Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 828 din 11 octombrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 828 din 10 decembrie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Circe" - S.R.L. din Năvodari în Dosarul nr. 3.983/212/2011 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 736D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 1.222 din 20 septembrie 2011. În ceea ce priveşte susţinerea instanţei de judecată referitoare la faptul că dispoziţiile criticate nu permit instanţei să verifice legalitatea sancţiunii contravenţionale, aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei suspendă executarea, astfel că instanţa judecătorească are posibilitatea verificării legalităţii acestuia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3.983/212/2011, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Circe" - S.R.L. din Năvodari cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unor contravenţii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii. În acest sens arată că prin suspendarea activităţii pe o perioadă de 3 luni societatea sancţionată ar deveni falimentară, având în vedere specificul activităţii acesteia, şi, pe cale de consecinţă, angajaţii îşi vor pierde locul de muncă.
Judecătoria Constanţa - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prin raportare la prevederile constituţionale invocate de autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, respectiv art. 41 din Constituţie, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Însă, distinct de acestea, apreciază că, prin raportare la prevederile art. 21 şi art. 44 din Constituţie, dispoziţiile criticate contravin Legii fundamentale. Astfel, arată că forma actuală a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, potrivit cărora sancţiunea se aplică de drept (ope legis) pe o durată de 3 luni, fără a lăsa instanţelor posibilitatea să analizeze oportunitatea aplicării unei asemenea sancţiuni într-o anumită situaţie dedusă judecăţii, precum şi întinderea acesteia sub aspectul limitelor sale temporale, contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, prin aceea că afectează accesul la o instanţă de judecată şi dreptul la un proces echitabil, iar pe cale de consecinţă poate fi vătămat dreptul de proprietate al comerciantului, garantat de art. 44 din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(2) Nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni."
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
1. Prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 667 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, sau Decizia nr. 124 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, prin care Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate.
Astfel, cu acele prilejuri, Curtea a observat că dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 vizează apărarea intereselor generale privind respectarea legilor fiscale, iar măsura dispusă de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social şi a ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.
Având în vedere finalitatea urmărită de legiuitor prin sancţiunea prevăzută de reglementarea criticată, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută existenţa vreunei contrarietăţi între dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 şi prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1).
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
2. Distinct de acestea, Curtea observă că celelalte probleme relevate de autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, referitoare la modul în care au fost respectate, interpretate şi aplicate prevederile legale la speţa dedusă judecăţii, sunt de competenţa instanţelor de judecată.
3. Referitor la opinia instanţei de judecată, care consideră că prin raportare la alte prevederi constituţionale, respectiv art. 21 şi art. 44, dispoziţiile criticate contravin Legii fundamentale, Curtea constată, pe de o parte, că instanţa nu se poate substitui autorului excepţiei de neconstituţionalitate, iar pe de altă parte, aceasta nu reprezintă o excepţie de neconstituţionalitate ridicată din oficiu, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 29 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 47/1992.
Totuşi, dacă susţinerile instanţei de judecată privind neconstituţionalitatea textului criticat raportat la art. 21 şi art. 44 din Constituţie ar echivala cu o excepţie ridicată din oficiu, acestea nu ar putea fi reţinute, întrucât, potrivit prevederilor art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, "împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia", iar potrivit art. 32 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă, "plângerea suspendă executarea".
Instanţa de judecată are posibilitatea şi, totodată, obligaţia ca, administrând un întreg material probatoriu, să constate în ce măsură fapta contravenientului este sau nu săvârşită cu vinovăţie (respectiv, dacă neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative sunt fapte săvârşite cu vinovăţie) şi să anuleze procesul-verbal, în măsura în care fapta nu este săvârşită cu vinovăţie. Dacă textul legal presupune intenţie în săvârşirea faptei, este mai mult decât justificată aplicarea sancţiunii complementare.
În altă ordine de idei, nemulţumirea instanţei de judecată pleacă de la faptul că textul criticat nu lasă la aprecierea sa aplicarea sancţiunii complementare a suspendării activităţii operatorului economic, nemulţumire ce poate fi interpretată şi ca o cerere de modificare a textului în sensul ca sancţiunea complementară să fie lăsată la aprecierea instanţelor, ceea ce ar atrage inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Circe" - S.R.L. din Năvodari în Dosarul nr. 3.983/212/2011 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
