succesiv, pânã la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalitãţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.";
- Art. 371^3: "Veniturile şi bunurile debitorului pot fi supuse executãrii silite dacã, potrivit legii, sunt urmãribile şi numai în mãsura necesarã pentru realizarea drepturilor creditorilor.
Bunurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmãrite numai cu respectarea condiţiilor prevãzute de lege.";
- Art. 373^1: "Cererea de executare silitã, însoţitã de titlul executoriu, se depune la executorul judecãtoresc, dacã legea nu prevede altfel. Acesta, de îndatã, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executãrii silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv.
Asupra cererii de încuviinţare, preşedintele instanţei de executare se pronunţã prin încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor. Încheierea de încuviinţare a cererii de executare silitã nu este supusã niciunei cãi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executãrii silite poate fi atacatã cu recurs numai de cãtre creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
Dupã încuviinţarea cererii potrivit alin. 2, la instanţa de executare se va alcãtui un dosar privind executarea, la care executorul judecãtoresc este obligat sã depunã câte un exemplar al fiecãrui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia.
În tot cursul executãrii, executorul judecãtoresc este obligat sã aibã rol activ, stãruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integralã şi cu celeritate a obligaţiei prevãzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor pãrţilor şi ale altor persoane interesate.
Dacã socoteşte cã este în interesul executãrii, executorul judecãtoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condiţiile legii, lãmuriri în legãturã cu veniturile şi bunurile sale asupra cãrora se poate efectua executarea, cu arãtarea locului unde se aflã acestea, precum şi pentru a-l determina sã execute de bunãvoie obligaţia sa, arãtându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul executãrii silite.
Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lãmuririle necesare, precum şi darea de informaţii incomplete ori eronate atrag rãspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevãzute de art. 108^2 alin. 2, dacã fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevãzute de legea penalã.
În situaţia prevãzutã de art. 371^7 alin. 1, executorul judecãtoresc este dator sã punã în vedere pãrţii sã îşi îndeplineascã de îndatã obligaţia de avansare a cheltuielilor de executare.";
- Art. 387 alin. 1 pct. 5 şi alin. 2: "În afarã de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai dupã ce se va comunica debitorului o somaţie care va cuprinde urmãtoarele: [...]
5. termenul în care cel somat urmeazã sã-şi execute de bunãvoie obligaţia prevãzutã în titlul executoriu şi arãtarea consecinţelor nerespectãrii acesteia; [...]
Dacã în termenul arãtat în somaţie debitorul nu-şi executã de bunãvoie obligaţia, executorul judecãtoresc va proceda de îndatã la executarea silitã.";
- Art. 411 alin. 1: "Dacã în termen de o zi de la primirea somaţiei debitorul nu plãteşte suma datoratã, executorul judecãtoresc de pe lângã instanţa de executare va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmãribile ale debitorului, chiar dacã acestea sunt deţinute de un terţ."
Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, art. 373^1 a fost modificat prin art. I pct. 36 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, şi are urmãtorul cuprins:
- Art. 373^1: "Cererea de executare silitã, însoţitã de titlul executoriu, se depune la executorul judecãtoresc, dacã legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executãrii silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv.
Instanţa de executare încuviinţeazã executarea silitã a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singurã încheiere datã în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executãrii silite.
În temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a executãrii silite, executorul judecãtoresc poate proceda la executarea silitã a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevãzute de lege, dispoziţiile art. 3711 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzãtor, încuviinţarea executãrii silite este de drept valabilã şi pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecãtoresc în cadrul procedurii de executare silitã încuviinţate.
Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executãrii silite numai dacã:
1. cererea de executare silitã este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat;
2. titlul nu a fost învestit cu formulã executorie, dacã, potrivit legii, aceastã cerinţã este necesarã pentru pornirea executãrii silite;
3. creanţa nu este certã, lichidã şi exigibilã.
4. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silitã;
5. existã alte impedimente prevãzute de lege.
Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executãrii silite nu este supusã niciunei cãi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executãrii silite poate fi atacatã cu recurs numai de cãtre creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
În tot cursul executãrii, executorul judecãtoresc este obligat sã aibã rol activ, stãruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integralã şi cu celeritate a obligaţiei prevãzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor pãrţilor şi ale altor persoane interesate.
Dacã socoteşte cã este în interesul executãrii, executorul judecãtoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condiţiile legii, lãmuriri în legãturã cu veniturile şi bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comunã pe cote-pãrţi sau în devãlmãşie, asupra cãrora se poate efectua executarea, cu arãtarea locului unde se aflã acestea, precum şi pentru a-l determina sã execute de bunãvoie obligaţia sa, arãtându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul continuãrii executãrii silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.
Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lãmuririle necesare, precum şi darea de informaţii incomplete ori eronate atrag rãspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevãzute de art. 108^2 alin. 2, dacã fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevãzute de legea penalã.
În situaţia prevãzutã la art. 371^7 alin. 1, executorul judecãtoresc este dator sã punã în vedere pãrţii sã îşi îndeplineascã de îndatã obligaţia de avansare a cheltuielilor de executare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi alin. (4) privind statul român şi principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie şi art. 126 alin. (1) privind instanţele judecãtoreşti.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 373^1 au fost modificate prin Legea nr. 202/2010.
De asemenea, Curtea reţine cã prin Decizia nr. 766*) din 15 iunie 2011, Curtea Constituţionalã şi-a reconsiderat jurisprudenţa cu privire la sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, constatând cã aceasta este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare.
---------
*) Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.
Astfel, Curtea a statuat cã "se poate solicita controlul de constituţionalitate numai al acelor dispoziţii legale care, în cazuri concrete, sunt incidente pentru soluţionarea litigiilor aflate pe rolul instanţelor, legi sau ordonanţe în ansamblu ori doar anumite reglementãri din cuprinsul acestora. Instituirea acestei proceduri de control al constituţionalitãţii legii aplicabile în cauza dedusã judecãţii instanţei de fond, ca modalitate de acces la justiţie, implicã în mod necesar asigurarea posibilitãţii de a o utiliza pentru toţi cei care au un drept, un interes legitim, capacitate şi calitate procesualã. Condiţia ca dispoziţia legalã criticatã pentru neconstituţionalitate sã aibã legãturã cu soluţionarea cauzei este, evident, necesarã, dar şi suficientã."
Curtea a mai constatat cã "prin aplicarea rigidã a condiţiei ca legea sau ordonanţa sã fie "în vigoare" la data ridicãrii excepţiei, ca şi la data soluţionãrii acesteia de Curtea Constituţionalã, se înlãturã de la controlul de constituţionalitate dispoziţiile legale determinante în soluţionarea cauzei".
În aceste condiţii, Curtea va analiza constituţionalitatea dispoziţiilor art. 373^1 în forma avutã la data sesizãrii sale.
Astfel, examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã susţinerile autorului acesteia sunt neîntemeiate. Aşa cum a reţinut şi în Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, procesul civil constituie activitatea desfãşuratã de instanţã, pãrţi, organe de executare şi alte persoane sau organe care participã la înfãptuirea de cãtre instanţele judecãtoreşti a justiţiei în cauzele civile, în vederea realizãrii sau stabilirii drepturilor şi intereselor civile deduse judecãţii şi executãrii silite a hotãrârilor judecãtoreşti şi a altor titluri executorii. Aşadar, procesul civil parcurge douã faze: judecata şi executarea silitã, aceasta din urmã intervenind în cazul hotãrârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în mãsura în care debitorul nu îşi executã de bunã voie obligaţia.
Caracterul unitar al procesului civil impune respectarea garanţiilor ce caracterizeazã dreptul la un proces echitabil atât în faza judecãţii, cât şi a executãrii silite, cea mai importantã dintre aceste garanţii fiind "dreptul la un tribunal" în sensul art. 21 din Constituţie şi al art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, adicã liberul acces la o instanţã independentã şi imparţialã, stabilitã prin lege, şi controlul actelor efectuate în ambele faze ale procesului de cãtre instanţele judecãtoreşti.
În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, care a statuat în jurisprudenţa sa cã "dreptul la un tribunal garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenţie ar fi iluzoriu dacã ordinea juridicã internã a unui stat contractant ar permite ca o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi obligatorie sã rãmânã inoperantã în detrimentul unei pãrţi. Executarea unei sentinţe, a oricãrei instanţe, trebuie consideratã ca fãcând parte integrantã din "proces" în sensul art. 6." (Hotãrârea din 12 iulie 2007, pronunţatã în Cauza SC Ruxandra Trading împotriva României şi Hotãrârea Hornsby împotriva Greciei, 1997).
Autorul excepţiei susţine însã cã prin recurgerea la instituţia executorului judecãtoresc, care ar avea anumite atribuţii discreţionare în materia declanşãrii procedurii executãrii silite (cum ar fi impunerea unor termene imposibil de respectat), se poate ajunge la abuzuri din partea acestuia. Acesta ar trebui, în opinia autorului, sã fie sesizat de cãtre instanţa de judecatã doar pentru efectuarea executãrii silite.
Curtea reţine cã executorul judecãtoresc este un auxiliar al justiţiei, având, prin natura competenţelor sale specializate, un rol important în procesul executãrii titlurilor executorii, fiind învestit sã îndeplineascã un serviciu de interes public.
Legiuitorul a ales sã încredinţeze acestuia o parte din actele pe care le presupune etapa executãrii silite, luând în considerare competenţele specializate ale executorului judecãtoresc, ca parte a unui mecanism în care instanţa de judecatã este implicatã pentru a garanta corectitudinea acestei etape. Opţiunea legiuitorului s-a fãcut cu respectarea dispoziţiilor constituţionale a cãror încãlcare este invocatã de cãtre legiuitor.
De asemenea, cu privire la criticile referitoare la faptul cã încuviinţarea executãrii silite se dispune fãrã citarea pãrţilor, Curtea mai constatã cã dispoziţiile art. 373^1 din Codul de procedurã civilã reprezintã norme de procedurã a cãror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate hotãrî sã nu supunã regulilor de citare sau de exercitare a cãilor de atac anumite proceduri, în considerarea caracterului specific al acestora ori în vederea asigurãrii celeritãţii în procesul civil. De altfel, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţionalã a statuat cã liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfãptuieşte, fiind de competenţa exclusivã a legiuitorului instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti. Pe cale de consecinţã, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie sau al folosirii cãilor de atac presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, dar numai în formele şi în modalitãţile instituite de lege.
În aceste condiţii Curtea nu poate reţine încãlcarea art. 1 alin. (3) şi (4), a art. 15 alin. (1) şi a art. 16 din Constituţie.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. 1, art. 92 alin. 4 şi 6, art. 92^1, art. 371^1, art. 371^3, art. 373^1, art. 387 alin. 1 pct. 5 şi alin. 2 şi art. 411 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Corneliu Cãlianu în Dosarul nr. 11.404/245/2010 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
