Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 827 din 8 iulie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 4 alin. (1) si (3), art. 5 si art. 9 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 130/2004 privind unele masuri pentru vanzarea de catre societatile comerciale, companiile si societatile nationale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale si al industriei de aparare, precum si de catre alti agenti economici din subordinea Ministerului Economiei si Comertului a locuintelor pe care acestia le au in patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor de inchiriere, pensionarilor sau disponibilizatilor cu ultimul loc de munca la acesti agenti economici
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 636 din 3 septembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 4 alin. (1) şi (3), art. 5 şi <>art. 9 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 130/2004 , excepţie ridicatã de Cãtãlin Ciucã în Dosarul nr. 7.043/233/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde, pentru Societatea Comercialã "Electrica Distribuţie Muntenia Nord" S.A. - Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Galaţi, consilier juridic Elena Drãgan, cu delegaţie la dosar, constatându-se lipsa autorului excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul pãrţii prezente solicitã respingerea excepţiei. În esenţã, aratã cã principala criticã de neconstituţionalitate constã în aceea cã textele de lege supuse controlului de constituţionalitate nu nominalizeazã printre categoriile de chiriaşi cãrora le pot fi vândute locuinţele din patrimoniul societãţilor comerciale din anumite sectoare de activitate şi salariaţilor transferaţi. În legãturã cu aceasta precizeazã cã <>Legea nr. 189/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 130/2004 include printre beneficiari şi salariaţii transferaţi, astfel cã excepţia urmeazã a fi respinsã ca neîntemeiatã. Depune întâmpinare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât considerã cã textele de lege criticate nu sunt contrare dispoziţiilor din Constituţie invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 7.043/233/2006, Tribunalul Galaţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 4 alin. (1) şi (3), art. 5 şi <>art. 9 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 130/2004 privind unele mãsuri pentru vânzarea de cãtre societãţile comerciale, companiile şi societãţile naţionale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale şi al industriei de apãrare, precum şi de cãtre alţi agenţi economici din subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului a locuinţelor pe care aceştia le au în patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere, pensionarilor sau disponibilizaţilor cu ultimul loc de muncã la aceşti agenţi economici. Excepţia a fost ridicatã de Cãtãlin Ciucã într-o cauzã civilã, în apel, având ca obiect obligaţia de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã modalitatea de stabilire şi implicit cuantumul preţului de vânzare a locuinţelor, astfel cum sunt prevãzute de textele de lege criticate "nu respectã cerinţele impuse de o realã protecţie socialã", precum şi faptul cã depãşirea termenului în interiorul cãruia cei vizaţi de dispoziţiile ordonanţei trebuie sã îşi manifeste voinţa de a cumpãra, "nu ar trebui sã ducã la pierderea dreptului de a cumpãra prevãzut de <>Legea locuinţei nr. 85/1992 ". În acest sens, în esenţã, se susţine cã prevederile: art. 1 din ordonanţa criticatã, potrivit cãrora societãţile comerciale pot sã vândã locuinţele pe care le au în patrimoniu la data intrãrii în vigoare a ordonanţei personalului propriu şi salariaţilor care sunt titulari ai contractelor de închiriere, sunt neconstituţionale, întrucât nu dispun şi cu privire la salariaţii transferaţi în interes de serviciu; art. 4, referitoare la stabilirea preţului de vânzare pe baza unui raport de evaluare întocmit de evaluatori selecţionaţi conform legii, "nu au nimic comun cu dreptul constituţional de protecţie socialã", întrucât evaluatorul "este preocupat de estimarea unei valori de piaţã cât mai apropiatã de realitate, pentru a cunoaşte care poate fi preţul maxim pentru cumpãrãtor." Considerã cã "nu este indiferent dacã valoarea la care se face referire în raport este o valoare de piaţã sau o valoare de investiţie", fiind de neacceptat "pretenţia unitãţii vânzãtoare de a încasa preţul pieţii", în condiţiile în care "din legea privind înfiinţarea societãţilor comerciale reiese clar cã un procent din profitul societãţii trebuie sã se regãseascã şi în salariile angajaţilor." Art. 4 contravine şi art. 16 din Constituţie, prin aceea cã "ordonanţa în cauzã propune un evaluator"; posibilitatea prevãzutã de art. 5 din ordonanţã, de închiriere a locuinţelor dacã acestea nu sunt cumpãrate de chiriaşi, nu este realizabilã, "întrucât chiriile locuinţelor de serviciu din acest minister sunt exagerat de mari", nu respectã <>Hotãrârea Guvernului nr. 310/2007 şi plata acestora se face "în sistem hotelier cu facturã fiscalã cu TVA", precum şi cã adevãratele motive pentru care nu au fost depuse cereri de cumpãrare în termen util sunt preţurile de vânzare "iluzorii" şi "plata întreţinerii care se face în sistem pauşal"; art. 9 alin. (2) din ordonanţã prevede un termen de care "am luat cunoştinţã cu un an mai târziu de la publicarea în Monitorul Oficial", astfel cã este încãlcat art. 31 din Constituţie, precum şi Legea liberului acces la informaţii de interes public. Autorul excepţiei mai susţine cã: "dreptul de a cumpãra locuinţa construitã cu fonduri publice s-a nãscut din momentul repartiţiei", iar "împrejurarea cã aceste locuinţe nu s-au vândut încã din iulie 1995 nu este din vina chiriaşilor, ci a conducerii întreprinderii"; <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 130/2004 interzice, prin art. 10, "agenţilor economici sã mai construiascã locuinţe din fondurile statului" şi "completeazã" <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , iar efectele sale juridice au agravat situaţia chiriaşilor. În final, solicitã Curţii Constituţionale "sã decidã asupra modalitãţii de platã privind vânzarea apartamentelor cu plata integralã", "având în vedere cã preţul de vânzare al apartamentelor este destul de ridicat în comparaţie cu puterea de cumpãrare a locatarilor."
Tribunalul Galaţi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este nefondatã, întrucât nici unul din textele de lege criticate nu contravin art. 9, art. 16 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (2), art. 47 alin. (1) sau art. 115 alin. (4), (6) şi (8) din Constituţie. În acest sens, aratã cã: vânzarea locuinţelor de serviciu este o facultate şi nu o obligaţie a agenţilor economici care au în patrimoniu asemenea locuinţe, iar prevederea prin lege a unei astfel de obligaţii nu contravine egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi nici protecţiei sociale a muncii; orice persoanã care îndeplineşte condiţiile prevãzute de art. 1 din ordonanţã îşi poate manifesta voinţa de a cumpãra locuinţa de serviciu; ordonanţa nu creeazã discriminare între diferite categorii de personal şi nici nu afecteazã drepturile şi libertãţile fundamentale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile criticate din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 130/2004 sunt constituţionale. Astfel, în legãturã cu invocarea încãlcãrii art. 16 alin. (1) din Constituţie aratã cã "instituirea unor reguli în ceea ce priveşte statutul cumpãrãtorului [...] este justificatã chiar de calitatea acestora", iar critica raportatã la prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4), (6) şi (8) nu poate fi reţinutã, întrucât reglementarea este impusã de situaţia locuinţelor ocupate de personalul propriu şi întrucât ordonanţa a fost aprobatã prin <>Legea nr. 189/2005 . Considerã cã prevederile art. 9, art. 31 alin. (1) şi (2), art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (1) din Constituţie nu au incidenţã în cauzã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţii prezente şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1, art. 4 alin. (1) şi (3), art. 5 şi <>art. 9 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 130/2004 privind unele mãsuri pentru vânzarea de cãtre societãţile comerciale, companiile şi societãţile naţionale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale şi al industriei de apãrare, precum şi de cãtre alţi agenţi economici din subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului a locuinţelor pe care aceştia le au în patrimoniul personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere, pensionarilor sau disponibilizaţilor cu ultimul loc de muncã la aceşti agenţi economici, astfel cum au fost modificate prin articolul unic, pct. 1, 2 şi 4 din <>Legea nr. 189/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 130/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 27 iunie 2005.
Textele de lege criticate au urmãtorul cuprins:
- Art. 1: "Societãţile comerciale, companiile şi societãţile naţionale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale şi al industriei de apãrare, precum şi alţi agenţi economici din subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului, în baza aprobãrii de cãtre adunarea generalã a acţionarilor sau, dupã caz, a consiliului de administraţie, pot vinde locuinţele pe care le au în patrimoniu personalului propriu - salariaţi care sunt titulari ai contractelor de închiriere -, disponibilizaţilor cu ultimul loc de muncã la aceşti agenţi economici, care sunt titulari ai contractelor de închiriere la data disponibilizãrii, sau pensionarilor cu ultimul loc de muncã la aceşti agenţi economici.";
- Art. 4: "(1) Preţul de vânzare se stabileşte pe baza unui raport de evaluare elaborat de persoane fizice sau juridice autorizate, potrivit legii. Evaluatorii vor fi selecţionaţi conform legislaţiei în vigoare. [...].
(3) Rãspunderea privind corectitudinea stabilirii preţului de vânzare revine exclusiv evaluatorului selectat care a întocmit raportul de evaluare.";
- Art. 5: "În situaţia în care locuinţele nu sunt cumpãrate de chiriaşi şi au devenit disponibile ca urmare a eliberãrii acestora, pot fi vândute prin licitaţie publicã, în condiţiile legii, numai dacã nu pot fi închiriate altor angajaţi ai societãţii, disponibilizaţilor sau pensionarilor cu ultimul loc de muncã la societate, la cererea acestora.";
- Art. 9 alin. (2): "Termenul limitã de finalizare a operaţiunilor de vânzare a locuinţelor este 31 decembrie 2006."
Autorul excepţiei susţine cã textele de lege criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 9 privind "Sindicatele, patronatele şi asociaţiile patronale", ale art. 16 alin. (1) - "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri", ale art. 31 alin. (1) - "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrãdit" şi (3) - " Dreptul la informaţie nu trebuie sã prejudicieze mãsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţionalã", ale art. 41 alin. (2) referitoare la dreptul salariaţilor la mãsuri de protecţie socialã, ale art. 47 alin. (1) - "(1) Statul este obligat sã ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de naturã sã asigure cetãţenilor un nivel de trai decent", ale art. 115 alin. (4) - "(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora", alin. (6) - "Ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietatea publicã" şi (8) - "Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacã este cazul, mãsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei."
De asemenea, se mai invocã şi încãlcarea art. 1, 7, 17, 22, 23 şi 25 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, precum şi art. 2 pct. 1, art. 5, 7, 8, art. 11 pct. b), art. 17 şi 21 din Carta drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: în esenţã, din criticile formulate, rezultã cã autorul excepţiei este nemulţumit de modalitatea de stabilire şi implicit de cuantumul preţului de vânzare a locuinţelor cu privire la care dispune ordonanţa criticatã, care "nu respectã cerinţele impuse de o realã protecţie socialã". De asemenea, considerã cã nerespectarea termenului în interiorul cãruia cei vizaţi de dispoziţiile ordonanţei trebuie sã îşi manifeste voinţa de a cumpãra "nu ar trebui sã ducã la pierderea dreptului de a cumpãra prevãzut de <>Legea locuinţei nr. 85/1992 ". În consecinţã, solicitã Curţii Constituţionale "sã decidã asupra modalitãţii de platã privind vânzarea apartamentelor cu plata integralã", "având în vedere cã preţul de vânzare al apartamentelor este destul de ridicat în comparaţie cu puterea de cumpãrare a locatarilor."
Analizând aceste susţineri, Curtea constatã cã, în realitate, ele nu reprezintã critici de neconstituţionalitate, ci, consideraţii personale ale autorului excepţiei referitoare la dispoziţiile art. 1, art. 4 alin. (1) şi (3), art. 5 şi <>art. 9 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 130/2004 , care nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale. Astfel, de exemplu, susţine cã art. 4 nu are nimic comun cu dreptul constituţional de protecţie socialã, întrucât evaluatorul "este preocupat de estimarea unei valori de piaţã cât mai apropiatã de realitate, pentru a cunoaşte care poate fi preţul maxim pentru cumpãrãtor", cã locuinţele care nu sunt cumpãrate de chiriaşi nu pot fi închiriate, "întrucât chiriile locuinţelor de serviciu din acest minister sunt exagerat de mari" şi nu respectã <>Legea nr. 310/2007 , sau cã a luat cunoştinţã de prevederile ordonanţei "cu un an mai târziu de la publicarea în Monitorul Oficial".
Autorul excepţiei mai solicitã Curţii "sã decidã asupra modalitãţii de platã privind vânzarea apartamentelor cu plata integralã", "având în vedere cã preţul de vânzare al apartamentelor este destul de ridicat în comparaţie cu puterea de cumpãrare a locatarilor". Nici acest aspect nu intrã în competenţa Curţii, întrucât, potrivit Constituţiei şi <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta "nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pe de altã parte, Curtea constatã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 130/2004 privind unele mãsuri pentru vânzarea de cãtre societãţile comerciale, companiile şi societãţile naţionale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale şi al industriei de apãrare, precum şi de cãtre alţi agenţi economici din subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului a locuinţelor pe care aceştia le au în patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere, pensionarilor sau disponibilizaţilor cu ultimul loc de muncã la aceşti agenţi economici a fost adoptatã tocmai pentru a da posibilitatea societãţilor comerciale vizate de a vinde locuinţele pe care le au în patrimoniu, în condiţiile pe care aceasta le stabileşte şi care reprezintã voinţa legiuitorului.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 4 alin. (1) şi (3), art. 5 şi <>art. 9 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 130/2004 privind unele mãsuri pentru vânzarea de cãtre societãţile comerciale, companiile şi societãţile naţionale din sectorul energiei, petrolului, gazelor naturale, resurselor minerale şi al industriei de apãrare, precum şi de cãtre alţi agenţi economici din subordinea Ministerului Economiei şi Comerţului a locuinţelor pe care aceştia le au în patrimoniu personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere, pensionarilor sau disponibilizaţilor cu ultimul loc de muncã la aceşti agenţi economici, excepţie ridicatã de Cãtãlin Ciucã în Dosarul nr. 7.043/233/2006 al Tribunalului Galaţi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
n.husanu
10 Februarie 2012
In OUG nr 130/2004 la art3 alin.2 se spune,..La cuantumul fiearei
rate se va aplica o dobanda care sa acopere INFLATIA,la care se
adauga doua procente.Intrebarea mea este: cat este
(rata+inflatia+doua procente)peste 5 ani,daca rata este de 1000de
lei si inflatia este de 5% pe an.Pentru luna Mai de exemplu.
Va multumesc.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
