Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 829 din 23 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 222 alin. (1) lit. d) si art. 223 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 16 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. d) şi art. 223 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Mona Lisa Thabet în Dosarul nr. 4.128/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia comercialã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 4.128/99/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 222 alin. (1) lit. d) şi art. 223 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale.
Excepţia a fost invocatã de Mona Lisa Thabet într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei cereri privind excluderea unui asociat dintr-o societate comercialã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 încalcã dispoziţiile art. 16 din Constituţie, întrucât dã dreptul administratorului asociat, care nu se implicã în desfãşurarea activitãţii, sã formuleze o astfel de cerere, fãrã sã se poatã aprecia asupra oportunitãţii acesteia.
Dispoziţiile art. 223 din Legea nr. 31/1990 creeazã un dezavantaj pentru asociatul exclus în raport cu asociaţii rãmaşi, încãlcându-se dreptul de proprietate al acestuia şi dreptul la un proces echitabil, deoarece textul criticat nu prevede drepturile asociatului exclus.
De asemenea, prin normele legale criticate se încalcã dreptul de proprietate privatã, deoarece asociaţii sunt obligaţi sã depunã aportul social la care s-au obligat la momentul înfiinţãrii societãţii comerciale.
Excluderea asociatului, potrivit prevederilor legale criticate, conduce la o expropriere forţatã a acestuia, dispoziţiile art. 223 neprevãzând niciun fel de drepturi pentru asociatul care a desfãşurat o activitate în cadrul societãţii comerciale şi, totodatã, a depus capitalul social necesar înfiinţãrii acesteia.
Prin preluarea pãrţilor sociale de cãtre asociatul rãmas în societate se încalcã flagrant dreptul de proprietate al asociatului exclus, având de a face cu o expropriere forţatã nu pentru utilitate publicã, ci în interesul unui asociat care a înţeles ca pe toatã durata de funcţionare a societãţii sã stea în stare de pasivitate, sã nu îşi asume niciun fel de responsabilitate în derularea activitãţii societãţii şi sã aibã doar pretenţii bãneşti de la celãlalt asociat.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse de pãrţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 222 alin. (1) lit. d) şi art. 223 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 222 alin. 1 lit. d): "(1) Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comanditã simplã sau cu rãspundere limitatã: [...]
d) asociatul administrator care comite fraudã în dauna societãţii sau se serveşte de semnãtura socialã sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.";
- Art. 223: "(1) Excluderea se pronunţã prin hotãrâre judecãtoreascã la cererea societãţii sau a oricãrui asociat.
(2) Când excluderea se cere de cãtre un asociat, se vor cita societatea şi asociatul pârât.
(3) Ca urmare a excluderii, instanţa judecãtoreascã va dispune, prin aceeaşi hotãrâre, şi cu privire la structura participãrii la capitalul social a celorlalţi asociaţi.
(4) Hotãrârea irevocabilã de excludere se va depune, în termen de 15 zile, la oficiul registrului comerţului pentru a fi înscrisã, iar dispozitivul hotãrârii se va publica la cererea societãţii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 45 privind libertatea economicã şi art. 136 alin. (5) privind proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând cã sunt constituţionale.
Astfel, cu privire la critica adusã prevederilor art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 6 iulie 2010, şi prin Decizia nr. 1.088 din 22 noiembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 849 din 11 decembrie 2007, Curtea a reţinut cã într-o economie de piaţã, guvernatã de regulile concurenţei loiale, ale liberului acces la activitatea economicã şi ale liberei iniţiative, statul, urmând mecanismul propriu unui stat de drept, social şi democratic, nu poate sã susţinã şi sã protejeze o societate comercialã neviabilã, al cãrei obiect de activitate este perturbat în realizarea sa prin lipsa de diligenţã, reaua-credinţã sau neînţelegerile grave dintre asociaţi. Este în interesul general al societãţii, dar şi o consecinţã fireascã a mecanismelor economiei de piaţã ca astfel de participanţi la activitatea economicã sã nu constituie subiecţi faţã de care statul trebuie sã îşi asume îndeplinirea obligaţiilor prevãzute de art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, iar asupra lor sã îşi producã efectul normele juridice referitoare la încetarea activitãţii în una dintre modalitãţile prevãzute în acestea. Prin urmare, dispoziţiile de lege criticate reprezintã tocmai expresia prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi şi ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea fundamentalã.
Mai concret, cu privire la critica formulatã de autorul excepţiei, Curtea reţine împrejurarea cã - în conformitate cu dispoziţiile art. 223 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 - excluderea se pronunţã de cãtre instanţa judecãtoreascã, la cererea oricãrui asociat; prin urmare, aprecierea care ar putea fi fãcutã de asociatul care solicitã excluderea, asupra oportunitãţii formulãrii cererii (şi asupra eventualelor consecinţe ale acesteia), este supusã cenzurii instanţei care, dupã verificarea condiţiilor prevãzute de lege, decide cu privire la aceastã mãsurã.
Astfel, nu trebuie ignorat faptul cã, în conformitate cu reglementarea legalã criticatã, excluderea asociatului administrator se pronunţã de cãtre instanţa judecãtoreascã dupã ce se face dovada comiterii de cãtre persoana celui care urmeazã a fi exclus a unei fraude în dauna societãţii în care a fost asociat. Astfel, Curtea nu poate reţine încãlcarea art. 21 din Constituţie.
Mai mult, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, pronunţând excluderea unui asociat, instanţa va dispune - prin aceeaşi hotãrâre - şi cu privire la structura participãrii la capitalul social al asociaţilor, neputând fi vorba, aşadar, despre o expropriere forţatã a asociatului exclus.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în decizia menţionatã, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, inclusiv în privinţa art. 136 alin. (5) din Constituţie.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. d) şi art. 223 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Mona Lisa Thabet în Dosarul nr. 4.128/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 23 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
