Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 830 din 16 noiembrie 2006  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (6), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) si   art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 830 din 16 noiembrie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (6), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) si art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.006 din 18 decembrie 2006
Ion Predescu - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (6), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi <>art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Mariana Dumitru în Dosarul nr. 32.503/2/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, arãtând, pe de o parte, cã sesizarea instanţei de contencios constituţional s-a fãcut cu nerespectarea <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , iar, pe de altã parte, cã, prin <>Decizia nr. 638 din 3 octombrie 2006 , Curtea s-a pronunţat asupra unei excepţii identice, ridicate de acelaşi autor, în aceeaşi cauzã şi cu aceeaşi motivare.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 1.336 din 18 aprilie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 32.503/2/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (6), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi <>art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Mariana Dumitru într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva încheierii prin care Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea acesteia de sesizare a Curţii Constituţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile art. 1 alin. (1) sunt neconstituţionale în mãsura în care prin sintagma "anularea actului" se înţelege constatarea nulitãţii relative a acestuia, iar nu şi cea în constatarea nulitãţii absolute, întrucât constituie o îngrãdire a exerciţiului dreptului la acţiunea în constatarea nulitãţii absolute a actului administrativ, şi, implicit, a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 52 din Constituţie.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (6) din lege, autorul excepţiei apreciazã cã acestea sunt contrare art. 52 din Constituţie, întrucât textul constituţional recunoaşte dreptul la acţiune numai persoanei vãtãmate prin actul administrativ ilegal emis de o autoritate publicã, iar nu şi autoritãţii publice emitente a actului ilegal. Se apreciazã cã acest text încalcã şi art. 21 alin. (1) din Constituţie, întrucât autoritatea publicã emitentã poate acţiona împotriva principiului potrivit cãruia nemo auditur propriam turpitudinem allegans. Totodatã sunt încãlcate prevederile art. 21 alin. (2) şi (3) din Constituţie, atât timp cât textul art. 1 alin. (6) din lege are în vedere acţiunea pentru constatarea nulitãţii absolute a actului administrativ ilegal exercitatã de autoritatea publicã emitentã, în timp ce celelalte subiecte de drept pot introduce numai acţiuni în constatarea nulitãţii relative a actului administrativ ilegal. Aceasta înseamnã cã pentru instituţia publicã emitentã a actului, acţiunea este imprescriptibilã, iar pentru alţi subiecţi de drept acţiunea este prescriptibilã în condiţiile art. 11 alin. (1) din lege. În opinia autorului excepţiei, art. 1 alin. (6) din lege încalcã principiul stabilitãţii raporturilor juridice administrative şi civile, al irevocabilitãţii actelor administrative unilaterale individuale intrate în circuitul civil, precum şi al bunei-credinţe, dar şi art. 59 şi 131 din Constituţie. Totodatã, teza a doua a art. 1 alin. (6) din lege contravine art. 126 alin. (5) şi (6) din Constituţie, încãlcându-se competenţa instanţelor de contencios administrativ.
Cu privire la dispoziţiile art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 18 alin. (1) şi (4) din lege, se apreciazã cã sunt neconstituţionale, în mãsura în care ar limita obiectul acţiunilor în contencios administrativ numai la cele care au în vedere nulitatea relativã a actului administrativ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Se considerã cã textele legale criticate nu încalcã art. 21, 52 şi art. 126 alin. (5) şi (6), asigurând atât dreptul pãrţilor de a avea un proces echitabil, cât şi controlul judecãtoresc al actelor administrative. Se apreciazã cã celelalte prevederi constituţionale invocate nu au incidenţã în cauzã.
În subsidiar, Avocatul Poporului, având în vedere cã autorul excepţiei invocã neconstituţionalitatea textelor legale criticate din perspectiva unei omisiuni de reglementare, apreciazã cã nu intrã în competenţa Curţii soluţionarea unei astfel de critici, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (6), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi <>art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1) şi (6): "(1) Orice persoanã care se considerã vãtãmatã într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, de cãtre o autoritate publicã, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzatã. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public. [...]
(6) Autoritatea publicã emitentã a unui act administrativ nelegal poate sã solicite instanţei constatarea nulitãţii acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul admiterii acţiunii, instanţa se va pronunţa, la cerere, şi asupra legalitãţii actelor civile încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor civile produse.";
- Art. 8 alin. (1): "Persoana vãtãmatã într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumitã de rãspunsul primit la plângerea prealabilã adresatã autoritãţii publice emitente sau dacã nu a primit nici un rãspuns în termenul prevãzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentã, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se considerã vãtãmat într-un drept al sãu, recunoscut de lege, prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii".;
- Art. 11 alin. (1): "Cererile prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data primirii rãspunsului la plângerea prealabilã sau, dupã caz, data comunicãrii refuzului, considerat nejustificat, de soluţionare a cererii;
b) data expirãrii termenului legal de soluţionare a cererii, fãrã a depãşi termenul prevãzut la alin. (2);
c) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative".;
- Art. 18. - "(1) Instanţa, soluţionând cererea la care se referã art. 8 alin. (1), poate, dupã caz, sã anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, sã oblige autoritatea publicã sã emitã un act administrativ ori sã elibereze un certificat, o adeverinţã sau orice alt înscris.
(2) Instanţa este competentã sã se pronunţe, în afara situaţiilor prevãzute la art. 1 alin. (8), şi asupra legalitãţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecãţii.
(3) În cazul soluţionãrii cererii, instanţa va hotãrî şi asupra despãgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacã reclamantul a solicitat acest lucru.
(4) Atunci când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl formeazã un contract administrativ, în funcţie de starea de fapt, instanţa poate:
a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;
b) obliga autoritatea publicã sã încheie contractul la care reclamantul este îndrituit;
c) impune uneia dintre pãrţi îndeplinirea unei anumite obligaţii;
d) suplini consimţãmântul unei pãrţi, când interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despãgubiri pentru daunele materiale şi morale.
(5) Soluţiile prevãzute la alin. (1) şi la alin. (4) lit. b) şi c) pot fi stabilite sub sancţiunea unei penalitãţi pentru fiecare zi de întârziere".
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 59 privind exercitarea atribuţiilor de cãtre Avocatul Poporului, ale art. 126 alin. (5) şi (6) privind instanţele extraordinare şi controlul judecãtoresc al actelor administrative, precum şi ale art. 131 privind rolul Ministerului Public.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã în faţa Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, care, prin Încheierea din 14 martie 2006, pronunţatã în Dosarul acesteia nr. 32.503/2/2005, a respins-o, în baza <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , ca fiind inadmisibilã, neavând legãturã cu soluţionarea cauzei. Ulterior, autorul excepţiei a formulat recurs împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilã, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul prin Decizia nr. 1.336 din 18 aprilie 2006 şi a sesizat, prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţionalã cu excepţia în cauzã, înregistratã pe rolul Curţii la 12 iunie 2006. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, primind un certificat de grefã cu soluţia pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Încheierea din 9 mai 2006 sesizând, în mod corect Curtea Constituţionalã. Aceasta, ca urmare a sesizãrii Curţii de Apel, înregistratã la Curtea Constituţionalã la 31 mai 2006, a soluţionat excepţia de neconstituţionalitate invocatã, respingând-o şi pronunţând <>Decizia nr. 638 din 3 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7 noiembrie 2006.
Curtea constatã cã prezenta excepţie de neconstituţionalitate este identicã cu cea care a fãcut obiectul <>Deciziei nr. 638 din 3 octombrie 2006 . Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi trebuit, în recurs, sã se pronunţe numai cu privire la admisibilitatea excepţiei, fãrã sesizarea Curţii, sesizarea acesteia fãcându-se, în baza <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , numai de instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia, prin încheiere, adicã de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţã, Curtea observã cã a fost sesizatã cu aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate de cãtre douã instanţe de judecatã diferite, însã nu poate reţine existenţa în cauzã a autoritãţii de lucru judecat în sensul dispoziţiilor art. 1201 din Codul civil, chiar dacã existã identitate de obiect, cauzã şi pãrţi, având în vedere faptul cã autorul excepţiei nu a reiterat excepţia de neconstituţionalitate şi în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a cerut numai reexaminarea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei ridicate în faţa Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
De asemenea, Curtea reţine cã <>Decizia nr. 638 din 3 octombrie 2006 este opozabilã atât pãrţilor, cât şi instanţei de contencios constituţional.
Faţã de cele învederate, Curtea reţine cã soluţionarea din nou a aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate, cu judecarea cãreia a fost învestitã, cu nerespectarea <>art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , de cãtre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apare ca fiind inadmisibilã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (6), art. 8 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi <>art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Mariana Dumitru în Dosarul nr. 32.503/2/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 noiembrie 2006.

PREŞEDINTE,
ION PREDESCU

Magistrat-asistent,
Benke Karoly

---------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016