Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Irina-Loredana Gulie - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Al Padrino Impex " - S.R.L. din Olteniţa în Dosarul nr. 1.745/269/2014 al Judecătoriei Olteniţa şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 958D/2014. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, pe de o parte, autoarea acesteia nu formulează veritabile critici de constituţionalitate, iar, pe de altă parte, Curtea s-a pronunţat asupra unor probleme de constituţionalitate identice cu cea invocată în prezenta cauză, referitoare la efectele antecontractelor de vânzare a unor terenuri agricole situate în extravilan, încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, pronunţând Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 1 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.745/269/2014, Judecătoria Olteniţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Al Padrino Impex" - S.R.L. din Olteniţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare a unui teren agricol situat în extravilan. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, prin trimiterea expresă şi exclusivă la dispoziţiile Codului civil din 2009, iar nu şi la cele cuprinse în Codul civil din 1865, prevederile legale criticate contravin principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile şi dispoziţiilor art. 6 - Aplicarea în timp a legii civile din Codul civil din 2009. Se mai arată că, aplicându-se unor acte juridice încheiate anterior intrării sale în vigoare, o lege ordinară invalidează dispoziţii cuprinse în acte normative cu forţă juridică superioară, respectiv Codul civil şi Constituţia. 6. Judecătoria Olteniţa îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că aceasta este întemeiată. În acest sens se apreciază că prevederile legale criticate nu contravin în sine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, însă din interpretarea coroborată a acestora cu cele cuprinse în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 rezultă o contradicţie cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, dat fiind faptul că Legea nr. 17/2014 se aplică antecontractelor şi pactelor de opţiune care nu au fost autentificate la notariat anterior intrării sale în vigoare, cum este cazul în speţă. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 8. Guvernul consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 nu afectează valabilitatea antecontractelor încheiate anterior intrării sale în vigoare, având în vedere că valabilitatea acestora este raportată la legislaţia în vigoare la data încheierii antecontractului. Legea nouă vizează doar transferul dreptului de proprietate (promisiunea de vânzare nu este translativă de proprietate, iar data încheierii contractului de vânzare este cea a pronunţării hotărârii care ţine loc de act autentic), iar nu dreptul de creanţă născut în temeiul antecontractului încheiat anterior intrării în vigoare a legii, astfel încât, în vederea transferului dreptului de proprietate, părţile antecontractului trebuie să se conformeze procedurii prevăzute de noua lege. Prin urmare, cu excepţiile prevăzute de art. 20 din lege, prevederile Legii nr. 17/2014 se aplică tuturor vânzărilor de terenuri agricole extravilane care se încheie după intrarea în vigoare a legii, nefiind încălcat principiul neretroactivităţii legii civile. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia: "(1) În toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare, acţiunea este admisibilă numai dacă antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi ale legislaţiei în materie, precum şi dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 3, 4 şi 9 din prezenta lege, iar imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară. (2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege." 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia susţine că prevederile legale criticate se aplică unor acte juridice încheiate anterior intrării sale în vigoare, ceea ce contravine principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, precum şi dispoziţiilor art. 6 - Aplicarea în timp a legii civile, cuprinse în Codul civil din 2009. În acest sens se arată că prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 fac trimitere expresă, în ceea ce priveşte încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, la dispoziţiile Codului civil din 2009, or, în speţă, antecontractul de vânzare-cumpărare este încheiat înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil. 14. Analizând aceste susţineri, Curtea constată că, în temeiul textului de lege criticat, instanţa de judecată învestită cu o acţiune având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare verifică, între altele, şi îndeplinirea condiţiilor esenţiale, de validitate a antecontractului, referitoare la capacitatea părţilor, consimţământ, obiect şi cauză, condiţii ce sunt reglementate în mod identic atât în Codul civil din 1864 (art. 948), cât şi în Codul civil din 2009 (art. 1.179). 15. Curtea reţine că prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014, care trimit expres la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în vigoare la data introducerii acţiunii, iar nu la Codul civil din 1864, sunt în acord cu principiul activităţii legii civile, potrivit căruia orice act normativ acţionează cât timp este în vigoare, fiind aplicabil tuturor actelor, faptelor şi situaţiilor juridice născute după acest moment, respectiv hotărârii judecătoreşti care ţine loc de act autentic de vânzare-cumpărare. În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine o încălcare a principiului neretroactivităţii legii civile. 16. Mai mult, stabilirea înţelesului normei de trimitere la condiţiile de validitate reglementate prin noul Cod civil, indiferent de data încheierii antecontractului, trebuie realizată având în vedere faptul că, în perioada 15 martie 2014-16 mai 2014 [cuprinsă între intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2014 şi, respectiv, modificarea art. 5 alin. (1) din acest act normativ, prin Legea nr. 68/2014 pentru modificarea alin. (1) al art. 29 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996 şi a Legii nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 13 mai 2014], pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic viza doar antecontractele încheiate în formă autentică, iar după modificarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014, legiuitorul nu a mai făcut această distincţie. Aşadar, trimiterea expresă la Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, cuprinsă în textul de lege criticat, nu trebuie înţeleasă în sensul că doar antecontractele încheiate sub imperiul noului Cod civil sunt supuse reglementării legale criticate, ci în sensul că prevederile art. 5 din Legea nr. 17/2014 vizează toate antecontractele, încheiate cu respectarea condiţiilor legale de validitate, indiferent de data sau de forma încheierii lor. 17. Curtea constată că, în realitate, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate tinde să releve pretinsa retroactivitate a prevederilor legale criticate în legătură cu aplicarea legii noii, în speţă Legea nr. 17/2014, şi în cazul efectelor generate de antecontractele încheiate înainte de intrarea în vigoare a acesteia, efecte referitoare la încheierea în viitor a contractului de vânzare-cumpărare. Astfel, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, efectul specific al unui antecontract de vânzare, constând în obligaţia reciprocă de a încheia în viitor contractul de vânzare, ar trebui să se supună legii în vigoare la data încheierii antecontractului, iar nu legii noi. 18. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 17/2014, criticate în prezenta cauză, în toate cazurile în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare, acţiunea este admisibilă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii: antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Codului civil şi ale legislaţiei în materie, referitoare la condiţiile de valabilitate ale contractului (capacitatea părţilor, consimţământ valabil exprimat, obiect, cauză), indiferent de forma încheierii antecontractului; sunt îndeplinite condiţiile referitoare la exercitarea dreptului de preempţiune, prevăzute de art. 3, 4 şi 9 din Legea nr. 17/2014 (privind existenţa avizelor specifice eliberate de Ministerul Apărării Naţionale şi de Ministerul Culturii şi a avizului final care atestă parcurgerea procedurii de exercitare a dreptului de preempţiune reglementat prin legea specială, eliberat de structurile teritoriale sau de structura centrală din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale), precum şi condiţia ca imobilul ce face obiectul contractului să fie înscris la rolul fiscal şi în cartea funciară. 19. În cauza dedusă soluţionării instanţei de judecată, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect un teren agricol situat în extravilan, sub forma unui înscris sub semnătură privată, urmând ca la o dată ulterioară, prevăzută expres, părţile să încheie contractul de vânzare în formă autentică. În speţă, promitenta-vânzătoare nu şi-a îndeplinit obligaţiile referitoare la întocmirea formalităţilor necesare încheierii contractului de vânzare, referitoare la întocmirea documentaţiei cadastrale sau obţinerea certificatelor de atestare fiscală, astfel încât, în temeiul art. 1.669 din Codul civil din 2009, beneficiarul promisiunii de vânzare s-a adresat instanţei de judecată, solicitând pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare. La data introducerii cererii de chemare în judecată era în vigoare Legea nr. 17/2014, care instituie o nouă procedură pentru exercitarea dreptului de preempţiune la vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan. 20. În continuare, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, ale cărei considerente sunt valabile şi în prezenta cauză, a statuat că beneficiarul unei promisiuni neexecutate de vânzare este titularul unui drept de creanţă, corelativ obligaţiei de a vinde asumate de promitent în temeiul antecontractului, iar nu titularul unui drept de proprietate. Transferul acestuia nu s-a realizat în momentul perfectării antecontractului, ci se va realiza în viitor, la momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv al pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină locul acordului de voinţă nerealizat. Cu alte cuvinte, valabilitatea antecontractului de vânzare este supusă legii în vigoare la data încheierii sale, iar efectul specific al acestuia, referitor la transmiterea în viitor a dreptului de proprietate, respectiv la momentul încheierii contractului de vânzare, este supus legii în vigoare la data încheierii acestui din urmă contract. Aşadar, îndeplinirea condiţiilor legale pentru încheierea contractului de vânzare, respectiv pentru pronunţarea hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de contract, nu poate fi raportată la un moment anterior, reprezentat de acela al încheierii antecontractului de vânzare, având în vedere că acesta din urmă nu este translativ de proprietate, ci la momentul realizării transferului dreptului de proprietate, moment care este supus legii în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum. 21. Prin urmare, în prezenta cauză, contrar susţinerilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aplicarea prevederilor legale criticate, în vigoare la data realizării transferului dreptului de proprietate, respectiv la data pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare, nu echivalează cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, ci este în concordanţă cu principiul activităţii legii civile. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 287 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2004). 22. Având în vedere cele de mai sus, Curtea reţine că prevederea legală criticată stabileşte atribuţiile de natură procedurală ale instanţei de judecată de a verifica, pe lângă îndeplinirea condiţiilor de validitate ale antecontractului, şi condiţiile reglementate de art. 3, 4 şi 9 din Legea nr. 17/2014, cu modificările şi completările ulterioare, după caz. Aşadar, de aplicare imediată, în domeniul temporal propriu al Legii nr. 17/2014, sunt condiţiile necesar a fi întrunite pentru transferul dreptului de proprietate, norma criticată stabilind în sarcina instanţei de judecată obligaţia verificării îndeplinirii acestora la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti care să ţină loc de act autentic. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Al Padrino Impex" - S.R.L. din Olteniţa în Dosarul nr. 1.745/269/2014 al Judecătoriei Olteniţa şi constată că dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Olteniţa şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 26 februarie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
