Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 830 din 8 iulie 2008 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 559 din 24 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã din oficiu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã în dosarele nr. 4.541/36/2005 şi 1.010/91/2006.
La apelul nominal se prezintã partea Michaela Magdalena Ienibace, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în dezbatere problema conexãrii celor douã dosare înregistrate pe rolul sãu, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate.
Partea prezentã lasã la aprecierea instanţei soluţionarea acestui aspect procedural.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 1.035D/2008 la Dosarul nr. 321D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, Michaela Magdalena Ienibace solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile criticate încalcã prevederile art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât tind la modificarea unor situaţii juridice create ca urmare a depunerii notificãrilor în termenul prevãzut de lege şi creeazã discriminãri între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridicã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 4.541/36/2005, şi prin Încheierea din 12 martie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.010/91/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã, din oficiu, de instanţã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã aratã cã legea specialã de reparaţie, edictatã exclusiv în beneficiul persoanelor deposedate abuziv de stat, a stabilit regula restituirii în naturã a imobilelor cãtre foştii proprietari, excepţiile privind restituirea prin echivalent fiind limitativ prevãzute şi de strictã interpretare. De asemenea, legea are aplicabilitate limitatã în timp, legiuitorul instituind un termen de decãdere în interiorul cãruia persoanele îndreptãţite au putut formula cereri de restituire, termen care a expirat la data de 14 februarie 2002.
Caracteristica raporturilor juridice reglementate, create între titularii notificãrilor şi persoanele juridice deţinãtoare ale imobilelor ce fac obiectul legii, este aceea cã, odatã înregistratã notificarea în condiţiile legii, pe de o parte, pentru fostul proprietar se naşte dreptul de a redobândi în naturã imobilul, exceptând desigur situaţiile limitativ enumerate de lege în care o asemenea mãsurã nu este posibilã, iar, pe de altã parte, pentru unitatea deţinãtoare se naşte obligaţia de a emite decizia/dispoziţia de restituire în termen de 60 de zile.
În forma iniţialã a <>legii, anterioarã modificãrii survenite prin Legea nr. 247/2005 , obligaţia de a restitui în naturã imobilele preluate abuziv intra şi în sarcina societãţilor comerciale integral privatizate, cu condiţia ca bunul imobil solicitat sã fi fost preluat de stat fãrã titlu valabil.
În perioada de timp cuprinsã între data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 10/2001 şi data la care a expirat termenul de decãdere pentru depunerea notificãrilor, conţinutul dispoziţiilor care reglementau obligaţia societãţilor comerciale integral privatizate de a restitui în naturã bunurile preluate de stat fãrã titlu nu a suferit nicio modificare. Prin urmare, toate persoanele care au depus cereri în termenul legal se aflã într-o situaţie juridicã identicã, şi anume au dobândit dreptul la restituirea în naturã a respectivelor bunuri.
Din aceastã perspectivã, faptul cã prin legea nouã, respectiv dispoziţiile <>art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005 , se tinde la modificarea unor situaţii juridice formate anterior, ale cãror efecte s-au consumat deja prin depunerea notificãrilor, conferã prevederilor criticate caracter retroactiv, contravenind prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Mai mult, simpla împrejurare de fapt - soluţionarea cu întârziere a notificãrilor de cãtre societãţile comerciale integral privatizate - nu poate justifica pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor îndreptãţite la restituirea în naturã, aflate în situaţii identice.
Pe de altã parte, soluţia legislativã cuprinsã în textul de lege criticat creeazã discriminare şi între societãţile comerciale integral privatizate aflate, de asemenea, în situaţii juridice identice, întrucât exonerarea de la obligaţia de a restitui în naturã imobilele preluate fãrã titlu valabil a unitãţilor deţinãtoare care, cu rea-credinţã, au tergiversat soluţionarea notificãrilor are drept consecinţã defavorizarea tocmai a acelora care, cu bunã-credinţã, au respectat termenul legal pentru emiterea deciziilor de restituire.
În consecinţã, dispoziţiile <>art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005 sunt neconstituţionale, fiind în vãditã contradicţie cu principiile constituţionale al neretroactivitãţii legii şi al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Aceste dispoziţii modificã prevederile <>art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, devenite în urma republicãrii legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, art. 29 alin. (1), care au urmãtorul conţinut: "Pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societãţi comerciale privatizate, altele decât cele prevãzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptãţite au dreptul la despãgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi platã a despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzãtoare valorii de piaţã a imobilelor solicitate."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivitãţii legii şi art. 16 care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor.
Curtea constatã cã dispoziţiile <>Legii nr. 10/2001 au instituit o procedurã administrativã sui-generis, având ca obiect restituirea în naturã a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fãrã titlu valabil, de cãtre stat sau de cãtre alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent de destinaţia lor, deţinute la data intrãrii în vigoare a legii de persoanele juridice prevãzute la art. 21 alin. (1). Regula instituitã de lege în aceastã materie o reprezintã restituirea în naturã a imobilelor, excepţia fiind despãgubirea prin echivalent în cazurile expres prevãzute de lege.
Declanşarea procedurii are loc pe calea unei notificãri adresate de cãtre persoana îndreptãţitã persoanei juridice deţinãtoare, iar dacã aceasta din urmã nu este cunoscutã primãriei în a cãrei razã teritorialã se aflã imobilul sau instituţiei care a efectuat privatizarea, respectiv Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, ministerul de resort sau autoritatea administraţiei publice locale, în cazul în care imobilul se aflã în patrimoniul unei societãţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale.
Pentru evitarea perpetuãrii stãrii de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia juridicã a unor asemenea imobile, <>art. 22 din Legea nr. 10/2001 a instituit un termen de 6 luni de la data intrãrii sale în vigoare, în interiorul cãruia trebuie trimisã notificarea, termen prelungit în douã rânduri cu câte 3 luni şi care a expirat la un an dupã intrarea în vigoare a legii, respectiv la data de 14 februarie 2002. Sancţiunea nerespectãrii sale constã în pierderea dreptului de a solicita în justiţie mãsuri reparatorii în naturã sau prin echivalent.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã înainte de modificarea operatã prin dispoziţiile <>art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005 <>Legea nr. 10/2001 reglementa în art. 27 alin. (1) urmãtoarele: "Pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societãţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptãţitã are dreptul la mãsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acţiuni la societãţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominalã folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzãtoare valorii imobilelor solicitate."
În urma modificãrii <>Legii nr. 10/2001 , art. 27 alin. (1) a devenit art. 29 alin. (1), cu un conţinut diferit sub aspectul modului de restituire a bunurilor imobile preluate în mod abuziv în perioada 1945-1989 şi care fac parte din patrimoniul unor societãţi comerciale privatizate. Dacã în art. 27 se fãcea distincţie între imobilele preluate cu titlu şi cele preluate fãrã titlu, în sensul cã acestea din urmã se puteau restitui în naturã, cu procedura prevãzutã de lege, dispoziţiile art. 29 prevãd cã persoanele îndreptãţite beneficiazã exclusiv de dreptul la despãgubiri, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi platã a acestora. Referitor la modalitatea prin care se realizeazã repararea prejudiciului suferit de titularii dreptului de proprietate deposedaţi în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 - restituirea imobilelor în naturã sau plata unor despãgubiri prin echivalent -, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa constantã cã legiuitorul este liber sã opteze atât în privinţa sferei bunurilor pentru care stabileşte mãsurile reparatorii, cât şi a întinderii şi a modalitãţii de acordare a acestora, în funcţie de situaţia concretã a respectivelor bunuri, fãrã ca prin aceasta sã se instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de cetãţeni aflate în situaţii identice.
În continuare, Curtea constatã cã prin <>Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente nu s-au adus modificãri dispoziţiilor <>art. 22 din Legea nr. 10/2001 , deci nu s-a instituit un nou termen de depunere al notificãrilor de cãtre persoanele îndreptãţite. În acest sens, este indubitabil cã depunerea notificãrilor s-a realizat sub imperiul <>Legii nr. 10/2001 , în termenul acolo prevãzut. Întrucât acest termen nu era în derulare la momentul intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 247/2005 , fiind expirat, aşa cum s-a arãtat mai sus, la data de 14 februarie 2002, se poate afirma cã, odatã înfãptuitã, situaţia juridicã respectivã s-a şi finalizat. Prin urmare, toate persoanele care au depus cereri în termenul legal se aflã într-o situaţie juridicã identicã, şi anume au dobândit vocaţia la mãsuri reparatorii, cu precizarea cã în cazul bunurilor preluate fãrã titlu valabil persoanele îndreptãţite vor beneficia de restituirea în naturã a respectivelor bunuri.
Aşa fiind, Curtea reţine cã analiza pe care o impune controlul de constituţionalitate trebuie, în mod necesar, sã înceapã prin a califica situaţia juridicã reglementatã prin norma de lege criticatã. Astfel, ori de câte ori o lege nouã modificã starea legalã anterioarã cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacã s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptãrii noii reglementãri, care trebuie sã respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouã însã este aplicabilã de îndatã tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupã intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate dupã abrogarea legii vechi.
Or, Curtea constatã cã legea nouã opereazã o modificare sub aspectul mãsurilor reparatorii în ceea ce priveşte imobilele preluate de stat fãrã titlu valabil, dar nu instituie şi un nou termen pentru depunerea notificãrilor, unica ipotezã în care ar fi fost susceptibilã de a se aplica pentru viitor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupã intrarea ei în vigoare. Prin urmare, legea nouã are ca unic domeniu temporal de acţiune faza iniţialã de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea notificãrilor în termenul legal, cu încãlcarea principiului tempus regit actum şi a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea.
Mai mult, noua reglementare tinde sã genereze discriminãri între persoanele îndreptãţite la restituirea în naturã a bunurilor ce fac obiectul notificãrilor, care, dupã intrarea în vigoare a modificãrilor, vor beneficia doar de despãgubiri prin echivalent. Or, simpla împrejurare de fapt - soluţionarea cu întârziere a notificãrilor de societãţile comerciale integral privatizate - nu poate fi calificatã drept un criteriu obiectiv şi rezonabil de diferenţiere, astfel încât nu poate justifica pe plan legislativ tratamentul discriminatoriu aplicabil persoanelor îndreptãţite la restituirea în naturã, aflate, aşa cum s-a arãtat în prealabil, în situaţii identice.
În concluzie, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005 contravin principiilor constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii şi egalitatea în drepturi a cetãţenilor, consacrate în art. 15 alin. (2) şi în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã în dosarele nr. 4.541/36/2005 şi nr. 1.010/91/2006, şi constatã cã, prin abrogarea sintagmei "imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , acesta încalcã dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Guvernului şi celor douã Camere ale Parlamentului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
*
* *
OPINIE SEPARATĂ
Socotim cã excepţia de neconstituţionalitate trebuia respinsã ca inadmisibilã, întrucât prevederile <>art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 din Constituţie, ce ţin de interpretarea şi aplicarea lor de cãtre instanţa de judecatã.
Este adevãrat cã legea specialã de reparaţie (<>Legea nr. 10/2001 ) stabileşte regula privind restituirea în naturã a imobilelor, excepţiile privind restituirea prin echivalent fiind de strictã interpretare şi aplicare. În aceste condiţii, persoanele care au depus în termen notificarea trebuie sã se bucure de acelaşi tratament juridic, în mãsura în care însã au dobândit calitatea de proprietar sub imperiul aceleiaşi legi.
Revine instanţei de judecatã sarcina de a analiza motivul pentru care aceste notificãri nu şi-au gãsit rezolvarea, pânã la aceastã modificare a legii, iar dacã aceasta se datoreazã culpei sau neglijenţei exclusive a societãţii comerciale, instanţele, având în vedere principiile ce guverneazã reglementãrile în materie, vor dispune restituirea în naturã.
Se susţine cã s-au modificat situaţii juridice formate anterior, ale cãror efecte s-au consumat deja prin depunerea notificãrilor, dar nu toate persoanele care au depus notificãri vor dobândi şi calitatea de proprietar. Odatã cu notificarea sau ulterior depunerii acesteia, ele trebuie sã probeze cã sunt îndreptãţite la restituirea imobilelor preluate de stat, cu titlu sau fãrã titlu.
Aceastã operaţiune juridicã se realizeazã în timp, or calitatea de proprietar se dobândeşte în momente diferite.
Dacã pânã la modificarea acestei legi persoanele au dobândit calitatea de proprietar, li se vor restitui imobilele în naturã conform legii în vigoare la acea datã. Toate celelalte persoane care nu au dobândit calitatea de proprietar, au dreptul la despãgubiri în condiţiile <>art. I pct. 60 din titlul I al Legii nr. 247/2005 , în sensul cã plata despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se face la valoarea de piaţã a acestora. Aşadar, legea nu se aplicã retroactiv, calitatea de proprietar dobândindu-se ulterior intrãrii ei în vigoare şi ca atare se aplicã tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridicã.
Aceastã reglementare vine şi în sprijinul stabilitãţii raporturilor juridice create prin privatizarea societãţilor comerciale, în condiţiile legii, din proprietatea cãrora fac parte astfel de imobile, unele dintre ele intrând chiar în circuitul civil. Socotim cã, şi din acest motiv, legea de modificare nu a stabilit un nou termen de depunere a notificãrilor, ce ar fi dus la perturbarea funcţionãrii societãţilor comerciale privatizate.
De altfel, Curtea Constituţionalã, prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 43/2001, Decizia nr. 43/2003) a statuat cã, fiind vorba de acordarea prin reglementãri legislative a unor reparaţii pentru bunuri preluate de stat sau de alte persoane juridice în mod abuziv sau în baza unui titlu valabil, în sensul dispoziţiilor legale în vigoare la data preluãrii, legiuitorul este liber sã opteze în privinţa sferei bunurilor pentru care stabileşte mãsuri reparatorii, precum şi a întinderii şi a modalitãţii de acordare a acestora.
Prevederile legii nu instituie tratament juridic diferit pentru anumite categorii de persoane aflate în situaţii identice, ci au în vedere situaţia concretã a bunurilor preluate, în speţã, aflate deja în proprietatea societãţilor comerciale privatizate, în condiţiile legii.
Judecãtor,
prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
