Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 826 din 21 iunie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 25 iulie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Andreea Costin - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ioan Cãlin în Dosarul nr. 5.690/40/2010 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 394D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 628D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gicu Palade în Dosarul nr. 354/113/2011 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Gicu Palade, a depus la dosar un înscris prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi judecarea cauzei în lipsã în eventualitatea absenţei sale de la dezbateri.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 628D/2011 la Dosarul nr. 394D/2011.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 628D/2011 la Dosarul nr. 394D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã şi menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 martie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 5.690/40/2010, Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ioan Cãlin într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva hotãrârii instanţei de declinare a competenţei.
Prin Încheierea din 6 mai 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 354/113/2011, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Gicu Palade într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva hotãrârii instanţei de declinare a competenţei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate îngrãdesc dreptul de a exercita calea de atac a recursului împotriva hotãrârii de declinare a competenţei şi suprimã un drept prevãzut de normele europene, apreciind cã se impune aplicarea principiului prioritãţii dreptului comunitar.
Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã, dispoziţia legalã criticatã fiind o normã de procedurã edictatã în scopul de a se evita tergiversarea soluţionãrii cauzei, pentru a se asigura celeritatea procesului şi în final dreptul la un proces echitabil.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã şi face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit cãreia accesul liber la justiţie presupune şi accesul la mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti este de competenţa exclusivã a legiuitorului. Accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. Stabilirea regulii conform cãreia hotãrârile în care instanţa se declarã necompetentã nu sunt supuse niciunei cãi de atac, dosarul fiind trimis de îndatã instanţei competente, împiedicã prelungirea excesivã a duratei procesului şi contribuie, prin aceasta, la soluţionarea cauzei pe fond într-un termen rezonabil.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "Dacã instanţa se declarã necompetentã, hotãrârea nu este supusã niciunei cãi de atac, dosarul fiind trimis de îndatã instanţei competente sau, dupã caz, altui organ cu activitate jurisdicţionalã competent."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 care consacrã principiul universalitãţii, art. 16 care priveşte egalitatea în drepturi, art. 21 care statueazã accesul liber la justiţie, art. 52 referitor la dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 129 privind folosirea cãilor de atac şi art. 20 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) care consacrã principiul prioritãţii dreptului comunitar faţã de dreptul intern, precum şi art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţiile de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea reţine cã în materia excepţiei de necompetenţã, în scopul soluţionãrii cu celeritate a cauzei, legiuitorul a eliminat calea de atac a recursului care putea fi exercitatã împotriva hotãrârii prin care instanţa se declara necompetentã. Astfel, în cazul în care instanţa se declarã necompetentã, hotãrârea nu mai este supusã niciunei cãi de atac, dosarul urmând a fi trimis instanţei competente sau, dupã caz, altui organ cu activitate jurisdicţionalã competent. Curtea constatã cã normele legale criticate nu vin în contradicţie cu Legea fundamentalã, acestea fiind edictate pentru a evita tergiversarea soluţionãrii cauzei, pentru a asigura celeritatea procesului şi dreptul la un proces echitabil, or atingerea acestor deziderate presupune soluţionarea neîntârziatã a oricãrui litigiu de cãtre instanţa judecãtoreascã competentã.
Curtea aratã cã dreptul la un proces echitabil şi dreptul la folosirea cãilor de atac sunt asigurate prin art. 159^1 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, care instituie în sarcina instanţei învestite prin hotãrârea de declinare a competenţei de a verifica şi de a stabili, din oficiu, dacã este competentã general, material şi teritorial sã judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţã temeiurile de drept pentru care constatã competenţa instanţei sesizate, iar prin art. 304 pct. 3 din Codul de procedurã civilã se conferã pãrţii interesate posibilitatea de a critica nelegalitatea sentinţei pronunţate asupra fondului prin invocarea motivului de recurs, respectiv dacã hotãrârea s-a dat cu încãlcarea competenţei altei instanţe, invocatã în condiţiile legii.
Curtea a statuat, în mod constant, în jurisprudenţa sa cã "accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac". Relevante în acest sens sunt Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 66 din 27 februarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 4 aprilie 2001, precum şi Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate, prin raportare la art. 20 alin. (2) din Constituţie coroborat cu art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi libertãţilor fundamentale, în cauza de faţã chiar dacã autorul excepţiei nu mai dispune de calea de atac a recursului reglementatã anterior intrãrii în vigoare a Legii nr. 202/2010, Curtea observã cã o instanţã judecãtoreascã a fost cea care a dispus asupra problemei de competenţã ridicatã, instanţã care îndeplineşte cerinţele de independenţã şi imparţialitate impuse prin exigenţele art. 13 din Convenţie. Este de reţinut cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale se referã la posibilitatea efectivã de a supune judecãţii unei instanţe naţionale cazul violãrii unui drept consacrat de Convenţie (Hotãrârea pronunţatã în Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) şi, în consecinţã, "nu impune un anumit numãr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit numãr al cãilor de atac" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 288 din 3 iulie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003).
În privinţa invocãrii în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, Curtea constatã cã nu sunt arãtate, nici mãcar în mod formal, textele actelor obligatorii ale Uniunii Europene pretins încãlcate, astfel încât instanţa constituţionalã nu poate reţine incidenţa în cauzã a textului constituţional invocat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ioan Cãlin în Dosarul nr. 5.690/40/2010 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, Gicu Palade în Dosarul nr. 354/113/2011 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 21 iunie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Andreea Costin
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
