Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 83 din 10 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. 1 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociatiilor de proprietari) la Legea locuintei nr. 114/1996
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 360 din 27 aprilie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Dana Titian - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din anexa nr. 2 (Regulamentulcadru al asociaţiilor de proprietari) la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , excepţie ridicatã de Adrian Roberth Golovka în Dosarul nr. 2.027/2004 al Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a civilã.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, în calitate de mandatar, Emilia Niculescu, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã autorul excepţiei a depus concluzii scrise la dosar.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând argumentele invocate la instanţa de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia, întrucât neconstituţionalitatea reglementãrii legale este dedusã din interpretarea şi aplicarea sa discutabilã în cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.027/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , excepţie ridicatã de Adrian Roberth Golovka într-o cauzã având ca obiect acordarea de personalitate juridicã Asociaţiei de proprietari Bloc 103 C.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile art. 4 alin. 1 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 încalcã prevederile art. 40 alin. (1) din Constituţie privind dreptul de asociere şi criticã modul în care instanţa de fond a judecat cauza.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã apreciazã cã textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la liberã asociere, conţinutul sãu fiind justificat prin necesitatea asigurãrii condiţiilor de funcţionare normalã a locuinţelor şi spaţiilor cu altã destinaţie din condominiu, precum şi a pãrţilor comune care intrã în alcãtuirea acestora.
Asociaţia este compusã din proprietarii locuinţelor din imobil şi are atribuţii în privinţa administrãrii şi funcţionãrii clãdirii în întregul ei, iar modul în care se formeazã trebuie sã reflecte şi sã exprime voinţa tuturor proprietarilor de locuinţe sau cel puţin a majoritãţii acestora. În aceste condiţii, instituirea prin lege a cvorumului necesar pentru dobândirea personalitãţii juridice de cãtre asociaţia de proprietari nu încalcã principiul constituţional al liberei asocieri.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece autorul acesteia nu aratã în ce constã neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , nemulţumirea acestuia vizând aspectele procedurale ale soluţionãrii cauzei de cãtre instanţã.
Textul de lege criticat constituie expresia aplicãrii principiului constituţional al liberei asocieri consacrat de art. 40 alin. (1) din Legea fundamentalã, întrucât cerinţele prevãzute de lege pentru înfiinţarea asociaţiei de proprietari sunt justificate de necesitatea asigurãrii condiţiilor de funcţionare normalã a locuinţelor şi spaţiilor cu altã destinaţie decât aceea de locuinţã, din cadrul unei clãdiri, precum şi a pãrţilor comune care intrã în alcãtuirea acestora. Legiuitorul a avut în vedere faptul cã aceastã formã de asociere se realizeazã în considerarea calitãţii de proprietar a fiecãrui membru şi a necesitãţii asigurãrii şi menţinerii unor raporturi de bunã vecinãtate, aspecte ce trebuie sã se completeze reciproc.
Principiul constituţional al liberei asocieri nu este înfrânt prin instituirea unui cvorum legal, necesar pentru înfiinţarea asociaţiei de proprietari, deoarece aceasta are atribuţii în privinţa administrãrii clãdirii în întregul ei, iar deciziile pe care le va lua trebuie sã reflecte şi sã exprime voinţa tuturor proprietarilor de locuinţe sau cel puţin a majoritãţii proprietarilor.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât prevederile art. 4 alin. 1 din anexa nr. 2 la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 stabilesc condiţiile de constituire a asociaţiei de proprietari, categorie creatã prin lege în vederea realizãrii unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clãdirilor cu mai multe apartamente, fãrã ca prin acestea sã fie îngrãdit dreptul de asociere prevãzut de art. 40 din Constituţie.
În sensul celor de mai sus, aratã cã prin Decizia nr. 26 din 28 ianuarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 18 martie 2003, Curtea Constituţionalã a statuat cã "în anumite situaţii legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmãresc salvgardarea unor interese de ordin general şi care, în perspectiva scopurilor pe care le urmãresc, nu reprezintã în realitate modalitãţi înscrise în conceptul de liberã asociere," astfel cum acesta este conturat prin prevederile nr. 40 din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. 1 din anexa nr. 2 (Regulamentulcadru al asociaţiilor de proprietari) la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 20 din Legea nr. 145/1999 pentru modificarea şi completarea <>Legii locuinţei nr. 114/1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 9 septembrie 1999, care are urmãtorul conţinut: "Asociaţia de proprietari se constituie pe baza hotãrârii a cel puţin jumãtate plus unul din numãrul proprietarilor apartamentelor şi spaţiilor cu altã destinaţie decât aceea de locuinţã, din cadrul unei clãdiri."
Autorul excepţiei considerã cã acestea aduc atingere prevederilor art. 40 alin. (1) din Constituţie, care au urmãtorul conţinut: "Cetãţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, în accepţiunea textului constituţional prin care este consacrat, dreptul de asociere constituie o prerogativã recunoscutã cetãţeanului, a cãrei valorificare este expresia manifestãrii de voinţã conştientã şi liberã a acestuia. Asocierea are loc în considerarea unor raţiuni comune, care apropie asociaţii şi asigurã o comunicare între aceştia, de naturã ideologicã sau profesionalã etc., esenţialã fiind existenţa unui sistem de valori comune ca premisã şi a unor interese şi scopuri comune ca finalitate. Opţiunea asocierii are la bazã convingerea cã realizarea finalitãţii dorite nu este posibilã decât ca urmare a acţiunii concertate a unei colectivitãţi organizate, structuratã aşadar logic şi funcţional. Concluzia care se desprinde din cele evidenţiate mai sus este aceea cã într-un stat de drept nu este posibilã convertirea dreptului de asociere într-o obligaţie.
Curtea observã cã în speţã se pune problema unei situaţii particulare, şi anume aceea în care persoana devenitã proprietar prin achiziţionarea unei unitãţi locative sau cu altã destinaţie. care face parte integrantã dintr-o clãdire ce cuprinde mai multe asemenea unitãţi cu proprietari diferiţi, ca urmare a manifestãrii de voinţã conştiente şi libere, îşi asumã implicit, dar indubitabil, prin actul de cumpãrare statutul juridic care decurge în mod necesar din propria sa opţiune. Apartenenţa sa la o colectivitate, relaţiile de vecinãtate pe care le implicã, existenţa unor spaţii în proprietate comunã şi perpetuã, imposibilitatea încheierii unor contracte individuale cu marii furnizori de utilitãţi sunt elemente care impun constituirea unei structuri colective, organizatã, care sã acţioneze în numele şi pentru interesul comun. Acestea sunt raţiunile pentru care legiuitorul a impus constituirea asociaţiilor de proprietari.
Aşa fiind, nu se poate reţine cã prin modul în care este reglementatã constituirea asociaţiei de proprietari se încalcã dreptul de asociere, prin convertirea sa într-o obligaţie. Prin opţiunea pentru achiziţionarea unui apartament într-o clãdire cu mai multe apartamente, autorul excepţiei şi-a asumat în deplinã cunoştinţã de cauzã drepturile şi obligaţiile pe care legea le recunoaşte şi le impune proprietarilor, în vederea constituirii asociaţiei de proprietari, precum şi cele care decurg din existenţa acesteia.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/11992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. 1 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la <>Legea locuinţei nr. 114/1996 , excepţie ridicatã de Adrian Roberth Golovka în Dosarul nr. 2.027/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 februarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
