Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 83 din 19 mai 1998  privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 pentru modificarea si completarea   Legii administratiei publice locale nr. 69/1991 , republicata    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 83 din 19 mai 1998 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 69/1991 , republicata

EMITENT: Curtea Constitutionala
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 211 din 8 iunie 1998

Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 22 din 26 mai 1997 pentru modificarea şi completarea <>Legii administraţiei publice locale nr. 69/1991 , republicatã, ridicatã de Diaconu Emilian în Dosarul nr. 2.724/1997 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 12 mai 1998 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 19 mai 1998.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ, prin Încheierea din 24 noiembrie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 2.724/1997, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 pentru modificarea şi completarea <>Legii administraţiei publice locale nr. 69/1991 , republicatã, invocatã de Diaconu Emilian într-o cauza civilã ce are ca obiect anularea Hotãrârii Consiliului Judeţean Vrancea nr. 38 din 12 septembrie 1997, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia de vicepreşedinte al acestui consiliu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 72 alin. (3) lit. o) şi ale art. 114 alin. (1) şi (4) din Constituţie.
Exprimindu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca "ordonanta de urgenta este neconstitutionala", deoarece, potrivit art. 72 din Constituţie, reglementarea pe care o instituie este de domeniul legii organice, iar, conform prevederilor constituţionale ale art. 144 alin. (1), Guvernul poate fi abilitat prin lege sa emita ordonanţe numai în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.
În punctul sau de vedere Guvernul apreciazã ca "excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 este neîntemeiatã", deoarece ordonanţele de urgenta, constituind o excepţie de la regula instituitã la art. 114 alin. (1) din Constituţie, pot fi emise în orice domeniu, asa încât "restrictia referitoare la domeniile rezervate legilor organice nu opereazã".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 47/1992, s-au cerut relaţii Consiliului Legislativ în legatura cu avizarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 . În rãspunsul primit se arata, ca, iniţial, Guvernul elaborase un proiect de lege care, ulterior, a fost transformat în ordonanta de urgenta.
În cadrul dezbaterilor care au avut loc în şedinţa publica din data de 12 mai 1998, reprezentantul Ministerului Public, având în vedere deciziile Curţii Constituţionale nr. 65/1995 şi nr. 34/1998 şi considerând ca dispoziţiile atacate contravin art. 114 alin. (4) din Constituţie, a pus concluzii de admitere a exceptiei invocate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rãspunsul comunicat de Consiliul Legislativ, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 , raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicatã, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizatã.
Motivele de neconstituţionalitate invocate privesc încãlcarea prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãrora ordonanta de urgenta se poate emite numai în cazuri excepţionale, precum şi a prevederilor alin. (1) al acestui articol, potrivit cãrora este interzisã abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe în domeniile legilor organice, prevedere pe care autorul exceptiei o considera aplicabilã şi în ceea ce priveşte ordonanţele de urgenta. Interesul urmãrit prin excepţia ridicatã este infirmarea constituţionalitãţii prevederilor alin. (4^1), introdus prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 la <>art. 67 din Legea nr. 69/1991 , republicatã. Motivele de neconstituţionalitate invocate privesc însã ordonanta în ansamblul sau, astfel încât nu pot fi disociate spre a ne referi numai la prevederile sus-menţionate, direct aplicabile procesului.
Primul motiv de neconstituţionalitate invocat, legal de încãlcarea condiţiei constituţionale prevãzute la art. 114 alin. (4), ca ordonanta de urgenta sa fie emisã numai în cazuri excepţionale, este întemeiat. Nici existenta unei situaţii excepţionale, nici necesitatea instituirii de urgenta a mãsurilor prevãzute în ordonanta nu pot fi reţinute.
Asa cum rezulta din relaţiile comunicate de Consiliul Legislativ, iniţial, pentru reglementarea aspectelor prevãzute în ordonanta de urgenta Guvernul elaborase un proiect de lege. În expunerea de motive la acest proiect se face referire exclusiv la necesitatea îmbunãtãţirii cadrului legislativ privind autonomia localã, în concordanta cu "actualul program de guvernare", şi pentru eliminarea unor imperfectiuni şi neclaritati, precum şi completarea unor insuficiente, fãrã nici o menţiune cu privire la existenta unor situaţii ce ar impune adoptarea de urgenta a acestei reglementãri. De aceea nici nu s-a solicitat dezbaterea proiectului în procedura de urgenta. Proiectul de lege a fost avizat de Consiliul Legislativ la data de 10 mai 1997. Peste 9 zile, proiectul de lege, transformat într-un proiect de ordonanta de urgenta, s-a trimis la avizare şi, ulterior, ordonanta de urgenta a fost adoptatã de Guvern. Conţinutul ordonanţei de urgenta, cu excepţia unor aspecte de amãnunt, este acelaşi cu al proiectului de lege anterior, iar nota de fundamentare are acelaşi cuprins cu cel al expunerii de motive precedente, fãrã a se invoca, cel puţin, existenta unei situaţii excepţionale care ar fi justificat urgenta adoptãrii reglementãrii respective pe calea ordonanţei de urgenta.
Rezulta, din cele arãtate, ca scopul urmãrit de Guvern a fost acela de a institui o nou reglementare, direct aplicabilã, procedeu prin care însã s-a încãlcat competenta constituţionalã a Parlamentului, prevãzutã la art. 58 din Constituţie, în calitate de unica autoritate legiuitoare a tarii.
Astfel cum s-a arata prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 65/1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, cazul excepţional, de care depinde legitimitatea constituţionalã a ordonanţei de urgenta, se justifica "pe necesitatea şi urgenta reglementãrii unei situaţii care, datoritã circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitãrii unei grave atingeri aduse interesului public". Nici în expunerea de motive la proiectul de lege iniţial, nici în mota de fundamentare a <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 şi nici în justificãrile prezentate de reprezentantul Guvernului la dezbaterile care au avut loc în şedinţa Senatului din 17 martie 1998, ca şi în celelalte luari de cuvânt din aceasta şedinţa, asa cum rezulta din stenografia publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 47 din 8 aprilie 1998, nu s-a fãcut referire la existenta unor împrejurãri care sa justifice cazul excepţional şi urgenta reglementãrii situaţiei. Cazul excepţional are un caracter obiectiv, în sensul ca existenta sa nu depinde de vointa Guvernului, care, în asemenea împrejurãri, este constrâns sa reactioneze prompt pentru apãrarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenta. De aceea, în nici un fel nu constituie un caz excepţional schimbarea de cãtre Guvern a opţiunii sale cu privire la actul legislativ folosit. Ordonanta de urgenta nu constituie o alternativa aflatã la discretia Guvernului, prin care acesta şi-ar putea incalca obligaţia sa constituţionalã de a asigura, în vederea îndeplinirii programului sau de guvernare, reglementarea prin lege, de cãtre Parlament, a relaţiilor ce constituie obiectul acestei reglementãri.
De altfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 34/1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, se arata ca "modificarea sau unificarea legislaţiei într-un domeniu sau altul nu justifica, prin ea însãşi emiterea unei ordonanţe de urgenta". Or, scopul urmãrit de adoptarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 a fost perfecţionarea legislaţiei, asa cum rezulta atât din expunerea de motive la proiectul de lege iniţial, cat şi din nota de fundamentare a ordonanţei de urgenta şi din dezbaterile care au avut loc la Senat.
Asa cum se arata în stenograma şedinţei Senatului din 17 martie 1998, <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 a fost respinsã la votul final, pe ansamblul reglementãrii, dupã ce fuseserã adoptate, în parte, prevederile articolelor. Semnificatia acestui vot priveşte deci necesitatea ordonanţei de urgenta în întregime, ceea ce exclude, de plano, existenta unui caz excepţional care ar fi impus adoptarea ei. De altfel însãşi întârzierea cu aproape un an a discutarii în Parlament a ordonanţei de urgenta infirma urgenta reglementãrii instituite de ordonanta, iar în punctul de vedere al Guvernului nu se face nici o referire la acest aspect.
În concluzie, intenţia iniţialã a Guvernului a fost promovarea unui proiect de lege, pentru ca, în fapt, condiţiile ce caracterizeazã cazul excepţional, de care depinde legitimitatea constituţionalitãţii ordonanţei de urgenta a Guvernului erau întrunite, o modificare legislativã nefiind de natura sa justifice emiterea unei asemenea ordonanţe. Schimbarea ulterioara a acestei orientãri, prin emiterea noii reglementãri preconizate, sub forma unei ordonanţe de urgenta, este, de aceea, neconstitutionala.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de neconstituţionalitate, legat de reglementarea prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 a unui domeniu rezervat <>legii organice, este incontestabil ca Legea nr. 69/1991 , întrucât priveşte administraţia publica localã, constituie, potrivit art. 72 alin. (3) lit. a) din Constituţie, o lege organicã. Prin Decizia nr. 34/1998, sus-menţionatã, Curtea Constituţionalã a statuat ca interdicţia reglementãrii prin ordonanta în domenii rezervate legii organice nu este aplicabilã ordonanţei de urgenta a Guvernului. Cu majoritate de voturi, Curtea constata ca nu au intervenit elemente noi care sa justifice modificarea acestei practici.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1, al art. 2, al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate invocatã de Diaconu Emilian din Dosarul nr. 2.724/1997 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi constata ca dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 22/1997 pentru modificarea şi completarea <>Legii administraţiei publice locale nr. 69/1991 , republicatã, sunt neconstituţionale.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 mai 1998.

PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU

Magistrat-asistent,
Doina Suliman

--------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016